Sore: ”Mircea este cel mai bun partener de joacă al lui Erin!”

25 martie 2016 a devenit, pentru Sore, una dintre cele mai importante zile din viața ei. Atunci și-a văzut pentru prima dată fetița și a înțeles ce înseamnă iubire nemărginită. În aceeași zi, Erin ”i-a explicat” mamei ei că din ziua aceea nimic nu va mai fi la fel. Și a avut dreptate. Nimic nu a mai fost la fel din ziua aceea, totul a fost mai frumos și mai intens. Sore ne-a povestit, în exclusivitate, cum arată viața ei după nașterea micuței Erin.

Sore, ce faci, cum ești? Cu ce a venit nou și frumos statutul de mămică?

Exact așa sună un vers din piesa mea ”Dor să-ți fie dor, „Ce faci, cum ești? Oare mă mai iubești?”. Statutul de mamică a venit la pachet cu sentimente absolut minunate, pe care nu le puteam înțelege înainte să o am pe Erin. Efectiv, mă simt un om mai bun pentru că mi-am cunoscut această latură, am învățat că dragostea este nemărginită, am devenit extrem de răbdătoare și de calmă și fericirea ce mă înconjoară mi-a dăruit și foarte multă inspirație. Îți mărturisesc faptul că sunt zile în care după ce o adorm pe Erin, inspirată de noutățile prin care trecem împreună zi de zi, mă așez lângă patul ei și scriu versuri pentru melodii noi. De altfel, în 2017 am compus 8 piese care se vor regăsi pe un album ce intenționez să îl lansez anul viitor, iar câteva dintre ele vor fi lansate foarte curând. Se spune că artiștii sunt inspirați de drame, ori permite-mi să-ți spun că liniștea și echilibrul oferit de familia mea au devenit motorul pentru creație la mine.

Ești mămică full time sau mai lași și pe ceilalți să se ocupe de micuța ta?

În primele luni ale lui Erin mi-a fost greu să accept ajutor, eram precum o leoaică și sunt convinsă că mamele știu la ce mă refer. Este un sentiment de posesie amestecat cu teama care nu cred că te părăsește vreodată, doar că învățăm să ne adaptăm și conștientizăm că ajutorul e binevenit dacă ne dorim să mai facem și alte lucruri pe lângă. Așadar, atunci când dorul de scenă și de studio a devenit foarte mare, am apelat la o bonă și iată că acum, după un an jumătate, sunt într-un echilibru minunat între viața de mamă și cea de artist.

Cum îți imaginai că va fi viața ta după venirea pe lume a lui Erin și cum s-a dovedit a fi?

Mi-am imaginat că va fi frumos, însă nu mi-am dat seama cât de frumos, la fel de bine cum nu mi-am dat seama și cât de greu va fi, pentru că să crești un copil și să te ocupi și de carieră nu e chiar simplu. Dar toate se învață și am reușit să prind din mers ritmul noii vieți, să mă bucur de fiecare moment și să îmi programez orice lucru pe care înainte îl făceam spontan: de exemplu, de văzut un film la cinema sau o seară cu prietenii în oraș.

Cum a fost primul an alături de Erin?

Plin de noutăți. Se dezvoltă extrem de repede, face achiziții peste noapte iar acum ne aflăm în cea mai frumoasă perioadă: primim îmbrățișări și pupici, sunt primele cuvinte, ieri ne-am dat pe tobogan pentru prima oară singurele…ce să mai, o minunăție. 🙂 Personal, primele luni mi s-au părut cele mai grele pentru că nu știam eu la ce să mă aștept și eram în permanență pe ghimpi: „aoleu, să nu cumva să nu mănânce suficient, să nu cumva nu doarmă suficient! Oare e bine cum am pus-o să doarmă? Oare o aud noaptea? Oare o dau bine cu cremă?” Și tot soiul. Apoi m-am mai relaxat și am înțeles că nu e musai să fiu panicoasă ca să îi fie ei bine. Am învățat să îmi ascult copilul, îmi spune singură când îi e foame, când o doare ceva sau când e pur și simplu moody.

Am îmbrățișat-o și ne bucurăm de familia noastră

Cum au fost primele luni din viața voastră împreună? Cum arătau zilele, cum arătau nopțile?

Zilele și nopțile erau cam același lucru :)). Nu îmi amintesc cum au trecut primele 2 luni, efectiv nu prea știam în ce zi suntem. Ea se trezea din 3 în 3 ore și am ținut-o așa preț de două luni. Aveam cearcăne adânci, nu îmi plăcea să mă văd în oglindă, mi se părea că deși reușisem să slăbesc 8 kg, nu se vedea lucrul acesta, mă întrebam dacă voi mai fi vreodată eu cea pe care o știam… pe lângă informațiile noi despre Erin, mă bântuiau și multe întrebări legate de mine. Acum știu că nu eram nebună, că multe dintre noi trec prin asta, însă atunci eram destul de copleșită.

De unde Erin? Este un nume mai puțin întâlnit.

Ne-a plăcut amândurora foarte mult. Special și totodată simplu. Are două semnificații numele, este „cea aleasă”, dar semnifică și „irlanda” în limba veche. Evident că nouă ne place prima semnificație :)).

Hai să vorbim puțin și despre părinții lui Erin. Cum sunteți acum ca și cuplu?

Ne completam foarte bine. Eu organizată, el spontan. Eu energică, el mai potolit. Eu sociabilă, el mai retras. La fel de potriviți suntem și în creșterea lui Erin. Ca și cuplu, îmi place că ne facem timp pentru noi, nu uităm niciodată că suntem tineri și ne iubim mai mult ca niciodată. Am luat totul așa cum a venit, nu ne-am speriat de noua viață, am îmbrățișat-o și ne bucurăm de familia noastră.

Îmi place mult mai mult corpul meu acum, la 27 de ani

Cum este Mircea ca tată?

Cel mai bun partener de joacă al lui Erin.

Cum arată activitățile de acum ale fetiței voastre? Face lucruri speciale, nu știu, merge la înot?

Pe lângă joaca specifică vârstei ei, cântă și dansează, dar cel mai atipic, să spunem așa, este pasionată de cărți. Atât de copii, cât și de adulți. Stă ore în șir și răsfoiește cărțile și analizează tot ce vede cu voce tare.

Cum a fost revenirea la formele de dinainte de sarcină? A fost greu? Ce ai făcut?

La început mi se părea că îmi revin greu. Am ieșit din spital doar cu 6 kg mai puțin, după 6 luni aveam deja 15 kg în minus, iar acum sunt mai slabă decât am fost vreodată, dar și mai tonifiată, pentru că fac sport și sunt vegetariană de un an jumătate. Mama îmi spunea că după ce aduci pe lume un copil, ți se armonizează corpul dacă ai grijă de el și țin să spun că, în cazul meu, așa a fost. Îmi place mult mai mult corpul meu acum, la 27 de ani, e mai feminin și cumva sunt mult mai conștientă de cât de multă grijă trebuie să avem de noi, interior și exterior, decât eram când aveam 20 de ani. Atunci mi se părea că pot să mănânc orice pentru că organismul face totul pentru mine dar, deși eram slabă, pielea mea nu transmitea sănătate așa cum o face acum. De aceea, oricine mă întreabă care e secretul meu, deși sună clișeu și mulți dau ochii peste cap atunci când auzim răspunsul, am învățat că nu există corp frumos și armonios fără sport și alimentație echilibrată.

Atunci când aduci pe lume un copil, prin el, îți amintești de copilăria ta. Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din perioada aceea?

Este foarte adevărat, am făcut o introspecție asupra copilăriei mele înainte să nasc și puțin după naștere pentru că eram și foarte emotivă. Copilăria mea a fost absolut superbă datorită familiei mele care a știut să o presare cu tot ceea ce își dorește un copil. M-am jucat mult, am fost extrem de iubită de părinți și bunici, poate chiar răsfățată, însă mi-am descoperit de mică pasiunea și am avut norocul ca părinții să mă susțină, astfel încât de la 10 ani am fost pe scene, în concerte și când mă uit în urmă, îmi dau seama că fericirea mea s-a învârtit mereu în jurul muzicii. Abia așteptam weekend-ul ca să plecam la concerte, ai mei veneau mereu cu mine, tata chiar se ocupa de evoluția artistică, pentru a fi sigur că rămân copil și nu sunt influențată de elemente nocive din industria muzicală.

De aceea voi fi și eu cel mai mare susținător al fiicei mele, indiferent de pasiuni sau de meserie, pentru că uitându-mă în urmă, realizez cât de important este ca părinții să te ajute să îți întinzi aripile. Mereu am văzut în părinții mei niște eroi, mereu am căutat aprobare și aplauze din partea lor, au fost și sunt criticii muncii mele, dar lucrurile astea m-au ambiționat de mică să nu mă opresc, indiferent de obstacol, să caut mereu să fiu o versiune mai bună a mea, profesional și personal.

Mamele sunt, în general, extrem de protective cu puiuții lor. Asta se întâmplă și în cazul tău sau tu ești, mai degrabă, o mămică relaxată?

Acum sunt mai relaxată, dar mereu cu ochii în patru.

Care sunt chestiunile de viață pe care vrei să i le transmiți lui Erin, chestiuni pe care și tu le-ai moștenit de la părinții tăi?

Am învățat extrem de multe lucruri bune și frumoase de la părinții mei, dar dacă ar trebui să fiu succintă, aș spune că de la mama am moștenit curajul de a fi eu, de a mă exprima liber și de a nu ține cont de părerile oamenilor din jur, iar de la tata am moștenit ambiția, încăpățânarea și dorința de evoluție constantă. Mama berbec, tata leu, eu scorpion. Am fost mereu trei personalități puternice în casă și, deși ne-am și contrat des, mereu mi-au vorbit ca unui egal, lucru pe care îl aplic și eu în relația cu fiica mea. Și ea, de altfel, berbec 🙂 Nimic nu este întâmplător.