Ioana Ginghină e fericită. A găsit confortul și armonia în cuplu și știe cum să le întrețină! Cum are grijă să îi fie bine, când ar vrea să facă nuntă cu iubitul ei, cât de multă grijă are de relația actuală și cum se înțelege cu fiica, frumoasa actrița a mărturisit pentru Ciao.ro cât de bine îi merge pe toate planurile!
Ioana, au început evenimentele, spuneai că ai avut spectacol cu copiii!
De mult! Eu sunt actriță la Teatrul „Ion Creangă”, acolo am cartea de muncă! Din weekend-ul ăsta sunt sălile pline și se simte. La Creangă acum jucăm două reprezentații una după alta. Se simte și e mult mai bine și mult mai frumos, joci altfel! De jucat, noi jucăm dintotdeauna. Mai joc în serialul de la Antenă și am școala mea de actorie.
Și sper să începem evenimentele pentru că eu făceam evenimente pentru copii și uite că anul ăsta e al treilea, de Crăciun s-au făcut doi ani în care eu nu am mai făcut evenimente pentru copii, am mai făcut dar foarte mici și nu se compară la bani mă refer. Înainte făceam evenimente mari, în malluri, în corporații și făceam o grămadă de bani. Acum chiar sunt curioasă să vedem, de Paște, poate de 1 Iunie. S-a dat drumul la evenimente dar să nu uităm că a început altă nebunie.
Cum te pregătești tu pentru primăvară? Ai vreo dietă anume?
Eu acum sunt la o greutate care îmi place și îmi place de mine și sunt perfect din punctul meu de vedere. Singurul lucru este că eu nu mănânc oricum carne, acum țin și post. Țin toate posturile, țin toate miercurile și vinerile post plus toate posturile mari, Crăciun, Paște, Sfânta Marie.
Reziști? Nu există tentații culinare?
Tentații culinare nu există, eu am crescut într-un mediu, tatăl meu profesor de educație fizică și sport, sportiv. Eu am crescut într-o rigoare a lucrurilor, că dacă îți dorești ceva apoi nu există tentații. În momentul în care te-ai dus te-ai dat la o parte cu o tentație, să nu mai vii la mine să zici că îți dorești. Nu!
Nu îți dorești, la revedere! Și așa am fost crescută, lucru care m-a învățat, pe termen scurt în copilărie părea mai dură situația, dar acum uite că nu mă mai tentează absolut nimic. Atunci când îți dorești ceva uite că nu mă mai poate opri nimic. Asta cu detoxul mai fac, dar la vară, când apar fructele, pepenii, cireșele.
Acum câte kilograme ai?
Da, acum sunt la 55-56 de kilograme și înălțime 1,65 și eu nu sunt cu kilogramele, e vorba de cum arăți pentru că să știi că acum 10 ani aveam mai puține kilograme. Dar dacă aș mai slăbi acum nu știu dacă ar mai arăta bine. Am o vârstă, pielea are altă textură, eu anul ăsta fac 45 de ani, adică pielea arată altfel.
Dacă aș mai slăbi, s-ar vedea foarte tare la față, s-ar vedea la sâni, s-ar vedea la piele. Adică trebuie să ținem cont de mai multe chestii. Dar nu pot să zic că nu e loc de mai bine. Chiar acum de curând am început să fac niște injecții cu niște enzime care topesc grăsimile pentru că e burtica aia mică pe care nu prea zic că îmi doresc să o dau jos dar dacă există aceste injecții, de ce nu, le încercăm.
Ce alte artificii de înfrumusețare estetică te-ai gândit să mai faci la un moment dat?
Dacă e nevoie. Eu sincer îți spun că întotdeauna am avut sâni frumoși, îi am în continuare, naturali, dacă va fi vreodată o problemă probabil că acolo aș interveni dar eu întotdeauna am avut sâni frumoși și cred că cumva nu aș fi eu dacă nu mi-ar plăcea zona asta.
Dar genetic, cred, dar și faptul că am grijă la alimentație, nu am celulită, încât să stau, vai de mine numai prin saloane să fac tratamente. Cu greutatea sunt ok. De exemplu, la frunte fac botox, dar nu așa cât să mă paralizez toată. Deci eu sunt ok, din punctul meu de vedere. Trebuie să ne și împăcăm cu situația asta, că îmbătrânim.
