Cu două episoade în urmă vă povesteam despre precouparea pentru viitor și anul 2000 a bucureștenilor anului 1935.
Dar sprințarii români interbelici nu aveau doar viitorul pe cap. Trecutul și conservarea lui, în ceea ce privește îngrijirea monumentelor și locurilor faimoase din București, mai ales, ocupau și ele un rol important în viața cetății.
Începerea construirii bulevardului Brătianu, în vremea mandatului lui Gheorghe Donescu, pentru fluidizarea traficului tot mai intens, a pus pe jar presa vremii, care scria despre ”Agonia străzii Colței”, a cărei înseși existență ar fi fost pusă în pericol de lucrări. ”Bătrâna stradă a Colții, una dintre cele mai importante ale vechiului București, își trăiește ultimele zile”, nota Alex F. Mihail în ”Realitatea ilustrată”, numărul din 14 august 1935, continuând: ”Partea ei nordică a fost desființată cu prilejul croirii primei părți a Bulevardului Brătianu, care prin lungimea lui, prin block-hausurile impunătoare și recenta prelungire, e menit să devină artera principală a Bucureștilor moderni. Vestita stradă a Colței a fost osândită definitiv, fără nici un drept de recurs. Târnăcoapele cad nemiloase peste ultimele clădiri rămase pe mica porțiune dintre spitalul Colței și biserica Sf Gheorghe. Casele bătrânești privesc cu jale și neputincioase cum li se smulg din țâțâni ușile și ferestrele. Dispare un trecut glorios. Numele uliței Colții e menit să fie uitat, poate mai repede decât credeam, fiind aruncat în grămada străzilor din București despre care se va mai pomeni doar în cronici.”
Sigur, deși multe dintre clădirile istorice ale străzii Colțea au fost atunci dărâmate, autorul se înșela cu privire la lipsa de viitor a arterei. Astăzi, strada Colței există în același loc, legând Hristo Botev de Brătianu. Dar temerile interbelice ale înaintașilor noștri din presă nu se opreau pe această străduță din centru.
(va urma)
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația