EXCLUSIV | Doinița Oancea, profesoară de actorie. Cum reușesc copiii să o lase cu gura căscată

Doinița Oancea este profesoară de actorie de vreo 13 ani. De-a lungul timpului i-au trecut mulți copii prin mână.

Doinița Oancea, actrița din serialul “Lia – soția soțului meu”, serialul de la Antena 1, este și profesoară de actorie pentru copii. De o perioadă, bruneta și-a făcut propria școală unde zeci de copii se înscriu la cursuri. Adoră micuții și lucrează cu ei de peste 10 ani de când predă astfel de cursuri.

Prezentă la un eveniment monden recent, Doinița Oancea ne-a vorbit și despre cursurile ei de actorie, despre copii și trăsnăile sau replicile lor pe care nu le poate uita, dar și despre filmările serialului din care face parte. Și nu numai.

Doinița Oancea, profesoară de actorie, de peste 10 ani

Cum arată o zi liberă pentru tine?

De obicei, în zilele libere, fac lucruri pe care nu apuc să le fac când am filmări. Adică, dacă am niște programări, dacă am niște treburi, niște cumpărături de făcut, habar n-am. Uite, de mers la un tratament pentru păr sau ceva de genul ăsta. Mă mai ocup să plătesc facturi, să mai vorbesc cu contabilă, adică îmi fac drumuri, în general. Și câteodată, când mă resimt, nu fac absolut nimic.

Stau în casă. Nu pot să stau chiar în pat, dar… mănânc, stau pe telefon. Am făcut și buba de la un gătit, m-am atins de tava din cuptor și uite ce am o bubiță aici.

Iată, ești la petrecerea „Viva! Influencers Party”. Elegantă, tocuri și geantă asortată. Ia spune-mi ce ai în poșetă acum și în general. Ce cari după tine? Acum?

Acum am foarte puțin. În general, orice poți să găsești… De la lenjerie intimă, haine până la ce? Lenjerie intimă, n-am avut chiar în poșetă, nu cred vreodată să fi avut.

Dar în general aveam prin mașină tot felul de schimburi, de la sandale cu toc, la papuci, la adidas, la pantofi, la ghete, cizme, patură. Orice găseai orice la mine mașină și e posibil să găsești orice.

„Este ceva atât de enervant„

Dacă viața asta pe care noi o avem – și tu știi foarte bine cum e – e imposibil să n-ai nevoie de ceva. Si e bine să ai acolo la îndemână și că uite mai scapi de un drum, dacă e. Nu mă întorc acasă pentru a lua ce am nevoie. În mașină pot să am jumătate de dresing, dacă e nevoie, da.

Dacă nu face tati curat că el se mai ocupă de la sine… Dacă mai găsea mașina parcată în fața casei, zice să facă un pic de ordine. Măi, și este ceva atât de enervant, pentru că tu știi că îți lași acolo niște lucruri de care ai nevoie și mă trezeam cu mașina goală efectiv. Nici brichete, nimic. Era totul foarte curat, adică mi le scotea și mi le aducea în casă și eu le știam în mașină și eu când plecam… plecam floricică și uite așa da… nu e drăguț.

„Iau maxim maxim 15 copii, 12 aș prefera pe fiecare grupă. Am nevoie de timp și de răbdare să mă dedic fiecărui copil în parte”

Spune-mi ai făcut înscrierile pentru școala ta de actorie?

M-am apucat de treabă cu copiii, la cursuri. Eu iau maxim maxim 15 copii, 12 aș prefera pe fiecare grupă și nu lucrez cu mai mult de 5 grupe pe an, ca să zicem așa. Pentru că îmi place să fac lucrul ăsta cât mai serios și atunci am nevoie de timp și de răbdare să mă dedic fiecărui copil în parte și mai mult de 5 grupe n-aș putea să lucrez.

Spune-mi o trăsnaie pe care ți-a zis-o un copil sau unele replici pe care nu poți să le uiți.

Sunt foarte multe. Am filmări cu ei, cel puțin la început. Mai ales cu cei mici, când îi întrebi “ce crezi tu că e un actor” și îmi zic că sunt polițiști. Adică, ei au niște fantezii așa în capul lor, ei fiind micuți. Dar am foarte multe și cred că mi-e foarte greu acum să mă opresc la una, pentru că ți-am zis, trecând atâtea serii de copii prin mâinile mele. Si nu uita, că eu fac asta de vreo 13 ani, de 2 ani într-adevăr, sunt pe numele meu, dar de 13 ani am tot predat și am tot avut copii.

