(P) Ce este parodontoza și cum recunoaștem stadiile acesteia

Ce este parodontoza? Parodontoza, cunoscută și sub denumirea de boală parodontală sau periodontită, este o afecțiune antiinflamatorie cronică ce afectează țesuturile de susținere a dinților: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.

Aceasta se caracterizează prin inflamarea și distrugerea acestor țesuturi, ceea ce poate duce în final la pierderea dinților, dacă nu este tratată corespunzător.

Care sunt cauzele parodontozei

Cauza principală a parodontozei o reprezintă bacteriile din placa bacteriană acumulată pe dinți. Dacă placa nu este îndepărtată prin igienă orală regulată (periaj și folosirea aței dentare), se calcifică și formează tartrul, o depunere dură care favorizează înmulțirea bacteriilor și irită gingiile.

Această iritație cronică duce la inflamația gingiilor (gingivită). Dacă gingivita nu este tratată, inflamația se extinde la țesuturile mai profunde, afectând ligamentul parodontal și osul alveolar. În timp, aceste structuri de susținere a dinților sunt distruse, ceea ce duce, în final, la pierderea dinților.

Alte cauze și factori de risc pentru parodontoză includ:

• igiena orală deficitară – un periaj incorect sau insuficient, nefolosirea aței dentare și a altor metode de curățare interdentară permit acumularea plăcii bacteriene și a tartrului
• fumatul – afectează circulația sângelui la nivelul gingiilor, slăbește sistemul imunitar și îngreunează vindecarea țesuturilor, accelerând progresia bolii și reducând eficacitatea tratamentului
• mușcătura incorectă – forțele anormale exercitate asupra dinților pot afecta țesuturile de susținere și pot contribui la progresia parodontozei
• bruxismul (scrâșnitul dinților) – poate exercita o presiune excesivă asupra dinților și a țesuturilor parodontale
• boli sistemice – anumite afecțiuni pot crește riscul și severitatea parodontozei: diabetul, artrita, osteoporoza, deficiențele de vitamine (C și D) și altele
• anumite medicamente – unele medicamente pot reduce secreția salivară (saliva are rol protector) ceea ce crește riscul de acumulare a plăcii bacteriene; alte medicamente pot cauza hiperplazie gingivală (creșterea excesivă a țesutului gingival), făcând igiena orală mai dificilă

Care sunt stadiile parodontozei

Progresia parodontozei poate varia de la o persoană la alta și este influențată de factorii de risc anterior menționați.

În evoluția sa, parodontoza trece prin mai multe stadii, fiecare caracterizat de un anumit nivel de afectare a țesuturilor de susținere ale dinților. Se disting patru stadii principale, astfel:

1. Stadiu incipient: gingivita

Acesta este primul stadiu al bolii parodontale și este reversibil.

Parodontoza este adesea numită și „boala tăcută” deoarece, în acest stadiu inițial, simptomele pot fi minime sau nesesizate.

Se poate manifesta prin inflamarea și înroșirea ușoară a gingiilor, sângerare gingivală la periaj sau la folosirea aței dentare, sau sensibilitate gingivală.

În acest stadiu nu există pierdere de os sau de țesut conjunctiv.

1. Stadiu ușor: parodontita superficială

Dacă gingivita nu este tratată, evoluează în parodontită.

În acest stadiu, inflamația se extinde la țesuturile de susținere mai profunde, și începe distrugerea: se formează pungi parodontale superficiale (spații între dinți și gingii de 4-5mm) și începe pierderea de os alveolar (vizibilă pe radiografii) dar este minimă (de obicei 1-2mm). Gingiile încep să se retragă ușor, sângerarea gingivală persistă.

Se poate controla și stopa progresia bolii, dacă se intervine prompt.

