Incurcate sunt caile Domnului, iar povestea adolescentului care ulterior devine un om al lui Dumnezeu si ingrijeste atat sufletul cat si trupul oamenilor este una care cu siguranta te va marca.
Multi ar fi dispusi sa spuna ca medicina si calugaria sunt incompatibile atunci cand se decide soarta unui bolnav. Exista insa un roman care demonstreaza contrariul si de aproape 10 ani salveaza oameni imbinand ce a invatat ca doctor cu ce a deprins in monahism.
Halatul de medic ii sta peste straiele preotesti si intre cele doua nu exista niciun conflict, ba chiar dimpotriva, combinatia e linistitoare pentru pacientii lui. Cum arata, de ce minuni e in stare si cine l-a dus pe acest om spre ce ii era menit aflati din povestea doctorului-monah Pavel Minca.
La 7 kilometri de Ploiesti calugarul-doctor face lucrarea lui Dumnezeu pentru oamenii care nu-si permit o ingrijire medicala de specialitate in centrul socio-medical Sfantul Dorotei de langa manastirea Turnu.
Intr-o casa batraneasca cu prispa de lemn este o clinica medicala, intr-o alta camera un cabinet stomatologic iar totul este dotat modern si foarte curat. In toate incintele rasuna in surdina o muzica psaltica in surdina, suficient cat sa ii linisteasca pe pacineti.
Enoriasii il numesc “parintele Pavel” iar pacientii ii spun “domnul doctor Minca” si asta e doar o dovada mica despre cum reuseste acest om sa vindece si suferintele trupesti si cele sufletesti.
“Mi-ar fi placut sa fiu poate filosof. Cand eram mic imi doream sa fiu actor, mi-ar fi placut sa fiu profesor de fizica dar niciodata nu m-am gandit la preotie sau la medicina. Fugeam de medicina si de preotie ca dracu’ de tamaie.” a declarat doctorul monaj Pavel Minca.
“Mi-a venit acest gand pentru prima data in viata, ce-ar fi sa ma fac calugar. Ce-ar fi sa urmez monahismul? Pur si simplu mi-a aparut in minte si in inima acest gand, dar instantaneu cand mi-a aparut s-a luminat intreaga mea viata.” a mai adaugat preotul.
Despre inceputurile lui in preotie, dupa ce a renuntat la facultatea de Psihologie vorbeste preotul care l-a ajutat sa se calugareasca, parintele Valentin, staretul manastirii Turnu: “Parca il vad si acum, era intr-u tricou si intr-un trening albastru. Subtirel asa, statea nemiscat in strana, nu mi-a facut niciun fel de impresie. M-am dus in biserica, m-am asezat langa strana si l-am vazut ca tremura. L-am trimis sa se imbrace si el m-a intrebat daca se poate iesi din biserica inainte sa fie slujba gata. Atunci mi-a creeat sentimentul ca era un om care a venit unde trebuia.”
A intrat la Medicina dupa ce s-a pregatit intr-un timp foarte scurt si aproape ca nu i-a venit sa creada ca a reusit: “Faptul ca am intrat a fost un semn de la Dumnezeu ca aceasta imi era calea de urmat. Chiar si tatal meu trupesc, desi nu mi-a spus-o niciodata ar fi vrut ca eu sa urmez Medicina.
Chiar in ziua in care voiam sa vorbesc la Spitalul judetean Ploiesti pentru un post de medic internist, chiar in dimineata aceea sunt sunat de catre seful sectiei de la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti si mi se spune asa: “Seful de catedra doreste sa fiti asisten universitar alaturi de noi la spital si la universitate”. Am ramas putin inmarmurit dar am zis “fie voia ta Doamne”.
Restul reporajului superb despre povestea incredibila de viata si de facere de bine a preotului-doctor il puteti urmari in filmuletul de mai jos.