„Satul mămicilor din diasporă”, proiectul care aduce sprijin emoțional mamelor plecate departe de casă

Să fii mamă în diasporă înseamnă mai mult decât adaptarea la o altă limbă sau la un alt sistem. Înseamnă să navighezi singură prin birocrație, școli, medici și reguli noi, fără sprijinul familiei aproape. Înseamnă să crești copii între două culturi, încercând să le păstrezi identitatea românească, în timp ce îi ajuți să se integreze. Înseamnă, adesea, să duci dorul în tăcere și să funcționezi impecabil, chiar și atunci când ești epuizată.

În spatele multor povești „reușite” din diasporă se află o realitate mai puțin vizibilă: mame care gestionează singure responsabilități multiple, presiunea financiară, lipsa rețelei de sprijin și teama constantă de a nu greși într-un context cultural diferit.

Din această realitate s-a născut „Satul mămicilor din diaspora”, un proiect inițiat de psihologul și psihoterapeutul Alina Șerban, dedicat femeilor care cresc copii departe de România.

Când „mă descurc” ascunde multă oboseală

„Începutul acestui an a adus în activitatea mea profesională o nouă formă de sprijin. Una care a crescut din întâlniri reale, din nevoi rostite timid și din mult «mă descurc, dar e greu»”, spune Alina Șerban.

Astfel a luat naștere primul grup de terapie de suport pentru mămici din diasporă. Nouă femei, din diferite colțuri ale Europei, au ales să se adune într-un spațiu comun și să construiască ceea ce ele numesc deja „satul”. Pentru că, uneori, exact asta lipsește cel mai mult: satul.

A fi mamă între „aici” și „acasă”

Proiectul nu a pornit din ideea că mamele „au o problemă”, ci dintr-o realitate profund umană: a fi mamă departe de casă înseamnă să duci mult singură.

Dorul. Adaptarea la o cultură nouă. Lipsa sprijinului familiei. Epuizarea emoțională. Vinovăția că nu faci „destul”. Nevoia constantă de a fi puternică. Toate acestea se adună chiar și atunci când, la suprafață, lucrurile par să meargă bine.

Programul este unul de terapie de suport, desfășurat bilunar, într-un cadru sigur și confidențial. Aici, mamele pot vorbi despre cine au fost înainte de plecare, despre cine au devenit între „aici” și „acasă”, despre epuizarea invizibilă și despre nevoia firească de a fi văzute și susținute.

„Întâlnirile nu sunt despre soluții rapide și nici despre a «repara» ceva. Sunt despre normalizare, despre a înțelege că ceea ce simți are sens, despre a pune jos poveri vechi și despre a descoperi, pas cu pas, resursele care există deja în tine” spune Alina Șerban.

De fiecare dată când grupul se întâlnește, se întâmplă ceva simplu și profund: mamele nu mai sunt singure. Se oglindesc unele în altele, își dau voie să fie autentice și încep să respire puțin mai ușor.

Un proiect ancorat în realitatea globală

Alina Șerban este psiholog clinician și psihoterapeut cu peste 15 ani de experiență în domeniul social, implicată ca trainer în prevenirea și combaterea violenței și abuzului asupra copilului, participant în proiecte derulate în colaborare cu World Health Organization.

Pentru ea, rolul terapeutului depășește granițele cabinetului.

„Un terapeut are responsabilitatea de a înțelege profund fenomenele sociale și psihologice care modelează viața oamenilor. Participarea la conferințe globale nu este o simplă formalitate profesională. Este o oportunitate de a vedea întreg tabloul — tendințe, date, politici publice, perspective intersectoriale, impact global, soluții inovative.

A fi un bun profesionist înseamnă să continui să înveți. Să iei pulsul lumii. Să rămâi conectat cu oamenii pentru care lucrezi. Să te așezi în spații în care se discută despre protecția copilului la nivel global, tocmai pentru a putea face mai mult la nivel local — în cabinet, în comunitate, în fiecare întâlnire umană.”

Această perspectivă amplă — care leagă realitatea globală de întâlnirea individuală — se regăsește și în proiectul dedicat mamelor din diaspora.

Satul care poate fi construit oriunde

„Pentru mine, acest grup este o confirmare că vindecarea nu se întâmplă doar în terapie individuală, ci și în relație. În comunitate. În acel «și eu simt la fel».”

„Satul mămicilor din diasporă” continuă să crească, iar noi grupe sunt în pregătire. Pentru că, chiar și departe de casă, comunitatea poate fi reconstruită. Iar sprijinul emoțional poate deveni puntea dintre două lumi. Uneori, tot ce avem nevoie este un spațiu în care cineva să spună: „Te văd. Ce simți are sens.”

Conform datelor statistice prezentate de Parlamentul European, aproximativ 3,1 milioane de români trăiau în alte state membre ale Uniunii Europene, în 2024, ceea ce reprezintă peste 16 % din populația țării și plasează România pe primul loc în UE în această privință. Majoritatea comunităților românești se află în Italia, Germania și Spania.