Samhain, sărbătoarea antică despre care nu vorbește nimeni. Ce ritualuri magice au loc în noaptea de sâmbătă, 31 octombrie

Samhain este o veche sărbătoare precreștină. Ea corespunde aproximativ calendaristic sărbătorilor „Ziua morților“ și „Halloween“. E considerată a fi „Anul Nou Celtic”.

Practic, Samhainul nu are o dată fixă, sărbătorindu-se la a 8-a lună plină după echinocțiul de primăvară. În acest interval, vreme de două zile, timpul s-ar opri, spun legendele celtice, iar bariera dintre lumi devine foarte subțire, oamenii putând intra în contact cu rasele dispărute, retrase în adâncuri.

Cei care celebrează această sărbătoare cred că barierele dintre lumea fizică și lumea spiritelor se prăbușesc în timpul Samhainului, permițând mai multă interacțiune între oameni și locuitorii din Cealaltă Lume.

Sărbătoarea Samhain în vechime

Celții antici au marcat Samhain ca fiind cel mai semnificativ dintre cele patru festivaluri de foc trimestriale. Acestea aveau loc la punctul de mijloc dintre Echinocțiul de Toamnă (21 Septembrie) și Solstițiul de Iarnă (23 Decembrie – Yule/Yuletide).

Textele timpurii prezintă Samhainul ca o sărbătoare obligatorie. Sărbătoare dura trei zile și trei nopți, timp în care comunității i se cerea să se arate regilor sau căpeteniilor locale. Nerespectarea participării ducea la pedeapsa Zeilor, de obicei boală sau moarte.

Samhain a avut, de asemenea, un aspect militar în Irlanda, cu tronuri de sărbători pregătite pentru comandanții de soldați. Oricine a comis o crimă sau și-a folosit armele în timpul sărbătorii a fost condamnat la moarte. Unele documente menționează șase zile de băut alcool în exces, de obicei hidromel (vin de miere) sau bere, împreună cu jocuri și cântece.

Bariera dintre lumi dispare de Samhain

Celții credeau că bariera dintre lumi era încălcabilă în timpul Samhainului. Astfel, aceștia pregăteau ofrande care erau lăsate în afara satelor și câmpurilor pentru zâne sau Sidhs (“Os sí” este termenul irlandez pentru o rasă supranaturală în mitologia irlandeză și mitologia scoțiană, comparabilă cu zânele sau elfii. Se spune că trăiesc sub pământ în movile de zână, peste marea de vest sau într-o lume invizibilă care coexistă cu lumea oamenilor).

Celții se îmbracau în aceste zile ca animale și monștri, astfel încât zânele să nu fie tentate să-i răpească. Unii monștri specifici au fost asociați cu mitologia din jurul Samhainului. Creatura care schimbă forma, Pukah, primește oferte de recoltă de pe câmp. Lady Gwyn este o femeie fără cap, îmbrăcată în alb, care îi aleargă pe rătăcitori de noapte și a fost însoțită de un porc negru.

Dullahan-ul apărea uneori ca niște creaturi rele, uneori bărbați fără cap pe cai care își purtau capul. Călărind cai cu ochi de flacără, aspectul lor a fost un semn de moarte pentru oricine i-a întâlnit.

Un grup de vânători cunoscuți ca Gazda Faery ar putea, de asemenea, să bântuie de Samhain și să răpească oameni. La fel sunt și Sluaghii, care ar veni din vest pentru a intra în case și a fura sufletele.

Ce fac vrăjitoarele în ziua de Samhain

O renaștere largă a Samhainului asemănătoare formei sale păgâne tradiționale a început în anii 1980. De atunci, a crescut popularitatea Wicca. Sărbătoarea Wicca a Samhainului îmbracă multe forme. Ceremonii tradiționale de foc, sărbători care îmbrățișează multe aspecte ale Halloween-ului modern, dar și activități legate de onorarea Naturii sau strămoșilor.

Wiccanii privesc Samhainul ca trecerea anului și încorporează tradițiile comune Wicca în sărbătoare.

În tradiția Druidă, Samhain sărbătorește morții cu un festival pe 31 octombrie și de obicei prezintă un foc mare și o comuniune cu morții. Păgânii americani organizează deseori sărbători de muzică și dans numite Witches ’Balls în apropiere de Samhain.

În această noapte, se crede că barieră dintre lumea celor vii și lumea celor morți cade iar spiritele cutreieră lumea. Unii caută să îi revadă pe cei dragi în timp ce alții, cu intenții vindicative, își caută dreptatea pe care nu au primit-o în timpul vieții. Chiar dacă sunt înfricoșător, pentru practicanții de magie este prilejul de a-și onora apropiații care au trecut în neființă și pentru a le arată că nu i-au uitat.

În timpul ritualurilor, se folosesc lumânări albe care simbolizează purificarea spirituală și trecerea în lumea de dincolo. Uneori, alături de cele albe, se utilizează și lumânări albastre atunci când este onorat un spirit care nu și-a găsit încă liniștea deoarece se crede că ajută la vindecarea acestuia și îi arată drumul către pace.