1. Stadiu mediu: parodontita moderată

În acest stadiu, distrugerea țesuturilor de susținere este mai semnificativă: apar pungi parodontale moderate (de 5-7mm adâncime), pierdere osoasă moderată (3-4mm) și retracția gingivală devine mai evidentă, expunând o porțiune mai mare a rădăcinii dintelui. Poate apărea mobilitate dentară ușoară spre moderată și respirație urât mirositoare persistentă.

1. Stadiu avansat: parodontita profundă

Acesta este cel mai sever stadiu al parodontozei, caracterizat prin distrugerea masivă a țesuturilor de susținere: pungile parodontale devin profunde (peste 7mm adâncime), pierderea osoasă depășește 50% și osul alveolar este afectat grav, retracția gingivală este severă, cu expunerea semnificativă a rădăcinilor dentare. Pot apărea dureri la masticație și abcese parodontale (acumulări e puroi).

Dinții devin stabili și pot migra, iar riscul de pierdere a dinților este major.

Cum recunoaștem parodontoza

În stadiile incipiente, parodontoza poate fi greu de recunoscut, deoarece simptomele sunt minime sau pot fi confundate cu alte probleme orale. Totuși, există câteva semne și simptome timpurii care ar trebui să te alerteze și să te îndemne să consulți un medic stomatolog:

• nu ignora sângerarea gingivală, roșeața sau umflarea gingiilor – acestea pot fi primele semne ale gingivitei, stadiul inițial al parodontozei; gingiile sănătoase nu sângerează, au o culoare roz pal și sunt ferme; dacă observi că au o culoare mai închisă (roșu aprins sau violet) este un semn de inflamație;
• urmărește dacă gingiile tale se retrag sau dacă devin mai sensibile – expunerea rădăcinilor dentare din cauza retracției gingivale poate duce la sensibilitate la temperaturi extreme (rece sau cald) sau la anumite alimente
• apar modificări în modul în care se îmbină dinții la mușcătură – poți observa că mușcătura ta nu mai este la fel ca înainte
• acordă atenție respirației – dacă ai o respirație urât mirositoare persistentă, care nu dispare prin metode obișnuite de igienă orală, poate fi un semn de parodontoză
• verifică mobilitatea dinților – dacă simți că dinții tăi se mișcă, chiar și ușor, consultă imediat un medic stomatolog

Nu amâna vizita la stomatolog dacă observi oricare dintre aceste semne. Depistarea și tratamentul precoce pot ajuta la încetinirea sau oprirea progresiei parodontozei și la menținerea sănătății dinților tăi.

Diagnosticul de parodontoză

Singura modalitate de a diagnostica cu certitudine parodontoza este printr-un examen stomatologic complet, care include o evaluare amănunțită a gingiilor și investigații radiologice, pentru a determina prezența bolii, stadiul și severitatea acesteia.

Medicul va începe cu o scurtă anamneză și va colecta informații despre afecțiuni preexistente, medicamentele administrate, obiceiuri nesănătoase precum fumatul sau consumul excesiv de dulciuri, și despre istoricul stomatologic al pacientului (simptomele raportate, metode de igienă orală, vizite anterioare la stomatolog).

Va urma un examen clinic parodontal, o parte esențială a diagnosticului ce include:

• inspecția vizuală – medicul va examina gingiile pentru a observa culoarea, forma, consistența, prezența inflamației (roșeață, umflare) și a sângerării (spontane sau la atingere); se va verifica prezența retracției gingivale și expunerea rădăcinilor dentare
• sondarea parodontală – cu ajutorul unei sonde parodontale (un instrument special gradat), medicul va măsura adâncimea șanțului gingival sau a pungilor parodontale în jurul fiecărui dinte; adâncimile mai mari de 3mm pot indica prezența parodontitei
• evaluarea mobilității dentare – se verifică gradul de mobilitate al fiecărui dinte, deoarece mobilitatea crescută este un semn al pierderii avansate a țesuturilor de susținere
• evaluarea prezenței plăcii bacteriene și a tartrului – se examinează cantitatea și localizarea plăcii bacteriene și a tartrului pe suprafața dinților

