EXCLUSIV | Vlad Miriță, planuri mari pentru 2024 + Cum se împarte între viața profesională și familie

Pe 21 ianuarie, Vlad Miriță face parte din cast-ul evenimentului de la Sala Palatului, prin care se marchează 10 ani de la lansarea filmului animat Frozen. El va da voce muzicală prințului Hans, interpretând live piesa din film. Este un duet pe care îl va avea cu soprana Ana Cebotari, care da glas muzical prințesei Anna. Așadar, Vlad Miriță a oferit un interviu, în exclusivitate, pentru Ciao.ro.

Ultimele două luni din anul 2023 ți-au adus magia Disney. Ne spui mai multe despre cel de-al doilea proiect în care ești implicat, chiar acum, pe 21 ianuarie?

Organizatorii au venit cu ideea să colaborăm din nou. Cred ca entuziasmul de la Diseny 100 a fost alimentat și de frumusețea concertului și atunci, cumva, se transferă în cazul acestui show aniversar care marchează 10 ani de la lansarea filmului ”Frozen”. Îmi aduc aminte că în noiembrie, la Sala Palatului, spectacolul a fost un happening complet. Publicul s-a bucurat de muzică, de artiști, de imagine, de desenele astea animate cu muzica asta fabuloasă, dar a fost și el un artist principal. A fost un flux de energie care a mers de la ei către scenă, de la scenă către public, pentru ca la sfârșit să se termine într-o bucurie generalizată. Mă bucur că se continuă povestea Dinsey, deoarece publicul sigur o va primi din nou cu entuziasm. E o energie aparte, întrucât totul graviteaza în jurul copiilor. Iar ei vin cu o energie extraordinară, cu voiciune, inocență, spontaneitate și toate aceste ingrediente fac dintr-o seară de eveniment Disney o experiență unică pentru toți cei prezenți – public, artiști, orchestră. Toată lumea e cu zâmbetul pe buze.

Vlad Miriță, planuri mari pentru 2024

Cum a fost Crăciunul în familia voastră, Vlad Miriță? Există o tradiție de la care nu vă abateți nici tu, nici soția?

Crăciunul a fost cam ca de obicei. Ne-am văzut în familie. Am avut marele dar al vieții să mă alătur unei familii mai mari. Eu am fost singur la părinți, dar soția mai are o soră și doi frați. Ca atare, familia este destul de numeroasă, toți frații au copii și de sărbători ne cam vedem cu toții. Că e la unul dintre noi sau la mama soacră, una sau două zile de sărbători suntem împreună. Nu am făcut excepție nici anul acesta. În prima zi am fost la sora Mariei și la cumnatul meu, unde am și serbat-o pe sora Mariei, căci are ziua de naștere în preajma Crăciunului. Fiind prima zi de Crăciun, ne-am desfătat culinar destul de intens. Noi veneam după perioada de post și a fost destul de intens. Îți dai seama … după o pauză de aproximativ o lună jumătate…

De obicei, eu când intru în mâncarea de dulce, intru direct nu treptat. Așa am făcut și anul ăsta, dar a fost bine (râde). Colegii de masă, o parte, au venit pregătiți cu Triferment, etc. Eu în fiecare an merg pe cont propriu și mi-a ieșit și anul acesta (râde). Apoi, seara, am avut un concert în Piața Constituției, scurt, după care am revenit la masa din familie. A doua zi am fost la părinții mei, la Târgoviște, la fermă la noi. Acolo ne-au fost musafiri niște prieteni din Germania. A trei a zi am mers la unul dintre frații Mariei. Revelionul a fost tot în familie, la unul din frații Mariei, alături de copii. Iar dacă este o tradiție pe care o respectăm, este cea legată de rânduiala bisericii. Noi dimineața, în cele trei zile de Crăciun, mergem la biserică. Și, mai mult, în noaptea de Anul Nou, în fiecare biserică, undeva pe la 23.30, se face o slujbă de mulțumire pentru anul ce s-a terminat și o rugăciune pentru cel ce vine. Iar noi, în ultimii ani, când afară pocnitorile sunt foarte gălăgioase, suntem în biserică și le auzim de la depărtare.

