Cimitirul celor fara de nume al romanilor: „Nu a venit nimeni sa se intereseze de ei, au trecut atatia ani”

Pe malul sarbesc al Dunarii sunt cimitire pline de cruci fara nume. Toti i-au uitat si au ramas acolo.

Cimitirul celor fara de nume al romanilor a ramas uitat de rudele celor decedati acolo, incercand sa stearga cu totul amintirii anilor grei din Romania care a fost odata si gri.

In ultimii ani, de la Orsova, pe Dunare in sus, de-a lungul a circa 25 de kilometri, s-a dezvoltat o noua destinatie turistica, exclusiv pe seama intreprinzatorilor privati.

Comunele Eselnita si Dubova sunt epicentrul noii dezvoltari, prima fiind situata de-a lungul soselei de „coasta” care serpuieste pe marginea Dunarii, a doua, intr-un golf bucolic, situat exact intre Cazanele Mari si Cazanele Mici.

Potrivit localnicilor implicati in turism, in zona functioneaza cam 140 de pensiuni, cabane, vile, hoteluri mici sau gospodarii cu camere de inchiriat. Pe cel mai apropiat site de rezervari interne, in Orsova, Eselnita si Dubova sunt listate peste 120 de posibilitati de cazare. Cele mai multe ofera piscine si acces la pontoanele pe Dunare si/sau terase cu privire la Clisura. Dar, care e povestea din spatele privelistilor minunate de astazi?

Cimitirul celor fara de nume al romanilor – Dubova

Multi fugari si „Epoca de Aur” au murit inecati in Dunare sau impuscati de pe stanci, in timp ce treceau fluviul spre Iugoslavia. Unii au scapat, fiind scosi din ape la mal, altii au ajuns in gratarele barajului de la Portile de Fier.

„Erau unii care nu aveau acte la ei, le aruncau inainte sa plece din tara. I-au ingropat oamenii in Dubova in josul cimitirului din sat. Aproape un sfert din el sunt cruci ale lor. Unii au nume, altii nu au niciun nume trecut pe cruce”, povesteste Sorin Costescu, un localnic.

Romanii uitati in cimitirele sarbesti

Romanii care au incercat sa treaca granitele Romaniei comuniste, au sfarsit prin a fi ucisi, inecati sau istoviti dupa tentativa de trecere. Nimeni nu a mai ajuns viu pe partea cealalta, iar pe malul sarbesc, acum, nu exista vreun cimitir in care sa nu fie ingropat vreun roman.

„N-a venit nimeni sa se intereseze de ei, au trecut atatia ani. Nu e cimitir pe malul sarbesc al Dunarii in care sa nu fi fost inmormantat un roman de-al nostru, plecat sa-si caute libertatea in alta parte.”, sun localnicii.

Novi Sip este satul in care multe suflete de-ale noastre isi dorm somnul de veci acum, in „Cimitirul celor fara nume” sau „Cimitirul romanilor”, dupa cum ii mai ziceau oamenii locului. Cimitir in panta, neingrijit de rudele celor decedati, totul atins numai de florile campului crescute dupa ploaie.

Dupa cativa ani, oameni au incercat sa amenejaze pe cat se poate Cimitirul celor fara nume, dupa finalizarea lucrarilor la barajul Orsova, in anii 70. La Novi Sip se gasesc peste 50 de cadavre, iar sarbii, cand vin la mormintele rudelor lor, aprind cate o lumanare si la ai nostri, la intrarea in cimitir.

„Daca tot nu le-a tinut nimeni una la capatai si au plecat in Lumea Cealalta fara o slujba conform datinilor si fara rude care sa ii planga… Dar a mai existat un cimitir unde sunt ai vostri, dar acolo nu ajungem des.”

Stari Sip, locul unde au ajuns cele mai multe NN (neindentificati)

Stari Sip, locul unde nu se stie cati romani au fost ingropati. Acum au ramas doar cateva morminte ici-colo, din cauza inundarii vechiului Sip. Omul care mai avea loc de acest cimitir este mana dreapta a preotului, care povesteste cate ceva despre romanii nostri de acolo.

„Acum vreo cinci ani au transferat dintre ei la cimitir, la Prahova, ca noi trebuie sa facem loc aici. Au murit oameni refugiati din Kosovo, i-am ingropat aici, ati vazut acolo, sus, in cimiti.”

Ingropati pe plaiuri straine

Cei mai multi dintre romani au fost declarati in acte, de catre medicii legisti de pe malul sarbesc, drept „NN”(neidentificat). Multi spuneau direct: „sunt romani”. Dupa verificarile medicilor de pe malul delalalt al Dunarii, autoritatile romane erau anuntate ca s-a gasit un posibil roman, dar, pentru ca nu-si incarca raportul de garda cu inca un frontierist, gracierii romani nu se interesau de soarta acestor victime, iar asa ajungeau romanii ingropati in pamantul altora.

Sursa: revistasinteza.ro