Dacian Solgen are 25 de ani, s-a nascut in Bihor si a fost abandonat de parintii lui intr-o gara rece.
Abandonat in gara acum 23 de ani si angajat de Google! Dacian Solgen a crescut in orfelinatele saracacioase din Romania. Dupa cativa ani petrecuti in institutie, a fost infiat. Familia care l-a luat i-a oferit o viata mai buna in Finlanda. Acum, ajuns la onorabila varsta de 25 de ani, tanarul isi cauta parintii biologici.
Dacian Solgen s-a nascut in judetul Bihor. Parintii l-au abandonat in gara cand avea doi ani si jumatate. „M-am născut în România, dar părinţii m-au lăsat singur într-o gară. Era 13 sau 14 februarie.
Nu am amintiri de dinainte să ajung orfan. Tot ce îmi amintesc este că eram pe un loc de joacă în gara din Tinca, cu muncitorii“, isi aminteste despre acea zi tanarul.
Viata lui a fost una grea, asa cum va puteti imagina. Viata in orfelinate a fost oribila, plina de lacrimi si durere. „Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau. Eram bătuţi cu băţul în fiecare zi. Eram sortaţi în dreapta şi în stânga. Cei care erau în dreapta primeau mâncare, cei care erau în stânga erau pedepsiţi să se uite cum primesc mâncare ceilalţi.
În altă zi, ne-au izbit de pereţi şi ne-au aruncat în tomberoane şi ne-au ameninţat că lasă maşina de gunoi să ne ia. Poate era mai bine să fi venit maşina de gunoi să ne ia. Am avut câţiva prieteni acolo, la orfelinat, cu care mă jucam. Unul dintre ei a fost Robert“, îşi aminteşte Dacian.
La finalul lui 1998, Dacian a fost infiat de doi finlandezi. Acestia l-au luat cu ajutorul unei fundatii care facilita adoptiile internationaloe. „Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată şi plină de jucării frumoase. Medicul care a venit după mine mi-a spus că voi locui într-o casă nouă.
Eram fericit. Mai erau şi alţi copii pe care urmau să-i ia străinii sau părinţii noi, cum le ziceam noi. Cred că am petrecut ore întregi aşteptând acolo, apoi am plecat în sfârşit cu maşina de la orfelinat. Părinţii adoptivi mi-au spus că doreau să adopte un copil şi au aflat că eu aveam nevoie de o familie. Au primit fotografii cu mine şi au decis să mă adopte.
Prima întâlnire cu ei a avut loc pe 27 noiembrie 1998, iar când am plecat spre Finlanda am simţit că sunt dus într-o lume nouă şi aşa şi era. Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda îşi sărbătoreşte Ziua Independenţei“, povesteşte Dacian, conform Adevarul.
Cu toate ca a fost parasit si a suferit din cauza lipsei parintilor biologici, Dacian ii intelege. Nu le poarta ranchiuna si isi doreste sa ii vada. Vrea sa vorbeasca cu ei si sa afle ce au mai facut in toti acesti ani. „De ceva timp îmi caut originile româneşti. Sper că într-o bună zi voi şti de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viaţă, cine m-a pierdut sau m-a abandonat.
Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am şanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc. Cel mai important lucru pentru mine este să le arăt că încă sunt în viaţă şi că sunt bine acum. De asemenea, vreau să obţin nişte răspunsuri la întrebările pe care le am pentru ei“, spune tânărul.
Afla mai multe aici!