Ați pregătit masa de Crăciun împreună? Sunteți adepții tradiției de a organiza și masa de Ajun?

De Ajun mâncăm ori mai puțin ori spre deloc, pentru că asta înseamnă Ajun: să ajunezi sau să nu mănânci. Se pregătește, sigur, masa de Crăciun. În general, ni s-a întâmplat să fim musafiri în zilele de Crăciun și noi nu am pregătit. Anul acesta am fost la un pas ca într-una dintre zile să ne vedem la noi acasă, cu familia. Dar unul din frații Mariei a insistat să mergem la ei și am scăpat și anul ăsta (râde). Însă am mers pregătiți cu produse la de fermă, cu tot felul de bunătăți de porc, deci cumva am contribuit la masă. Dar, nu am pregătit efectiv noi. Eu și soția ne dorim și cred că următorul Crăciun îl vom face acasă și vom avea musafiri, tot din familie.

Cum se împarte Vlad Miriță între viața profesională și familie

Iustin a mers să colinde?

Anul acesta, fără să meargă în multe locuri, a punctat foarte bine. A avut puțini destinari, dar a făcut o grămadă de bani, rapid. Cu vreo trei cântări de Crăciun a facut cam 1.000 de lei. În Ajun am fost, în treacăt la un bun prieten, regizorul Petre Năstase. El își cumpără în fiecare an, de sărbători, porcul de la noi de la ferma. Mi-a a zis că n-are timp să pregătească și cârnații și mă roagă să îi aduc niște cârnați. Eu eram de Târgoviște de Ajun, mă pregăteam să revin la București. Cum mașina de livrare nu mai opera, i-am zis că îi aduc eu.

El era acasă la Dan Popi de la Cat Music, care e nașul lui și prietenul meu vechi. Și dacă ne-am nimerit la ei, am intrat și i-am colindat. El s-a lipit de fi-miu, îl iubește mult. Și a zis: ”Ia să mă colinzi, mă!, să îți dea tata Petre un ban, acolo.” Și a colindat cu mine și soția și ăsta mic …pac!, a plecat cu 500 de lei scurt (râde). După care a fost cu sorcova. La fel: într-un sfert de oră a obținut tot cam pe la 1.000 de lei. Deci, cred că a prins gustul. I-am spus că pentru anul viitor trenuie să se pregătească mai intens, să invețe mai multe colinde și să învețe plugușorul și sorcova, ca lumea, ca să facă o treabă serioasă.

Însă, pentru entry level a fost bine de tot. Oricum (râde) are un lipci la bani ceva extraordinar. Mai vine pe la fermă, mai face niște munci dintr-astea pe care le poate el face și îl plătesc eu sau tata. Plus ce mai primește în plus, că a fost Moș Nicolae sau nu știu ce și mai primește și bani. A strâns și are niște bănuți, care pentru vârsta lui reprezintă ceva capital. Are două seifuri: unul la Târgoviște, unul la București. Câteodată ne mai împrumutăm de la el, că are cash. Și ține minte: ”Vezi că mai ai să-mi dai 100 de lei.” A învățat și cum sunt hârtiile. Înainte nu prea înțelegea el diferența, dar acum s-a prins. Nu îl putem păcali. Am încercat, nu merge (râde). Deci cu finanțele stă bine, să vedem acum dacă cu gestionarea lor va învăța să fie chibzuit și eficient.

Scrisorile către Moș Crăciun, scrise de fiul tău și de soție, ajung la tine? Te ocupi?

Sincer, Moș Crăciun se ocupă. Eu sunt așa, consultativ. Tangențial ajung să mă ocup, deși e mult spus. Mai mult soția îl ajută pe Moș Crăciun și cred că e bine ca în viață să ne urmăm fiecare, cumva, înclinațiile. Ea are o apetență spre a ține minte zile de naștere, aniversări, etc. Se orientează din timp. Ascultă cu atenție dacă e nevoie să afle vreun detaliu, care să fie de folos în achiziționarea unui eventual cadou. Eu, dacă sunt mai aerian, mă trezesc pe ultima sută și intru în panică. Cumva, cumva, o scoatem la capăt, dar ea este mai mult în sprijinul lui Moș Crăciun decât mine.

