Satul din Romania in care mortii se ingroapa cu craci pe ei! Mincinosii sunt bantuiti de strigoii celor pe care i-au inselat si oamenii nu ies noaptea din casa

Satul din Romania in care mortii se ingroapa cu craci pe ei! Satul Bulzesti este cunoscut pentru povestile si legendele care circula in jurul lui. Aici exista o legenda veche de 200 de ani. Atunci, o parte a satului numita Gura Racului era posedata de un demon. Acesta a primit numele Strigoi. Ca sa scape de el, locuitorii si-au daramat casele si s-au mutat in alta parte a dealului.

Cu toate ca oamenii vorbesc despre strigoi si moroi, nimeni nu stie exact ce sunt. Bogdan Halic, doctor în istorie si specialist in epoca medievală care predă la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, a vorbit deschis despre problemele de detectare a originii miturilor în România.

„Între secolele XIII și XIV acesta este volumul istoriei scrise în România”, a spus barbatul de 55 de ani, exemplificand cu degetul aratator si cel mare un spatiu de 2 cm.

Nimeni nu stie cand au aparut miturile deoarece nu a fost nimeni de fata. Nu s-a consemnat nimic, doar oamenii au transmis pe cale orala ce auzeau de la altii. „Mitologiile și ritualurile sunt diferite de la un sat la altul. Strigoii au fost menționați în secolul al XV-lea, așa că au existat încă din perioada medievală târzie.

Satul din Romania in care mortii se ingroapa cu craci pe ei!

Oamenii se pot naște cu o predispoziție de a deveni strigoi și, prin urmare, sătenii iau măsuri de precauție: îi îngroapă într-un mod special, cum ar fi cu ramuri deasupra corpului, astfel încât să nu poată scăpa sau, în cazuri extreme, le înțeapă inima sau o scot afară”, spune Bogdan Halic, conform theblacksea.eu.

Desi nu are indicator rutier, Gura Racului se afla pe Google Maps. Aici mai locuieste un barbat de 60 de ani care stie despre povestile satului Bulzesti. Numele lui este Marin. Ce spune el despre satul Bulzesti: „De fapt, satul e cunoscut ca Nătărăi.” Barbatul interdievat a marturisit clar si raspicat un lucru: „Nu cred in nimic!”

Barbatul a inceput sa spuna cum se manifesta mitul moroilor in Natarai. Vecinii se cearta adesea pe pamant, mai ales pe granita dintre terenuri. Cand disputa nu are rezolvare, vecinii se blesteama intre ei. Daca nici asa nu rezolva nimic, ajung la tribunal. Acolo mint de cele mai multe ori pentru a obtine castig de cauza in favoarea lor.

Un fermier cinstit poate pierde in fata celui care a mintit in tribunal. Daca cel onest moare, rivalul mincinos va fi posedat de spiritul omului mort pe care l-a nedreptatit. Asa se face ca legenda moroilor a devenit un blestem care ii bantuie pe cei care mint in fata unui judecator.

Cand se intampla asta, oamenii rezolvau problema ca in Marotinu de Sus, aflat la 60 de km distanta. Despre acest caz am discutat ieri si poti afla mai multe de aici! „Mergeau și îi scoteau din pământ, le scoteau ficatul și inima, le frigeau și le dădeau oamenilor bolnavi. Apoi, ardeau trupul omului mort”, spune Marin.

Satul din Romania in care mortii se ingroapa cu craci pe ei!

Vacarul Marin si-a continuat povestirea: oamenii din satul vecin, Dobretu, au vrut mult teren pentru casele copiilor. Asa ca au decis sa construiasca pe parcela care a primit numele, ulterior, Gura Racului. „Nu se știu prea multe. Bătrânii care știu nu mai sunt”.

Un alt batran al satului are 80 de ani. Numele lui este Golică Papușă a facut cateva dezvaluiri uluitoare. Acesta sustine ca, personal, nu a injunghiat pe nimeni. Dar uciderea moroilor era o afacere pentru sateni. „Am avut de-a face cu un d-ăsta de tăia morții. Era cu trei sau patru ani mai mare decât mine. El mi-a spus că a dezgropat cadavrele, le-a înfipt țepușe în inimă și a primit bani pentru asta”, sustine batranul Golica Papusa.

Despre Satul Bulzesti

Este un taram al fictiunii. Aici s-a nascut poetul Marin Sorescu. Satenii sunt mandri de mostenirea lasata de acesta. Povestile spun ca locuitorii nu ies noaptea. Se tem sa nu dea nas in nas cu moroi. Marin Sorescu a scris despre moroi in poemul ‘Dumneata’. Acesta sustine ca locuintele se construiau la distanta foarte mare.

Satul din Romania in care mortii se ingroapa cu craci pe ei!

Satenii o faceau pentru ca moroiul sa se plimbe in sus si jos, pe deal. Asa nu deranja satenii. Golica sustine ca este un lucru adevarat si neadevarat. Batranul si-a amintit o poveste cu un preot din satul vecin, Valcea. Intr-o seara, la asfintitul soarelui, s-au pus pe pridvorul bisericii. Le era teama de venirea noptii.

„Am adunat toate crucile vechi de lemn laolaltă… și le-am pus pe foc – și apoi nu au mai venit moroii să ne mănânce”, sustine batranul Golica. In poveste, Marin Sorescu vorbeste despre Grigore care se intalneste cu o persoana cu aspect bolnavicios. Avea un miros de putred si era strigat ‘Dumneata’. Se credea ca e vorba de un moroi.

Un satean pe nume Coza ii spune lui Grigore despre moroi si il avertizeaza sa aiba grija: „Când le străşunează cașuneaza din ceva pe câte unul…îl fac Cârpă, treanţă, poţi să ştergi lampa cu el.” Marin Sorescu ne arata, ulterior, ca Coza glumea pe seama lui Grigore: „– Am glumit, mă nene, spune Coza, când îl vede aşa galben,

Glumii o ţâră şi eu… ce eşti aşa de… şi-ncepe să-i dea peste fălci,

să-i îndrepte

Gura. ţine-mă de guler… să te-ndrept bine,

Acum cât e caldă poceala… Ia-mă de guler… mă!

– Cu se? zice Grigore, pronunţând strâmb un ce.

Că ioche mânile…

Mâinile îi fluturau fără viaţă, ca nişte mâneci.

În locul lor, la numele Grigore s-a adăugat porecla ăl Moale.”

Sursa