Doinița Oancea: „Vorbim despre modelele de acasă și educația pe care copiii o primesc”

Am o chestie care o să mă urmărească, uite o chestie care este de foarte mult timp de când făceam și prin grădinițe cu copii, cursuri. Am avut un băiețel care mi-a spus el că vrea să se facă polițist, să bage toți țiganii la închisoare. Și l-am întrebat “de ce?”. “Pentru că așa zice mami și tati”. Deci clar vorbim despre modelele de acasă și educația pe care copiii o primesc. Ei se formează de la vârste foarte fragede și îmi dau seama că n-ai cum să combați aceste modele ale lor, cel puțin la o vârstă foarte mică până ajung ei să își folosească creierașul și să înțeleagă niște lucruri și să le gândească personal.

Doinița Oancea, profesoară de actorie. Ce replică i-a dat un copil?

Că la momentul ăsta, când sunt foarte mici, ei doar repetă ce aud. Atunci m-am și supărat cumva. Pentru că mi-am dat seama că nu pot să-i ajut dacă acasă se pleacă cu o, nici nu știu cum să zic, nu neapărat cu o educație…. Copilul ăla stochează toate informațiile alea și poate să devină un adult cu probleme. Și asta a fost doar un exemplu pe care l-am dat, eu mă pot referi la foarte multe lucruri acum, dar nu cred că avem timp.

Și îți mai dau un exemplu foarte drăguț care mi-a bucurat sufletul. la vreo 2 săptămâni 3 s-a întâmplat tot cu niște copii, tot într-o grădiniță. Erau doi frățiori gemeni cu ochelari, rame de plastic, foarte drăguti. Mă duc eu la curs, “doamna, doamna” cu mâinile pe sus, “putem să vorbim să vă spunem ceva”. “Da normal”. Și ei spun “noi știm ce înseamnă mișto”. Moment în care eu m-am blocat că mi-am dat seama că acest cuvânt ei l-au auzit la mine.

„S-au dus acasă, au întrebat și au venit cu un răspuns…”

S-au dus acasă, au întrebat și au venit cu un răspuns și m-am gândit, “aoleu”. Si zic, “hai, spuneți-mi acuma”. Si mi-au spus, așa pe un ton foarte calm și frumos, ceea ce însemna că așa li s-a vorbit acasă… și-au spus, “păi înseamnă în limba țigănească, cred că au zis, nu mai știu exact, că înseamnă foarte frumos”.

Si au fost foarte mândri că au știut lucrul ăsta și atât. Mi s-a umplut sufletul atunci de bucurie, că vezi, ei s-au dus acasă și puteau să aibă niște părinți care să zică, „păi să nu mai auzim de nu știu ce e…”. Pentru că este un cuvânt care nu e foarte folosit sau mă rog, e folosit dar nu neapărat de copii. Si am fost foarte bucuroasă și am zis, „uite, mă, vezi, se poate și așa”. Bravo, părinților lor.

Doinița Oancea, peripeții de la filmările „Lia – soția soțului meu”: „Alex Ion își uită ochelarii, eu îmi uit țigara pe masă, se țipă la noi”

Cum mai e la filmări? Vă distrați în pauze? Peripeții aveți?

La filmări noi ne distrăm foarte tare, cel puțin în bucățica aia de timp de dinainte în care repetăm. Și atunci când repetăm secvențele, ne mai prostim, nu știu mai râdem, mai facem o caterincă, ne mai inversăm rolurile. Mai schimbăm replicile, mai facem tot felul de lucruri  de astea.

Atunci pentru noi tot timpul e amuzant, iar în rest avem bâlbe, tragem duble, mai cade o lumină, ne mai uităm ceva în cadru. Alex Ion își uită ochelarii, eu îmi uit țigara pe masă, se țipă la noi, aia e, trecem mai departe. Sunt tot felul de lucruri care îți dai seama, pentru noi fiind niște chestii normale, nu le stocăm acolo că fiind niște lucruri despre care să povestim că pentru noi sunt normale cum ar veni.