Andreea Marin, despre cresterea Violetei: „Consider că parintele trebuie să-i fie și prieten copilului său, dar să aibă și autoritate”

Celebra Andreea Marin se bucura de fiecare zi alaturi de Violeta, fiica pe care o are impreuna cu artistul Stefan Banica Jr, fostul ei sot. Aceasta a acordat un interviu in care a vorbit despre modul de crestere pe care ea l-a adoptat. Fosta Zana considera ca este bine sa te porti cu copilul tau ca si cu un adult, prieten. Si chiar daca este o persoana publica, Andreea Marin nu vrea ca fiica ei sa creada ca este privilegiata in vreun fel. Violeta adora sa gateasca alaturi de mama ei si sa petreaca timp cu ea in gradina casei lor, citind sau gradinarind.

Ești implicată în mai multe proiecte, inclusiv în multe de natură umanitară și ai declarat că te ocupi singură de creșterea și educația Violetei. Cum reușești să faci față provocărilor zilnice? Cine te ajută?

A fost alegerea mea, dându-mi seama că la această vârstă de trecere de la copilărie spre adolescență fetița mea are nevoie de mine, în mod special, mai mult ca oricând. A și exprimat lucrul acesta, în diverse moduri. Îmi seamănă foarte mult, doar ochii albaștri sunt diferiți de ai mei, în rest ca fizic și temeperament suntem foarte apropiate, mă uit la ea și îmi amintesc perfect de mine, copilul de altădată. Așa că, mi-am impus un program care nu este ușor, dar care merită, pentru că este vorba de ceea ce este mai important pentru mine: copilul meu, sufletul meu. Mi-am reorganizat programul de lucru, astfel încât când vine de la școală să fiu la dispoziția ei, să povestim, să mâncăm împreună, să avem și timpul nostru de recreere, de citit, pentru pian. Iar dimineața, înainte de școală, la ora 7 fix, ne trezim și avem începutul de zi doar pentru noi.

Ce anume consideri că s-a schimbat radical în comportamentul tău de când ai devenit mamă?

În primul rând, întreaga viziune asupra vieții, asupra a ceea ce este important cu adevărat. În al doilea rand, modul de a acționa și a simți față de cei din jur, dar chiar și față de mine. Iar prioritatea clară a devenit copilul meu.

Care este stilul tău de parenting? Cum îl poți descrie?

Echilibrat. Consider că parintele trebuie să găsească o cale de mijloc: să-i fie și prieten copilului său, dar să aibă și autoritate, pentru a putea fi un ghid bun al acestuia la primii pași în viață. Și, mai ales, să aibă grijă de propriile fapte, pentru că este primul model al copilului său.

Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viața unui copil?

Baza a ceea ce suntem sunt acești primi ani din viață, cine a spus lucrul acesta a rostit un mare adevăr. Atunci se deplinesc deprinderile, valorile, se creează amintirile care ne pot influența apoi întreagă viață. De aceea, întrucât la maturitate urmează tot felul de provocări, este atât de importantă dragostea și sentimentul de siguranță cu care ne creștem copilul, pentru a-i da un start bun în viață.

Care sunt cele mai dragi amintiri ale tale alături de fetița ta?

Zi de zi trăim momente de candoare, care-mi umplu sufletul, dar cu siguranță de neuitat este momentul în care mi-a fost așezată prima oară în brațe, clipa în care am pus-o prima dată la sân. O asemenea emoție nu am trăit niciodată, din niciun motiv, întreaga viață.

Cu ce probleme te-ai confruntat până în prezent în ceea ce privește creșterea sa? A suferit vreo problemă de sănătate? (dacă da, cum ai gestionat-o și ce sfaturi ai pentru mămicile puse în astfel de situații?)

Da, am trecut și prin momente dificile, așa cum se întâmplă și cu alți micuți, dar mulțumesc lui Dumnezeu că nu a fost nimic de lungă durată sau foarte grav. Însă în momentele de panică, atunci când era bolnăvioară, am realizat că nu mai sunt capricorn, ci o leoaică în adevăratul sens al cuvantului:) Dărâmăm munții când este vorba de sănătatea copiilor noștri. De atunci, m-am implicat din ce în ce mai mult în probleme legate de sistemul de sănătate și m-am documentat cu privire la felul în care se fac lucrurile în medicină peste hotare, visez că, într-un viitor cât mai apropiat, să avem mult mai multă siguranță pentru copiii noștri la noi acasă, din acest punct de vedere. De aceea, pun umărul atât cât îmi stă în putere, cu priceperea mea.

Citeste tot interviul integral aici!