Mi se pare că totuși trebuie să arătăm bine și să te simți bine în pielea ta. Sa nu o dăm în penibil. Eu nu vreau să arăt acum ca la 20 de ani. Lucrez cu fete de 20 de ani și mi se pare imposibil. E o naturalețe, o energie, care vine din interior, nu ai cum. Poți să îți faci toate operațiile de pe pământ, nu ai cum să mai ai prospețimea și energia respectivă.
Urmează o nuntă sau, mai bine să te întreb dacă te-ai pregătit de nuntă cu iubitul tău?
Nu, ar trebui să urmeze nunta, dar pentru că nu reprezintă o prioritate pentru nimeni, nu ne grăbim. Și ne e și bine așa…Pentru mine, personal, nu mai înseamnă neapărat ceva această nuntă. De fapt de unde a pornit. Avem niște prieteni care ne-au cerut de nași, și ca să le putem fi lor nași ar trebui să ne căsătorim.
Ideea este că prietenii noștri se căsătoresc abia la anul, pentru că nu au găsit restaurant anul acesta. Drept pentru care, da, probabil că undeva anul acesta o să fie și nunta. Acum, nunta nu o să fie o nuntă efectiv, o să fie o petrecere. Noi nu avem nevoie de local și de altele. Nu, o cununie civilă, o petrecere drăguță, cu prieteni și cam aia. Adică nu rochie, nu tam-tam, nu probleme..
Cât de bine ești sufletește acum?
Da! Sunt foarte bine și să știi că dacă mă întrebai chestia asta acum vreo 4-5 ani îți spuneam că nu, că cred în căsnicia până la adânci bătrâneți! Acum am o grămadă de prietene care ori trec prin divorț, ori trec prin niște căsnicii nu neapărat care nu sunt frumoase, dar care zic că abia așteaptă să plece de acasă cu prietena ei în altă parte, își fac tot felul de vieți în afara relației cu iubitul-soțul și îmi dau seama, eu am o relație cu un iubit de doi ani – facem 3 ani în octombrie și noi fiind încă la început, la noi totul e frumos…
Și mă gândeam probabil că secretul succesului unei vieți frumoase este, nu știu, după 10,15, 20 de ani, să schimbi partenerul, pentru că îți spun sincer, în jurul meu eu nu văd cupluri, așa, am cupluri care sunt de 20 de ani și sunt foarte bine, dar în rest, toată lumea nu știe cum să fugă de acasă. Și cei care sunt împreună. Și mi se pare trist, pentru că eu abia aștept să mă duc acasă. Ideea este nu numai că sunt la început. Dar am o relație la o varstă la care știu cum să îmi construiesc relația ca peste 10 ani să fie la fel. În sensul să construim împreună.
Pentru că, cumva, la tinerețe fiecare își face drumul lui. Cu carieră, cu prieteni, cu nu știu ce… Și la un moment dat, mai ales când apare copilul, ne despărțim. Stai tu cu copilul ca să fac eu nu știu ce. Ei, acum nu mai las lucrurile astea, nu le mai las!
Bine, acum, Ruxi este și mai mare, vă înțelegeți altfel!
Nu se mai pune problema! Ne înțelegem foarte bine și e într-o perioadă foarte bună. Amândouă ne înțelegem super bine. În sensul că a trecut și nebunia aia cu adolescența. Parcă s-au liniștit așa lucrurile… Dar ce vreau eu să spun este că acum noi avem, de exemplu, vineri seară, seară de socializare.
Se închid telefoanele, se lasă telefonul, tot, și stăm, bem, povestim, ronțăim, chiar dacă e ceva nesănătos, chipsuri, nu contează. Bem alcool, povestim, și aia e seara de socializare. Și vreau sa îți spun că ne-a intrat în reflex, lucru pe care înainte nu-l făceam. Sper ca această seară de socializare să fie apoi de călătorii… Eu am grijă mult mai mult de cuplu acum, pentru că am înțeles că dacă nu ai grijă de el, se duce!