Valentin Uritescu este, cu adevărat, un actor foarte respectat, dar puțini îi cunosc sufletul, și la fel de puțini știu că problemele de sănătate l-au făcut să dispară din atenția publică,
Într-un interviu de excepție, Valentin Uritescu a povestit cu zâmbetul pe buze cum a trecut peste obstacolele din viața sa. De asemenea, actorul a mai relatat și faptul că meseria pe care o face este destul de grea și nu oricine poate ajunge la apogeu.
„În teatru, ai sau n-ai vocație. Și dacă nu ai, trebuie să fugi cât mai departe de scenă! Voi nu știți chinul îndurat, de forța pe care trebuie s-o găsești în tine pentru a-ți birui slăbiciunile și inconștiența în care trebuie să intri, pentru a păși pe scândura scenei, ca o jertfă. Da! Meseria mea este grea și de multe ori umilitoare. Este dificil, dar asta nu înseamnă că a fi actor e meseria cea mai grea dintre toate”, a mărturisit actorul, potrivit Revista13.
„Nu fac pe interesantul, sau pe deșteptul, felul meu de-a fi este plin de simplitate, frachețe, ba sunt de multe ori și prost, așa că vă rog permiteți-mi să vă explic cum se manifestă dragostea publicului față de mine. Sunt un actor care l-am jucat pe gropar, nu pe Hamlet. Mai mulți oameni simpli, nu eroi. Nu m-am sfiit să prezint 5 ani emisiunea Viața Satului de la TVR, pentru că sunt țăran. Eu merg de trei ori pe săptămână la piață, în Obor. Cum apar, aud: „Vine al nostru!” Orice cumpăr, mă trezesc cu câte un cartof în plus la cântar „din partea producătorului”. Asta înseamnă că oamenii țin la mine.
La Piatra-Neamț, în piesa „Răfuiala”, am jucat un personaj uluitor, de o forță dramatică ieșită din comun: Giles Overeach. După un spectacol, era vară, mă aștepta un om solid. Nu-l cunoșteam. Cum m-a văzut, m-a prins de umeri: „Dom’le actor, vreau să bem o bere împreună, ca de la egal la egal. Am stat în rândul întâi și te-am văzut cum te scăldai în sudoare. Ai o meserie grea, ca și a mea. Sunt oțelar și vreau să beau o bere cu tine!” Și m-am dus…Să știți că pentru mine, berea băută cu acel om puternic a însemnat mai mult decât premiul de interpretare”, a mărturisit Valentin Uritescu.
Cunoscutul actor, care este primit cu iubire și admirație de oameni, are probleme de sănătate. El suferă de o boală degenerativă de ani de zile.
„Actorii sunt oameni ca toți oamenii. Nu întotdeauna când ești bolnav faci rolul bine. Clovnul gropar din Hamlet mi-a ieșit la Londra bine, pentru că „esența clovnului, de-a râsu-plânsu” devine, în situația în care te găsești, un fel de destrăbălare a suferinței. Cine citește cartea mea „Așa sunt eu, prost” va afla mai multe. De peste 30 de ani, eu urc pe scenă bucșit de pastile, autosugestionându-mă că sunt bine, că sunt O.K. Nu e ușor!”, a continuat actorul.
Actorul a povestit pentru Revista13 modul în care se desfășoară o zi din viața lui.
„Mă scol târziu, cam pe la ora 9. Împreună cu soţia mea facem curat la animăluri. Toate activităţile zilei le realizăm împreună: cumpărături, curăţenie, mâncăm de 45 de ani împreună, ne certăm, uităm, suntem aproape dependenţi unul de celălalt. Acum, de când m-am apucat de scris, bat la maşină cel puţin 5 ore, în fiecare zi. Îmi scriu memoriile. Și nu-mi place să stau! Tot timpul fac câte ceva. Nu mă plictisesc niciodată. Îmi place bucătăria franţuzească. Ador peştele. Și pescuitul. Vânat gătesc mai rar, dar fac singur pâine şi pun murături”, a zis actorul.