Pentru că aveau o legătură specială, Ioana Dichiseanu spune că primește semne de la tatăl ei: “L-am visat de foarte multe ori! A fost Dumnezeul meu pe acest pământ”

Cât de aproape îl simte încă de inima ei, cum se gândește cu admirație și dragoste nemărginită la marele actor care i-a fost un adevărat mentor în viață, Ioana Dichiseanu și l-a amintit pe tatăl ei cu nostalgie. CIAO.RO a avut ocazia să intre în universul frumoasei fiice a lui Ion Dichiseanu și am descoperit-o astfel din postura de mamă și artistă de muzică fado. Cum au fost primele sărbători fără tatăl ei atât de iubit, cât de mult îi lipsește și ce a moștenit fiica ei de la Maestrul Dichi, Ioana Dichiseanu a povestit totul într-un interviu exclusiv!

Reporter: Ioana, cum a fost ziua de Sf.Ion pentru tine? Cât de mult ți-a lipsit tatăl tău la ceas de sărbătoare? Au fost practic primele sărbători de iarnă și prima zi onomastică petrecute fără Maestrul Dichi! 

 Într-adevăr, au fost primele sărbători fără tata. El îmi lipsește în fiecare secundă și îl port în inima mea și în gândurile mele tot timpul.

Ce sentimente te-au încercat?

Pentru mine, magia aceea pe care o simțeam în fiecare an, datorită faptului că aveam toată familia aproape, nu a mai existat. Încercăm, în schimb, să îi oferim Anastasiei emoția sărbătorilor pentru că este copil și consider că așa trebuie să crească.

Cum ai reușit să depășești momentele grele din viața ta? Cine te-a ajutat?

Am reușit să trec peste momentele dureroase cu ajutorul mamei mele, al lui Adi și al Anastasiei. Ei sunt sprijinul meu în fiecare zi și nu știu cum m-aș fi descurcat fără ei. Mai ales fără Anastasia! Tata îmi spunea că sunt ”lumina ochilor lui” și acum eu îi spun Anastasiei la fel.

”Iubirea înseamnă fapte, nu vorbe!”

L-ai visat vreodată pe tatăl tău de când a plecat?

L-am visat de foarte multe ori. Unii spun că există aceste vise de tip ”vizită” pe care le-am avut cu tata, alții susțin că visul ar fi doar produsul subconștientului nostru. În orice caz, au fost atât de multe coincidențe, încât eu tind să cred că nu a fost doar subconștientul meu…

Ce sfaturi prețioase ai primit de la domnul Ion Dichiseanu?

Noi îl mai numeam pe tata și ”înțeleptul familiei”. Îi plăcea să ofere sfaturi, prin urmare și mie mi-a transmis nenumărate povețe…și sunt multe pe care încerc să le și aplic în viața de zi cu zi, dar cel care predomină este ”Iubirea înseamnă fapte, nu vorbe!”. Trebuie să arătam celor pe care îi iubim prin faptele noastre, nu doar prin vorbe. Cred că, pe undeva, iubirea este ca și credința în Dumnezeu: nu poți să îi spui Lui că îl iubești și să pretinzi că tu crezi în El, dar faptele tale să demonstreze contrariul.

Cum a fost dânsul ca tata pentru tine?

În primul rând, eu nu am fost copilul acela crescut de bunici. Mama a ales să rămână cu mine acasă și să fie mamă în adevăratul sens al cuvântului. Și îi mulțumesc pentru că, astfel, mi-a inoculat acest mod de a gândi, la rândul meu, în privința Anastasiei. Tata a însemnat, pentru mine, un univers întreg. Nu a fost doar un tată biologic, ci a știut să fie și prieten, confident… A fost mereu prezent în viața mea, nu pot spune că am simțit vreodată că ar fi absent. S-a implicat cu toată ființa sa. Nu am auzit niciodată de la el, în ceea ce privește relația noastră, să spună: ”Nu am timp”. El nu mi-a dăruit din timpul său, ci el mi-a dăruit timpul său.

Ioana Dichiseanu: „Prudența este cuvântul care mă caracterizează cel mai bine”

Dacă ar mai fi acum lângă tine, măcar o dată, ce i-ai spune și ce ai face? Știu că l-ai iubit enorm!

Îi spuneam că este „Cel mai bun tătic din lume” (și adora acest lucru). Pentru mine, tata a fost Dumnezeul meu pe acest pământ, așadar cred că orice alt cuvânt ar fi de prisos. Și, după cum spunea și el (fapte, nu vorbe), cred că l-aș strânge în brațe și nu i-aș mai da drumul.

Cât de mult te-a schimbat rolul de mamă?