Se vor efectua apoi investigații radiologice, deoarece radiografiile sunt cruciale pentru a evalua nivelul și tipul de pierdere osoasă alveolară, care nu este vizibilă în timpul examenului clinic. Acestea pot include radiografii retroalveolare (care oferă o imagine detaliată a fiecărui dinte și a osului din jur), radiografii panoramice (care oferă o imagine de ansamblu a tuturor dinților și maxilarelor), și chiar tomografie computerizată (CT – în cazurile complexe, când poate fi necesară o evaluare tridimensională detaliată a pierderii osoase).

Medicul stomatolog va integra toate informațiile obținute din anamneză, examenul clinic și radiografii pentru a stabili diagnosticul precis, care va include:

• prezența parodontozei – confirmarea faptului că pacientul suferă de această afecțiune
• stadiul parodontozei – clasificarea severității bolii și evaluarea ratei de progresie a acesteia
• distribuția parodontozei – dacă este localizată (afectează un număr limitat de dinți) sau generalizată (afectează majoritatea dinților)

Un diagnostic precis este esențial pentru a planifica un tratament eficient și personalizat, care să vizeze oprirea progresiei bolii, menținerea dinților și îmbunătățirea sănătății orale generale a pacientului.

Cum tratăm parodontoza

Tratamentul parodontozei nu este un proces unic ci o strategie etapizată care implică atât intervenții profesionale, cât și un angajament activ din partea pacientului în menținerea unei igiene orale riguroase.

Primul pas foarte important în tratarea parodontozei este controlul factorului cauzator principal: placa bacteriană și tartrul. Acest lucru se realizează printr-o igienizare profesională amănunțită, efectuată de medicul stomatolog. În timpul acestei proceduri, se îndepărtează depozitele de placă bacteriană și tartru de pe suprafața dinților și de sub linia gingivală. Este o etapă esențială pentru a reduce încărcătura bacteriană și inflamația gingivală.

Următoarea etapă, adesea necesară în stadiile ușoare și moderate de parodontită, este chiuretajul subgingival, sau detartrajul subgingival și netezirea rădăcinilor. Această procedură mai profundă vizează îndepărtarea tartrului și a biofilmului bacterian aderent de pe suprafața rădăcinilor dentare, în interiorul pungilor parodontale. Netezirea suprafețelor radiculare ajută la prevenirea reacumulării rapide a bacteriilor și favorizează atașarea gingiilor de dinți. În unele cazuri, pot fi utilizate medicamente antimicrobiene locale (geluri cu antibiotice) direct în pungile parodontale pentru a reduce încărcătura bacteriană.

În stadiile mai avansate ale parodontozei, pot fi necesare intervenții chirurgicale parodontale. Aceste proceduri au ca scop reducerea adâncimii pungilor parodontale, eliminarea zonelor greu accesibile pentru igienizare și, în anumite situații, regenerarea țesuturilor pierdute (os, ligament parodontal). Tehnicile chirurgicale includ chiuretajul în câmp deschis, gingivectomia, gingivoplastia și procedurile de adiție osoasă sau de regenerare tisulară ghidată, care utilizează membrane și materiale de umplere pentru a stimula creșterea de os și țesut nou.

Un aspect fundamental al tratamentului parodontozei este educarea pacientului și implicarea sa activă în menținerea unei igiene orale riguroase la domiciliu. Medicul stomatolog va instrui pacientul cu privire la tehnicile corecte de periaj, utilizarea aței dentare, a periuțelor interdentare sau a altor mijloace de curățare. Renunțarea la fumat este, de asemenea, crucială, deoarece fumatul afectează negativ răspunsul la tratament și accelerează progresia bolii.

