Dezvăluirile făcute de Nadia Comăneci! Cum a fugit din țară: „Mă târâsem prin noroi și apă, traversasem garduri de sârmă ghimpată, cu teama că voi fi împușcată în spate”
Nadia Comăneci a făcut o serie de dezvăluiri despre modul în care a reușit să părăsească țara în anul 1989. Totul s-a petrecut în noaptea de 27 spre 28 noiembrie, când a trecut printr-o situație extremă. Știa că era urmărită și, totuși, a fugit! A avut un plan bine pus la punct și a reușit să treacă granița României.
În anul 1989, faimoasa gimnastă Nadia Comăneci a fugit din țară, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie. După 30 de ani, în volumul ”Nadia și Securitatea”, publicat de istoricul Stejărel Olaru, se relevă mai multe detalii despre perioada când gimnasta a plecat din țară. Nadia știa că este urmărită de operațiunile Securității, însă a reușit să pun cap la cap un plan de ”evadare”. În data de 19 noiembrie, gimnasta făcea prima călătorie în zona frontierei, zona pe care avea să o treacă fraudulos. Câteva zile mai târziu, pe 25 noiembrie, a făcut a doua călătorie, alături de Adrian, fratele ei, și Liliana, soția. Atunci, Nadia fusese văzută de mai multe persoane, inclusiv de ofițerii și subofițerii de Miliție și Securitate. Acolo, gimnasta a fost la câteva petreceri în Cenad și Sânnicolau Mare. Două zile mai târziu, fratele și cumnata ei s-au întors în Capitală, iar Nadia rămăsese la Cenad.
”Trecuse de miezul nopții, iar temperatura scăzuse atât de mult încât frigul devenise un pericol, dar nu era nici singurul, nici cel mai important. Era una dintre cele mai periculoase aventuri din viața lor: trecerea frauduloasă a frontierei dintre cele două state comuniste”, scrie în volum.
Nadia Comăneci a avut drept ”călăuză” un cioban pe nume Gheorghe Talpoș, aflându-se într-un grup de 7 persoane. Spre dimineață, aceștia au ajuns în Ungaria.
„Mi-amintesc că era o situație tâmpită, că eram pe punctul de a fi ucisă din cauza unui om fără niciun simț de orientare. Nu ziceam nimic, pentru că nimeni nu avea voie să vorbească și să spargă tăcerea. Mă străduiam să-mi țin dinții strânși, ca să nu clănțănească. Îmi părăsisem țara și lăsasem în urmă tot ce iubeam. Mă târâsem prin noroi și apă, peste câmpuri înghețate, traversasem garduri de sârmă ghimpată, tot timpul cu teama că voi fi împușcată în spate”, povestea Nadia.
Au ajuns în Ungaria și s-au bucurat. Ciobanul rememora momentul: „Nadia a început să sară pe arătură, să facă figuri de gimnastică și să spună că ea este Nadia Comăneci. Un grănicer a plecat la telefon, la un stâlp de frontieră, iar celălalt a rămas să ne păzească. A venit un IMS, ne-am înghesuit în el, unii în brațele altora, și ne-au dus la pichet”, arată GSP.
Totuși, Nadia a rămas uimită când oamenii legii au legitimat-o. Ulterior, grupul a fost interogat: ”Când poliția mi-a văzut actele de identitate, mi s-a oferit imediat posibilitatea de a rămâne în Ungaria. Și acum stau să mă gândesc de ce le-am părut așa importantă. Cariera mea se terminase. Alți doi din grup primiseră azil, dar celorlalți li s-a spus că vor fi dați înapoi a doua zi. Le-am spus polițiștilor că rămân numai dacă i se permite întregului grup. Am venit împreună, rămânem împreună!”.
Fuga nr. 2 – Nadia Comăneci și grupul ei fug din Ungaria în Austria
Nadia Comăneci și celelate persoane din grup au ajuns atunci la biroul de emigrări, cerând dreptul de a intra și a se stabili în Ungaria. Au stat toți într-o cameră de hotel, însă vestea că gimnasta a fugit din România a „zburat” imediat. Atunci, aceștia au fugit din hotel, au lăsat toate actele acolo și au mers șase ore până la granița cu Austria. În data de 30 noiembrie, grupul se afla deja la Viena unde, potrivit povestirilor din volum, s-a ”dizolvat”: unele persoane au mers spre lagărul de refugiați de la Traiskirchen, situat la 26 de kilometri de Viena, în timp ce Nadia, însoțită de Constantin Panait, a plecat spre Ambasada SUA.
”Mi-amintesc că, imediat ce am intrat pe poartă, i-am spus primei persoane că sunt Nadia Comăneci și că doresc azil politic. S-a pornit o adevărată nebunie. Am avut impresia că, la auzul numelui meu, le-au scăpat foile de hârtie din mână! Salariații ambasadei se uitau la mine ca la o stafie”, povestea Nadia.
Sursă foto: captură video Youtube