Drama neștiută a lui Andi Moisescu. Juratul de Românii au talent, părăsit de tată la doar 4 ani

Andi Moisescu a avut parte de o copilărie grea. Puțini sunt cei care știu că de la vârsta de 4 ani, juratul de la Românii au talent nu și-a mai văzut tatăl.

Andi Moisescu este unul dintre cei mai apreciați oameni de televiziune. Cu o carieră înfloritoare, prezentatorul a reușit rapid să ajungă la inimile telespectatorilor. Mereu optimist și cu zâmbetul pe buze, așa îl cunoaște o țară întreagă. Puțini, însă, sunt cei care știu drama prin care a trecut pe vremea când era doar un copil.

Juratul de la ”Românii au talent” ascunde o suferință grea. Pe vremea în care avea doar 4 ani, Andi Moisescu a fost părăsit de tatăl său, regizor de profesie. Ani la rând, el a încercat să reia legătura cu părintele său. Din păcate, însă, acest lucru nu s-a întâmplat. Ajuns la 51 de ani, prezentatorul TV a pierdut noțiunea de ”tată. Lipsa figurii paterne l-a afectat enorm, dar a reușit să treacă peste această traumă prin iertare.

„Orice copil resimte lipsa unui părinte. (…) E o situaţie tristă, din păcate, nu vreau să judec pe nimeni, fiecare face cum îl taie capul. Nici nu am avut cum să ţin legătura cu el. Din momentul în care a plecat nu a mai dat niciun semn. Când eram mai tânăr am încercat să dau de el, nu am reuşit, sub nicio formă. Ca să ţi-o zic p-aia dreaptă, am pierdut şi noţiunea de tată.

Poate că, într-un fel, e o eliberare pentru noi, nu te mai gândeşti, pentru că dacă o faci, o să suferi. Te obişnuieşti cu ideea. La un moment dat o să-i ierţi plecarea şi o să-l uiţi de tot. E singura soluţie. Pe mine, dacă vrei, m-a motivat să privesc cu mult mai multă seriozitate rolul meu de tată pentru copiii mei. Să fiu ceea ce el n-a putut să fie’, a spus prezentatorul TV pentru adevărul.ro.

Andi Moisescu: ”Poate a fost o lecție”

Abandonul l-a făcut pe Andi Moisescu să fie un exemplu pentru copiii lui. A luat rolul de tată în serios și este extrem de implicat în creșterea lor. Experiena, măsturisește el, a fost o lecție de viață.

„Din punctul ăsta de vedere, cred că este un mare câştig atât pentru mine, cât şi copiii mei. Nu judec oamenii, mi se pare că fiecare om poate să facă ce vrea el cu viaţa lui. Sigur, asta înseamnă că are dreptul să nu-şi asume nişte responsabilităţi pe care ar fi trebuit.