Zeci de micuti isi duc viata in conditii greu de imaginat. Intr-o saracie lucie, cum greu ti-a fost dat sa vezi in secolul 21, in comuna Glodeanu din Buzau, copiii isi duc existenta cu greu de pe o zi pe alta.
La doar cativa kilometri de civilizatie, intr-un bordei sarman traiesc uitati de lume doi copilasi. Mihai si Catalin nu stiu cum arata jucariile adevarate, ci se joaca cu ramasitele unui avion de jucarie pe care l-au gasit in curte.
Doar parintele din sat le mai trece din cand in cand pragul si le aduce cate ceva de mancare. Aragazul din bordeiul micutilor e folosit de parinti mai mult pe post de dulap. Fara caldura, fara curent, fara apa, haine sau paturi care sa le tina de cald parintii se chinuie din greu sa-i faca pe micuti oameni mari.
Putin mai departe, intr-o alta casa, tot din Glodeanu, alte suflete „tipa” dupa ajutor. Sapte copii, pe jumatate salbatici, sunt prinsi in inchisoarea casutei lor. Cel mai mic dintre frati are doar 6 luni si a fost gasit de parinte „zacand” in propria mizerie, cu mustele roind in jurul lui.
Cele 7 suflete traiesc din alocatie si fara nicio speranta intr-un viitor mai bun. Parintele Tudor si-a amintit cu greu clipele in care le-a adus un baton de salam si l-au muscat cu pofta, trecandu-l din mana in mana.
Cu toate ca le e greu, copilasii nu uita sa spere si sa se roage. O fac de fiecare data cand se aduna in jurul unei mese. Mamaliga e aliment de baza, dar ei se bucura de fiecare inghititura de parca ar manca cele mai alese bucate.
Parintele Marian Tudor si-ar dori sa poata construi o cantina sociala unde sa poata sa le dea celor batuti de soarta o masa calda pe zi.