Povestea lui nea Adolf din Sucevita, botezat de Hitler. Un german de 77 de ani, din Sucevita, judetul Suceava, a fost botezat de Adolf Hitler.
Povestea lui nea Adolf din Sucevita a inceput in urma cu 77 de ani. Pe numele sau intreg Adolf Ernst Stadler, barbatul a venit pe lume in Hohenschwangau, localitate din apropierea frontierei Germaniei cu Olanda. Aici era o tabara pentru etnici germani adusi din estul Europei.
Dupa ce tabara a fost infiintata, Adolf Hitler a promis ca va boteza el primul nou-nascut. Barbara Stadler a fost prima femeie care a nascut. Aceasta a fost luata alaturi de sotul ei, Mathias Stadler, si cei doi copii din casa lor din Sucevita, satul Voievodeasa.
”În anul 1940, familia mea a fost luată de aici, din Voivodeasa, şi dusă în Germania, pentru că aşa a făcut atunci Hitler cu toţi nemţii din Europa, i-a strâns în Germania. Tata era neamţ de origine, Mathias Stadler, mama la fel, Barbara Stadler, născută Gaschler.
Când au plecat ai mei de aici aveau numai doi copii, fraţii mei mai mari, Peter şi Alfred. Au fost cantonaţi într-un gen de tabără la Hohenschwangau, localitate din apropierea graniţei germane cu Austria.
Imediat ce au ajuns acolo, tata a fost luat la război. Îmi aduc aminte din cele ce mi-a povestit mama, că le-au spus, încă de când au sosit în tabără, că primul copil care se va naşte acolo va fi botezat de Hitler. În primăvara anului 1941, la 25 aprilie, m-am născut eu, chiar acolo la Schwangau (n.a. Hohenschwangau).
Mama mi-a zis că am fost botezat de Hitler, de aceea am primit şi numele de Adolf, alături de Ernst, şi am aflat tot de la ea, Dumnezeu să o ierte, că certificatul meu de naştere era scris cu litere de aur şi era semnat de Hitler. Mama a primit şi nişte bani atunci de la Hitler, un fel de premiu, mai mult, acesta i-a promis că va avea grijă de mine.
Nu am văzut niciodată certificatul de naştere pentru că la sfârşitul războiului, când ne-am întors acasă în România, mama l-a distrus de frica ruşilor care erau peste tot atunci, şi vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi găsit documentul cu semnătura lui Hitler. Cred că ne împuşcau pe toţi.
De teamă, atunci când mi-a făcut actele aici în ţară, mama nu a mai trecut şi prenumele Adolf, pentru că atât ar mai fi trebuit pentru noi… Însă, în actele emise în Germania la vremea de atunci, eu figurez ca Stadler Adolf Ernst, de altfel acest lucru se vede şi în documentele pe care le-am scos de la Arhivele Statului din Germania, atunci când umblam să obţin şi acte germane, ceea ce am reuşit.
Am şi paşaport german, sunt şi cetăţean german, însă vă rog să mă credeţi că niciodată nu am fost tentat să mă stabilesc acolo. De ce? Pentru că aici, la Voivodeasa, este casa mea şi eu aici vreau să mor, chiar dacă doi din cei patru copii ai mei s-au stabilit acolo. Am stat la Hohenschwagen o bucată de vreme, apoi pentru că linia frontului se apropia de noi, am fost mutaţi în mai multe locuri, în cele din urmă am ajuns în Polonia, şi de acolo am venit acasă, în Bucovina, la sfârşitul războiului.
Nu am mai avut nici un semn de viaţă de la tata, toţi spuneau că a murit, şi mama a decis să se căsătorească tot cu un neamţ din Voievodeasa, pe care îl chema Bongart. A mai avut cu acesta doi copii. Însă, prin anul 1963, când unul dintre fraţii mei a pierdut un braţ într-un accident, am aflat, prin Crucea Roşie, că tatăl meu natural este în viaţă şi că trăieşte în Germania.
A trimis atunci o scrisoare în care îl chema pe fratele accidentat, să-i pună o proteză acolo. Fratele a mers, i-a pus proteza şi după ani buni, după Revoluţie, am fost şi eu acolo şi mi-am văzut pentru prima oară tatăl, când aveam vârsta de 54 de ani. Tot atunci am obţinut şi actele germane, dar mie nu-mi trebuie Germania pentru că nu-mi place acolo.
Mai merg în vizită la copii sau la cei trei fraţi pe care îi am acolo, am şi muncit acolo, dar mie pensia îmi este suficientă. Când nu mă vor mai ţine picioarele, îmi vor trimite copiii câte o sută de euro pe lună şi mă voi descurca. Pentru mine aici este ACASĂ, nu în Germania, de aceste locuri mă simt legat sufleteşte şi aici vreau să mor”, a declarat nea Adolf pentru Monitorul de Suceava.
Barbatul a primit un prenume de la Adolf Hitler. Acum este strigat de vecinii sai nea Adolf. Acesta a tinut copilul in brate, in capela, in timpul botezului. La finalul razboiului, familia s-a intors in Romania. Fratii lui Nea Adolf sunt in Germania. Dar el nu si-a dorit sa plece din Sucevita.