Povestea gemenilor nevăzători din Timișoara. Carla a terminat liceul șefă de promoție și vrea să studieze psihologia
Povestea gemenilor nevăzători din Timișoara. Lucia este mama a doi copii minunați: Carla și Fabian. 22 de ani au trecut de când gemenii au venit pe lume și de când povestea lor a început să se scrie.
Este o poveste cu de toate. Din cauza nașterii premature, Fabian s-a născut nevăzător. Ulterior a primit un alt diagnostic crunt: retard sever. Carla avea și ea probleme cu vederea, însă în cazul ei mai existau șanse. Cel puțin asta spuneau doctorii în primii ani de viață ai fetiței.
Anii au trecut, iar vederea Carlei nu doar că nu s-a îmbunătățit, ci a dispărut complet. Lucia Vlaicu, deși trecută prin multe greutăți, ne-a dat o lecție de viață, uimindu-ne prin pozitivism și optimism. Vă invităm să citiți povestea ei, așa cum ne-a împărtășit-o.
Povestea gemenilor nevăzători din Timișoara
„Înainte de a rămâne însărcinată cu ei am pierdut o sarcină la 5 luni. După jumătate de an am rămas însărcinată cu acești copii minunați, nimeni nu mi-a garantat că duc sarcina până la capăt, am găsit un doctor care mi-a spus: „cu ajutorul lui Dumnezeu va fi bine!”
Am avut încredere în acest om care a făcut tot ce a ținut de el ca să decurgă sarcina bine. La 4 luni mi-a făcut cerclaj pentru că mi se deschidea colul uterin. Totuși după 6 luni am născut (mi s-a deschis cerclajul) .
Am stat în spital 3 luni, ca să crească în greutate (la naștere având fiecare 1200 grame). Nu au crescut suficient. Am mai stat și la centru de prematuri 4 luni, apoi am ajuns acasă, dar într-o săptămână eram iar la spital. Băiatul a făcut pneumonie la 6 luni. Avea doar 3 kg.
S-au născut prematur la doar 6 luni de sarcină
Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu tratament îndelungat am reușit să-l salvez, dar nu a trecut mult timp și am aflat la 1 an că este nevăzător (a fost afectat foarte tare de oxigen). În plus am primit încă un diagnostic crunt, retard sever. Am trecut peste toate etapele acestea în scurt timp. Nu am avut timp să-mi plâng de milă și nici să intru în depresie.
După ce am văzut că pentru băiat nu se poate face nimic cu vederea, am mers și cu fata la controale, să nu se întâmple și cu ea ceva rău. Am descoperit că are o miopie mare și era neoperabilă până la 18 ani, când spuneau doctorii că poate fi recuperată. S-au scurs anii și înainte de a împlini fata 18 ani, s-a produs altă dramă. Fata și-a pierdut vederea. Nu am avut timp nici să plâng. Trebuia să fiu puternică. Nu puteam să o mint, era destul de mare încât să înțeleagă prin ce trece.
Am căutat soluții, am găsit un doctor oftalmolog (nu aș vrea să-i dau numele), care a operat-o la ambii ochi și din puținul pe care-l mai vedea în acel moment, a rămas fără vedere total. Doctorul s-a declarat depășit de situație. Atunci m-am văzut nevoită să găsesc altă soluție. Nu puteam să stau liniștită.
Am găsit o clinică în Federația Rusă. A făcut și acolo câteva operații și tratamente, dar din păcate nu au putut să facă mare lucru.” Citește toată povestea pe demamici.ro.
Alina Laufer a luptat mult pentru a avea copii!
Alina Laufer a luptat mult pentru a avea copii! Povestea tristă și completă a gemenilor: „Erau atât de ușori, îmi încăpeau într-o palmă”.
Alina Laufer este una dintre mămicile din showbiz pentru care maternitatea nu a venit deloc cu ușurință. Iar atunci când credea că a scăpat de ce era mai greu, momentul nașterii avea să-i mai dea o lecție.
Un alt moment de cotitură a fost nașterea lor prematură, la 29 de săptămâni
Alina Laufer: Perioada nașterii a fost și ea una dificilă, însă nici acolo nu mi-am pierdut speranța. Am rămas pozitivă, am avut încredere în medici.
Eu am născut cu doamna doctor Comandașu, la Maternitatea Giulești, iar neonatologul lor a fost dna doctor Tocariu, niște medici deosebiți care mi-au spus exact care e situația, nu mi-au vândut speranțe deșarte.
Eu îmi spuneam că nu am așteptat 10 ani să rămân însărcinată și nu o să mă lase Dumnezeu într-un moment ca acela. Am stat 2 luni în spital, pe care nu le regret deloc. Aș fi stat și 1 an dacă era nevoie, pentru copiii mei. A fost o experiență pentru mine, chiar am rămas în relație de prietenie cu celelalte mame de prematuri care erau și ele internate cu bebelușii lor. Citește povestea pe ciao.ro.