Nu știu cât de mult m-am schimbat de când sunt mamă, dar pot spune că am devenit un șofer total diferit (râde). Dacă înainte de a rămâne însărcinată făceam raliu pe șosele, acum sunt mult mai prudentă și nici pedala de accelerație nu o mai apăs atât de tare, chiar dacă Anastasia este sau nu în mașină. Cred că prudența este cuvântul care mă caracterizează cel mai bine acum.

Cum îți place să te descrii de când o ai pe Anastasia Ioana? Cât de strictă ești ca mamă și ce restricții are micuța din partea ta?

Am devenit extrem de panicată. Recunosc, sunt o mamă panicată și exagerat de grijulie. Încerc să nu îi transmit temerile mele și să fie un copil curajos, dar precaut. Cred, mai degrabă sper, că sunt o mamă rezonabilă și nu caut să îi impun prea multe restricții. I se permit anumite lucruri, dar cu măsură.

Ioana Dichiseanu, îndrăgostită de muzica fado

Cine o răsfață mai mult, tu sau tatal ei?

Bineînțeles că tati este cel care o răsfață cel mai mult și care cedează cel mai repede…

Ce îți dorești pentru fetița ta?

Îmi doresc să fie fericită. Să fie un adult sănătos, echilibrat și împlinit sufletește. Nici eu, nici Adi nu suntem genul de părinți care visează la o anumită profesie pentru copilul lor. Ne dorim ca, atunci când va ajunge la o anumită vârstă, să tragă linie și să simtă împlinire.

A moștenit Anastasia și partea artistică de la mămica ei și de la bunicul Dichi?

A moștenit de la fiecare câte ceva. Ne uimește, pe zi ce trece, cu foarte multe calități artistice și este constantă în pasiunile pe care le are. În special dansul. Îi place cum cântă Bubu (bunica) și mami, i-ar plăcea să scrie ca tati sau să fie pe covorul roșu și în filme, ca Dichi. Ar fi frumos să ducă mai departe aceasta ”moștenire”, dar nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul…

Cum a început pasiunea ta pentru muzica fado?

Am crescut cu povești despre Amalia Rodrigues și cu muzica ei. Tata îmi povestea că a fost invitat chiar de faimoasa Amalia la ea acasă. Și treptat am îndrăgit acest gen. Nu e un gen de muzică ușoară, prin urmare, nu îl poate înțelege oricine. Cu toate acestea, nu îmi imaginam că eu aș putea cânta fado. Aici a fost ”de vină” Adi. El a fost cu ideea ca eu să încerc să cânt acest gen și a avut dreptate că mi se potrivește.

”Mă rog ca eu și Adi să fim doi bunici simpatici”

Îți dorești să cânți și muzică comercială, să ajungi pe scenă alături de nume mari și să îți faci o carieră în showbiz-ul nostru? Te-ai gândit sau ai vizualizat așa ceva? Până acum ai stat mai retrasă de această lume, deși ești foarte frumoasă și talentată!

Nu cred că o muzică mai comercială reprezintă o garanție a calității. Nici ceea ce se întâmplă în lume, în muzică, nu este îmbucurător. La radio sau la televiziune, o mare majoritate este formată din personaje lipsite de talent. Dacă aș alege să stau pe scenă lângă un artist de renume internațional, nu prea mai aș mai avea de unde… Din nefericire, se promovează genuri facile, mult prea comerciale, fără esență, fără noimă, dar care abundă în sexualitate și promiscuitate.

Eu vreau să cânt pentru cei care chiar înțeleg arta, pentru oameni sensibili, care au păstrat o fărâmă de suflet în lumea aceasta din ce în ce mai ”întunecată”. Nu vreau să fac compromisuri de niciun fel, nu vreau să îmi mânjesc sufletul pentru o ascensiune în carieră. Știm cu toții (iar eu știu bine, am crescut în acest mediu) de ce sunt unele persoane promovate și care sunt „criteriile” din afara ariei artistice!

Cât de împlinită ești acum personal vorbind și profesional?

Pe plan personal, pot spune cu mâna pe inimă că sunt împlinită, iar pe plan profesional, lucrez la acest aspect. Mai e puțin și termin albumul de fado, pe care intenționez să-l lansez în prima parte a acestui an. Dar mai sunt și alte câteva proiecte care îmi doresc să se realizeze.

Ce își mai dorește pentru ea, Ioana Dichiseanu?

În primul rând, îmi doresc sănătate. Știu că pare un clișeu, dar pentru mine nu este deloc așa. Apoi, mă rog ca eu și Adi să fim doi bunici simpatici care să își plimbe nepoțeii. Și dacă se poate să fie și părinții noștri în continuare lângă noi, ar fi ideal.