Vlad Miriță, surprize pentru public

Ai avut vreo surpriză muzicală pentru public?

Au fost concertele de sărbători. Au fost în mai multe orașe din țară. Am avut pe 29 decembrie unul la Ateneu, unde am fost invitat alături de alți colegi. Nu am avut o piesă nouă, spre deosebire de anii trecuți. Dar anul acesta se va întâmpla.

Vlad Miriță, ți-ai făcut rezoluții pentru noul an? Care ar fi ele?

Sincer, nu sunt cu rezoluțiile. Nu la modul formal, să le scriu pe ceva, să le vizualizez, etc. În schimb, am observat că soția mea este foarte atentă la treaba asta. Anul trecut și le-a făcut. Mi-a pomenit că are o listă cu ele și mi-a spus, spre finalul anului, că i s-au cam îndeplinit. Iar la finalul lui 2023 a facut lista pentru 2024. M-a încurajat să fac și eu, dar nu am făcut deoarece eu sunt mai puțin formal. Nu prea îmi place să urmez pattern-uri.

Dar le am în cap și le numesc obiective pentru anul acesta. În general, în ultimul timp, să zicem de vreo 3 sau 4 ani, sunt un pic mai realist. În trecut visam destul de mare și sigur că nu se împlineau întocmai aceste așteptări. Parțial, da. Dar sunt mai fericit când îmi pun obiective importante, dar realizabile. Astfel încât să am satisfacția că le-am putut duce la bun sfârșit. Prin înțelepiciunea online apar genul de îndemnuri cu ”dream big”, dar am observat că e o dreaptă măsură în toate și că e bine să fii mai ponderat, ca să nu fii mai apoi dezamăgit. Mi se pare de preferat să fii fericit la finalul unui ciclu, uitându-te înapoi și bucurându-te de lucrurile realizate și propuse, decât să pui o ștachetă foarte sus, să faci efort foarte intens și să nu ajungi la el.

Mai mult, să depui și un efort continuu pentru a realiza că nu ai bifat ce ai vrut, ci mai jos, ajungând să fii nemulțumit. Tu faci asta teoretic, că nu poți ști dacă punând ștacheta mai jos, poate împlineai mai puțin. Mie mi s-a întâmplat să pun obiective realizabile și să am o satisfacție și o împlinire. Mi se pare mai bine așa. Să fii împlinit, nu frustrat că nu au fost 100%, cum ai vrut. Deci, cumva, cred că am ajuns la momentul în care încep să prețuiesc un oarecare echilibru în abordarea problemelor vieții, să le numim așa generic, și să fiu rezonabil și cu mine și cu cei din jurul meu, cu familia, încercând să nu forțez mai mult decât ar fi potrivit pe anumite paliere. Asta doar ca să am eu la sfârșit satisfacația că am făcut nu știu ce… Viața mai este și despre calitatea ei, nu despre cantitate.

Vlad Miriță ține la calitate

De fapt, e mai mult despre calitate. Pentru că am vazut cu toții oameni care au realizat foarte mult din punct de vedere material, dar sunt totuși neliniștiți, stresați, frustrați că nu le ajunge… Noi avem și în înțelepciunea populară zicala că ”dușmanul binelui e binele”. Și e adevărat. Adică nu te poți tu bucura de ce ai, că poți mai mult, trebuie să faci mai mult… Da, nu e neadevăr aici. Însă, trebuie să înveți să te bucuri și de ce ai pâna acum, ca altfel trăiești într-o nemulțumire permanentă și degeaba ai, că nu te bucuri.

Obiectivele mele sunt legate de fermă, pe de o parte, unde am și chestiuni pe term lung – pe care vreau să le parcurg în parte anul acesta. Pe de altă parte, în plan personal am niște aspecte. Iar legat de muzică, am în plan ceva important în iarna lui decembrie 2024 și până atunci lucrăm la o rețetă, să spunem așa. Pentru că am în minte un concert de care simt că e mare nevoie, nu există în oferta culturală a niciunui artist în momentul ăsta și vreau să fac eu asta. Vreau să îl pun într-un context foarte frumos. Pe măsură ce avansăm, o să vă povestesc mai mult. Dar va fi un concert de înaltă ținută dedicat sărbătorilor.