Tratamentul parodontozei nu se oprește odată cu intervențiile inițiale. Terapia de menținere parodontală este esențială pentru a preveni recidivele și pentru a monitoriza starea sănătății orale pe termen lung. Aceasta include vizite regulate la stomatolog pentru igienizări profesionale periodice, pentru evaluarea stării parodontale și reevaluarea necesității unor tratamente suplimentare. Frecvența acestor vizite de menținere variază în funcție de severitatea bolii și de răspunsul individual la tratament.

Măsuri de prevenție a parodontozei

Prevenirea parodontozei este esențială pentru menținerea sănătății orale pe termen lung și pentru evitarea complicațiilor asociate cu această afecțiune.

O igienă riguroasă acasă, combinată cu vizite regulate la medicul stomatolog, reprezintă pilonii principali ai prevenției.

O igienă corespunzătoare presupune utilizarea regulată a produselor de îngrijire orală, astfel:

• periaj dentar corect – de cel puțin două ori pe zi, timp de cel puțin două minute, cu o periuță de dinți cu peri moi și o pastă de dinți cu fluor; se poziționează periuța la un unghi de 45^o față de linia gingivală și se realizează mișcări scurte, blânde, circulare sau de du-te-vino, acoperind toate suprafețele fiecărui dinte (exterior, interior, suprafața de masticație); se periază și limba pentru a îndepărta bacteriile și a împrospăta respirația; se înlocuiește periuța de dinți la fiecare 3 luni sau mai devreme dacă perii sunt deteriorați
• folosirea aței dentare zilnic – o dată pe zi, preferabil seara, înainte de periaj; se introduce ața delicat între dinți, urmând conturul fiecărei suprafețe laterale a dintelui, inclusiv sub linia gingivală; se realizează mișcări blânde de du-te-vino și sus-jos pentru a îndepărta placa și resturile alimentare; se folosește o porțiune curată de ață pentru fiecare spațiu interdentar
• utilizarea apei de gură – după periaj și folosirea aței dentare, sau conform recomandărilor medicului; se alege o apă de gură antiseptică, se clătește gura timp de minim 30 de secunde; nu se înghite
• utilizarea periuțelor interdentare sau a dușului bucal – zilnic, pentru a curăța spațiile mai mari dintre dinți, unde ața dentară nu este suficientă

Vizitele la medicul stomatolog se fac, de obicei, la 6 luni pentru un control de rutină și o igienizare profesională. Frecvența poate varia în funcție de riscul individual de boală parodontală și de recomandările medicului. Sunt importante deoarece stomatologul poate depista semnele incipiente ale bolii parodontale care pot trece neobservate acasă, și poate efectua o curățare profesională amănunțită, îndepărtând placa bacteriană și tartrul – principalele cauze ale parodontozei.

Alte metode de prevenție includ modificări ale stilului de viață, cum ar fi:

• renunțarea la fumat – fumatul este un factor de risc major pentru parodontoză, iar eliminarea acestui viciu nociv pentru sănătate poate aduce doar beneficii; și consumul de alcool în exces este de evitat, deoarece poate da iritație gingivală
• adoptarea unei alimentații sănătoase – o dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, și reducerea consumului de zaharuri și alimente acide și procesate, poate încetini multiplicarea bacteriilor din gură și menține sănătatea țesuturilor orale; se recomandă consumul de fructe, legume, lactate, și alte alimente bogate în vitamine (C, D, K) și calciu, pentru a susține sănătatea gingiilor și osului
• gestionarea stresului – stresul cronic poate slăbi sistemul imunitar și poate agrava inflamațiile gingivale
• tratarea bolilor sistemice – menținerea sănătății generale și controlul afecțiunilor precum diabetul sau carențele de vitamine, pot influența sănătatea orală

Prin adoptarea acestor măsuri de prevenție și prin utilizarea corectă a produselor de îngrijire orală, se poate reduce semnificativ riscul de a dezvolta parodontoză și se poate menține o sănătate orală optimă pe termen lung.

Sursa foto: Shutterstock