Interviu exclusiv cu Naționala de Rock a României, Cristi Minculescu, Valter Popa și Doru Borobeică.

Atunci când am plănuit interviul cu Iris sau, așa cum trebuie să-și spună momentan, Naționala de Rock a României, m-am întrebat dacă o să am capacitatea de a purta un dialog coerent – măcar – cu aceste legende. Nu numai că am reușit să o fac, m-am și întins la povești și asta, exclusiv, datorită lor, artiștilor, care m-au introdus în povestea lor frumoasă, o poveste reală de peste 40 de ani.

Prima mea nelămurire atunci când am pornit discuția cu Iris a fost cum le spun? Naționala de Rock a României sau Iris, așa cum îi știm cu toții? Răspunsul a venit prompt de la Cristi Minculescu: „Nu putem să oprim publicul să ne strige pe nume!”.

Clarificate fiind aceste lucruri, am purces alături de cei trei domni într-o călătorie în care mi-au povestit cum a fost la început și cum ar fi fost dacă nu ar fi fost muzica. Ne-am oprit și asupra rock-ului, pe care l-am luat puțin la puricat, apropo de cum era înainte de `89 și cum este acum. Am aflat că: „Cine a rezistat atunci, rezistă și acum… Publicul contează, până la urmă. Dacă e să aduni și să scazi, dacă a plătit bilet, e clar că vrea să te vadă!”, ne-a declarat Cristi Minculescu.

„Rock-ul este pentru toată lumea. Provocarea a fost să cânt ca Minculescu”

Discuția a continuat, așa cum era firesc, către succes. Succes care, iată, durează de mai bine de 40 de ani din simplul motiv că a trebuit să fie pentru că așa l-au programat toți trei componenți ai trupei Iris. „Succesul n-are rețetă. Depinde de noroc, de context și e clar că trebuie să fii la timpul potrivit, în locul potrivit, cu oamenii potriviți. Ce este cert este că dacă umbli după succes, sigur n-o s-o ai… Dacă umbli după celebritate, nu o să-l ia!”, explică trupa Iris.
Subiecte au fost multe și interesante. De ce să le povestim și să nu le ascultăm, mai bine, venite direct din partea artiștilor.