Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a dezvăluit ce relație are cu Cristian Popescu Piedone, având în vedere mesajele din ultima perioadă dintre cei doi cu privire la candidatura liderului PUSL la Primăria Capitalei.
Premierul a detaliat, în emisiunea Insider Politic de la Prima TV, cum l-a cunoscut pe Cristian Popescu Piedone, cum a fost influențat de parlamentari belgieni, dar și de ce crede că a-i cere liderului PUSL să se retragă din cursa electorală nu ar fi fost corect nici față de el, nici față de Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei.
„Este prieten de foarte mulți ani cu fratele meu mai mare, noi suntem trei frați. În timpul studenției, am lucrat la o companie româno-israeliană, unde era și fratele meu acționar, avea vreo 10%, și în acel context l-am cunoscut pe domnul Piedone, la București. Ne cunoaștem, suntem prieteni, îi cunosc familia. Băiatul este parlamentar, este ales la Suceava, un copil foarte bun. Părerea mea este că avea drumul lui politic foarte bine conturat. Administrația și Parlamentul sunt două lucruri diferite. O cunosc și pe soția domnului Piedone. Am zis să se știe de la mine”, a spus Marcel Ciolacu.
Președintele PSD crede că politica se poate face și fără ură, fără dușmănii, iar politicienii din partide diferite pot fi prieteni, amintind de o discuție care l-a marcat, despre prietenia dintre doi oameni politici belgieni.
„Cred că, prin 1996, am cunoscut doi parlamentari belgieni, unul a și ajuns ministru de Externe în Belgia. Erau din două partide, cum sunt eu cu domnul Ciucă, unul social-democrat, altul liberal. Erau cei mai buni prieteni. Ca tânăr, am întrebat: «Cum puteți fi prieteni de familie când faceți parte din partide opuse? ». În ’96, în România, la noi era cu ură, ne dușmăneam, ne urmăream… Mi-au zis: «Marcel, e normal. Suntem cei mai buni prieteni. Când e campanie electorală, nu comunicăm decât dacă este vreo urgență de familie la unul dintre noi. După ce am terminat campania, ne apucăm și construim ce e mai bine pentru cei pe care îi reprezentăm». Eu eram și mai tânăr, eram ca un burete, am rămas cu acea impresie, că e normal.