POETIKA – trei voci, un singur curaj: cum trei adolescente rescriu destinul poeziei românești

Într-o lume în care atenția se măsoară în secunde, iar tinerii consumă cultura cu viteza unui scroll, trei fete între 11 și 13 ani au decis să ducă poezia acolo unde nu a mai fost niciodată: pe ritmuri moderne, în videoclipuri cinematografice și direct în playlisturile Generației Z. Maya, Karina și Anais formează POETIKA – un proiect creat de Alexandrescu DaNiel (membru al trupei K1) și ADN Music, în care poezia clasică românească capătă voce, ritm și o energie nouă. Nu este doar un concept artistic, ci un adevărat manifest: poezia poate să fie cool, actuală și relevantă.

La doar câțiva ani înainte de adolescență, cele trei artiste își asumă un rol pe care România nu l-a mai văzut: acela de a reconecta tinerii cu literatura prin muzică și de a transforma poezia din obligație școlară în emoție autentică. Într-un interviu amplu, fetele vorbesc despre curaj, libertate, proces creativ, frică de a nu „profană” clasicii și despre visul de a transforma Poetika într-o adevărată mișcare culturală.

Maya: „Nu mă așteptam ca niște versuri pe care le citeam la școală, destul de «serios», să capete un vibe modern”

Poetika a pornit de la ideea că poezia poate „suna cool”. Care a fost acel moment de revelație în care ai simțit că într-adevăr funcționează?
Cred că a fost momentul în care am auzit prima variantă a unei piese Poetika în studio și… am simțit că mi se potrivește. Nu mă așteptam ca niște versuri pe care le citeam la școală, destul de «serios», să capete un vibe modern. Atunci am simțit că poezia chiar poate să fie… a noastră, nu doar a manualelor.

Cât de mult te-a schimbat personal procesul de reinterpretare a poeziei românești? Ți-a schimbat relația cu literatura?

Sincer, da. Cred că m-a făcut să privesc altfel poezia. Înainte o vedeam ca pe ceva frumos, dar cam «departe» de mine. Acum, când lucrez cu versurile, simt că pot să intru în ele, să le simt ritmul, emoția. Parcă literatura nu mai e doar pentru școală — e un spațiu în care pot să-mi pun și eu amprenta.

Ce criterii folosești atunci când alegi un text poetic pe care vrei să-l transformi într-o piesă muzicală?

De obicei aleg împreună cu producătorul trupei, Alexandrescu Daniel — care este și tatăl meu — poeziile care știm că se învață la școală și care au deja un vibe special. Căutăm texte care au imagini puternice, emoție adevărată și un ritm care poate fi transformat într-o melodie modernă. Dacă o poezie are ceva care «mă prinde» imediat, un fel de atmosferă în care simt că aș putea să intru, atunci știu că e potrivită pentru Poetika.

Ai avut vreodată teama că modernizarea poeziei ar putea fi percepută ca o „profanare”?

Da, sincer, la început am avut teama asta… pentru că poeziile clasice au atâta valoare și sunt parte din identitatea noastră. Dar împreună cu tatăl meu, care este și producătorul trupei, ne gândim mereu foarte atent la felul în care «îmbrăcăm» aceste texte. Nu le schimbăm esența ci doar le facem să se apropie cât mai mult de generația Z.
Și asta nu are cum să fie o profanare. Din contră: e un mod prin care poezia poate primi mai multă viață și mai multă valoare pentru noi, cei care o descoperim acum altfel.

Dacă ar fi să descrii universul Poetika în trei cuvinte esențiale, care ar fi acelea?

Visător – Profund – Original.

Karina: „În Poetika simt că pot să-mi exprim emoțiile pe care, uneori, nu reușesc să le spun cu voce tare în viața de zi cu zi.”

Dacă Maya e visătoarea grupului, Karina e vocea reflexivă, cea care vede în Poetika nu doar o trupă, ci o formă de libertate și un spațiu de exprimare emoțională autentică.

Ai spus că Poetika înseamnă „libertate”. Ce formă ia această libertate în viața ta de zi cu zi?…

Pentru mine, libertatea înseamnă să pot să fiu eu însămi fără să simt că trebuie să mă încadrez într-un tipar. În Poetika simt că pot să-mi exprim emoțiile pe care, uneori, nu reușesc să le spun cu voce tare în viața de zi cu zi. (…) Libertatea mea începe acolo unde inima mea are curajul să vorbească.

Simți că generația din care faci parte rezonează diferit cu poezia față de generațiile anterioare?

Da, clar. Noi avem un ritm și o energie complet diferite, trăim într-o lume mult mai rapidă. (…) Mi se pare atât de tare că generația noastră poate descoperi poezia altfel — prin muzică, printr-un vibe actual.

Ce reacție din partea publicului tânăr ți-a confirmat cel mai tare că proiectul vostru chiar schimbă ceva?

Cred că cea mai tare reacție a fost când au început să ne scrie copii de vârsta noastră că au ascultat o poezie pentru prima dată din plăcere, nu pentru că trebuia. (…) Atunci am simțit cu adevărat că Poetika chiar schimbă ceva.

Poetika poate deveni o „mișcare culturală”?

Eu cred că Poetika poate fi mult mai mult decât o etapă. (…) Pe termen lung, văd Poetika ca pe un fel de respirație culturală nouă, ceva care poate inspira și alte proiecte, alți artiști și poate chiar schimba modul în care tinerii se raportează la poezie.

O poezie clasică pe care ai vrea să o abordați?

Mi-ar plăcea să reinterpretăm ‘Floare albastră’ de Mihai Eminescu. (…) Cred că ar avea un vibe incredibil pusă pe un sound actual — puțin dreamy, puțin dark-pop.

Anais: „Noi funcționăm ca un mic laborator creativ!”

Anais este energia trupei – cea care transformă ideile în mișcare, emoție și vizual.

Clipul „Ce te legeni, codrule” are estetică cinematografică. Ce a însemnat pentru tine?

Pentru mine a fost ca și cum am intrat într-o poveste… dar una făcută special pentru generația noastră. (…) A fost emoționant, dar și super fun, pentru că am simțit că trăiesc un moment mare, nu doar «filmăm un clip».

Cum vă împărțiți rolurile creative?

Sincer, noi funcționăm ca un mic laborator creativ. (…) Maya vine cu idei dreamy, Karina cu chestii profunde, iar eu… eu vin cu energia! (…) Poetika e un mix din personalitățile noastre.

De unde îți vine inspirația vizuală?

Da! Eu sunt obsedată de modă și de lumea videoclipurilor. (…) Mă inspiră mult și cinematografia.

Ce vă diferențiază cel mai mult în industria muzicală din România?

Cred că ce e diferit la noi e combinația dintre poezie și vibe modern. (…) Suntem tinere, reale, artistice. (…) Suntem trei fete complet diferite, dar împreună avem un vibe super unic — dreamy + profund + fun.