Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost unul dintre cele mai mari dezastre din istoria omenirii, peste 50 de milioane de oameni au murit în întreaga lume, în acea perioadă. Mai mult decât atât, 500 de milioane de oameni din întreaga lume au fost infectați, iar numărul celor decedați a fost extrem e mare.
Primul val al pandemiei de gripă spaniolă a avut loc în primăvara anului 1918 și a avut, în general, consecințe minore. Cei infectați prezentau simptome tipice de gripă – frisoane, febră, oboseală – și de obicei se vindecau după câteva zile. În această primă etapă, numărul de decese raportate a fost mic.
Pielea lor lua culoarea albastră, iar plămânii li se umpleau de lichid, provocând asfixia. În doar un an, speranța medie de viață a scăzut cu 12 ani în America de Nord. Un al treilea val, mai moderat, a lovit în primăvara anului 1919, scrie incredibilia.ro.
Bilanțul nu are pentru moment nicio legătură: milioane de morți pe cinci continente, acum un secol, față de câteva mii la pandemia în curs. Nici virusurile nu au nicio legătură: tipul gripa A(H1N1) pentru prima, un coronavirus pentru cea de azi. „Contextele” diferă de asemenea radical, subliniază geograful Freddy Vinet, de la universitatea Paul Valéry din Montpellier, care a publicat în 2018 o istorie a gripei spaniole „Marea gripă” (ediția Vendémiaire).
O diferență esențială: gripa spaniolă s-a derulat la „umbra mediatică” a Primului Război Mondial, subliniază el. „Războiul ocupa prima pagină a ziarelor. Este invers pentru coronavirus”, notează acest specialist în catastrofe și riscuri naturale. Și atitudinea statelor diferă foarte puternic: în timpul primului val al epidemiei din mai-iunie 1918 asupra Europei, „autoritățile, care aveau alte subiecte de discutat, nu-și dau seama de amploarea problemei”, explică Vinet.
În Franța, adevărata conștientizare a gravității situației nu vine decât în toamna lui 1918, atunci când epidemia atinsese practic vârful. Sunt adoptate atunci măsuri de închidere a locurilor publice, dar nu de o manieră unitară. „Existau atât de mulți bolnavi încât nu exista nici mână de lucru nici materiale pentru a aplica măsuri precum dezinfecția locurilor publice”, explică Vinet.
Gripa și-a atras numele de „spaniolă” deoarece presa din Spania a fost una dintre primele care au scris pe larg despre această boală în Europa, în mai 1918.
Într-o primă fază, gripa spaniolă a fost observată în Europa, în America de Nord și anumite zone ale Asiei. În câteva luni, boala s-a răspândit în întreaga lume. Nu se știe de unde a provenit tulpina principală a acestei maladii, prima pandemie cauzată de virusul gripal H1N1. E
xistă unele dovezi care sugerează că virusul a provenit de la o pasăre sau un animal domestic din zona centrală a SUA. Virusul s-ar fi transmis între animale, iar după o mutație genetică ar fi ajuns la om. Unii au afirmat că „epicentrul” pandemiei a fost o tabără militară din statul american Kansas și că virusul ar fi fost răspândit inițial în SUA, iar apoi în Europa de către trupele care au luptat în Primul Război Mondial.
Când gripa a lovit, medicii și oamenii de știință nu știau ce a cauzat-o sau cum să o trateze. La acea vreme, nu existau vaccinuri sau medicamente antivirale eficiente în lupta cu virusul mortal. Oamenii au fost sfătuiți să poarte măști, să evite să dea mâna și să stea în case. Școlile, bisericile, teatrele și magazinele au fost închise, bibliotecile au încetat să mai împrumute cărți, iar comunități întregi au fost puse în carantină.
Numărul estimativ de decese atribuit pandemiei de gripă din 1918 este între 20 de milioane și 50 de milioane de victime în întreaga lume. Potrivit altor estimări, ar fi fost vorba de 100 de milioane de victime.
Cu toate acestea, este imposibil de știut care a fost numărul exact de morți, din cauză că raportările nu se făceau întotdeauna.