(P) Care sunt bolile de piele frecvent întâlnite și cum le tratăm corect

Bolile de piele sau afecțiunile dermatologice reprezintă termene generale ce descriu modificările apărute la nivelul celui mai mare organ al corpului uman: pielea.

Aceste modificări pot afecta epidermul, dermul și/sau structurile adiacente ale pielii, dar și aspectul și chiar funcțiile pielii. Pielea joacă un rol esențial în organismul uman, având multiple funcții importante: de protecție (este prima linie de apărare împotriva infecțiilor, a radiațiilor UV, a substanțelor periculoase), de sinteză (expusă la soare, pielea e cea care sintetizează vitamina D, esențială pentru oase și sistemul imunitar), de stocare (pielea funcționează ca un rezervor pentru apă, grăsimi și alte substanțe nutritive, ajutând la menținerea echilibrului fluidelor în corp), de excreție (ajută la eliminarea, prin transpirație, a anumitor deșeuri precum ureea și sărurile minerale), de reglare a temperaturii corpului, funcție senzorială (pielea conține terminații nervoase ce permit percepția stimulilor externi precum presiunea, durerea, frigul, căldura), dar și funcție estetică: pielea contribuie la aspectul general al unei persoane și este frecvent asociată cu starea de sănătate.

Această complexitate evidențiază importanța îngrijirii corespunzătoare a pielii și menținerea sănătății acesteia.

Bolile de piele pot varia de la afecțiuni minore, cum sunt iritațiile sau erupțiile cutanate, până la boli serioase ce necesită tratamente îndelungate, și pot fi cauzate de boli autoimune sau alte afecțiuni sau de contactul cu bacterii, virusuri, fungi sau substanțe toxice.

Frecvența bolilor de piele variază în funcție de regiunea geografică și de particularitățile populației, dar și de factori precum etnia, stilul de viață, expunerea la soare și accesul la servicii medicale.

Dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni dermatologice, putem enumera:

– Dermatita atopică și dermatita de contact: sunt inflamații ale pielii, cauzate de alergeni sau de expunerea la substanțe iritante sau chimice.

– Dermatoze inflamatorii: eczemele (afectează o proporție semnificativă a populației, în special copiii) și psoriazisul (afectează 2-3% din populație)

– Urticaria: caracterizată prin mâncărime și erupții cutanate roșii, este adesea cauzată de alergii sau stres

– Acneea: afecțiune inflamatorie a foliculilor de păr, manifestată prin apariția coșurilor, punctelor negre și pistruilor pe față, spate și alte zone ale corpului

– Infecțiile fungice: micozele cutanate apar în special în medii umede și calde, și dintre acestea cele mai frecvente sunt ciuperca piciorului și candidoza

– Infecțiile bacteriene: impetigo, furunculoza, foliculita

– Infecțiile virale: varicela, infecțiile cu virusul herpetic, papilomavirusul uman (HPV)

– Probleme de pigmentație: pielea hiperpigmentată (melasma) și cea hipopigmentată (vitiligo)

– Tumori cutanate: benigne (negii sau verucile) și maligne (melanomul)

Acneea

Acneea este o afecțiune dermatologică comună caracterizată prin apariția coșurilor, punctelor negre și a altor leziuni pe piele, cel mai adesea pe față, gât, spate, piept și umeri.

Aceasta este provocată de obstrucția porilor cu sebum (uleiul natural al pielii), cu celule moarte ale pielii și bacterii, ce poate duce la inflamație și formarea de leziuni cutanate.

Deși este cel mai des întâlnită în perioada adolescenței, acneea poate afecta persoane de toate vârstele.

Tipuri de acnee:

• Acneea vulgaris: este cea mai frecventă formă în rândul populației și se manifestă cu apariția de comedoane (puncte negre și albe), papule, pustule, și, în cazuri mai severe, noduli și chisturi.
• Acneea hormonală: este strâns legată de fluctuațiile hormonale și apare cel mai adesea la pubertate, în timpul ciclului menstrual și în sarcină.
• Acneea rozacee: o afecțiune care apare mai ales la adulți, caracterizată prin roșeață și inflamația feței, adesea confundată cu acneea vulgaris.
• Acneea fulminans: o formă rară și severă de acnee, care apare brusc, adesea însoțită de febră și dureri articulare; este mai frecventă la cei de sex masculin în perioada adolescenței.

Cauzele apariției acneei pot fi multiple, și dintre acestea amintim în primul rând fluctuațiile hormonale, deoarece creșterea cantităților de hormoni androgeni poate stimula glandele sebacee să producă mai mult sebum, și bacteria Propionibacterium acnes, prezentă în mod natural în piele, ce se poate înmulți excesiv provocând inflamație. Dieta joacă de asemenea un rol important deoarece alimentele bogate în carbohidrați rafinați, lactatele și zahărul pot exacerba acneea. Stresul poate și el agrava afecțiunea prin creșterea nivelului de hormoni care stimulează glandele sebacee.

Prevenția acneei implică menținerea unei rutine de îngrijire corecte: curățarea delicată a zonelor afectate, hidratarea și exfolierea regulată, și evitarea produselor de machiaj comedogenice (care blochează porii). Adoptarea unui stil de viață sănătos, o dietă echilibrată și exercițiile fizice regulate precum și managementul stresului pot de asemenea preveni apariția acneei.

Tratamentul în general se face cu produse topice precum cremele sau gelurile cu peroxid de benzoil, acid salicilic, retinoizi sau acid azelaic, la recomandarea medicului specialist. În cazurile mai severe medicul poate prescrie și medicamente orale: antibiotice pentru a reduce infecția și inflamația sau contraceptive pentru acneea hormonală. Putem apela și la proceduri dermatologice precum terapia cu laser, cu lumina LED sau extracția comedoanelor.

Dacă acneea este severă sau persistentă este recomandată consultarea unui medic dermatolog pentru un plan de tratament adecvat. Acest lucru poate ajuta la prevenirea cicatricilor și complicațiilor pe termen lung.

Dermatita atopică (eczema)

Dermatita atopică, cunoscută și sub denumirea de eczemă atopică, este o afecțiune cronică a pielii caracterizată prin inflamarea, mâncărimea și uscarea pielii, însoțită sau nu de crăpături și descuamări ale pielii. Este o boală comună mai ales în rândul copiilor dar poate apărea și la adulți. Dermatita atopică este adesea asociată cu alte afecțiuni alergice, precum astmul și rinita alergică.

Cauzele exacte ale dermatitei atopice nu sunt complet înțelese, dar se crede că există o combinație de factori genetici, imunologici și de mediu care contribuie la dezvoltarea acesteia. Persoanele cu dermatită atopică pot avea o barieră cutanată compromisă ceea ce permite iritanților și alergenilor să pătrundă mai ușor în piele. Factorii de mediu (aer prea uscat sau umiditatea crescută), expunerea la alergeni (praf, polen, animale de companie) și iritanți (detergenți, săpunuri) pot agrava boala.

Simptomele dermatitei atopice includ: mâncărime ce poate varia în intensitate, uscăciunea și deshidratarea pielii, erupții cutanate roșii și inflamate (ce pot apărea pe față, gât, pleoape, coate, genunchi), cruste sau scuame, modificări ale texturii pielii (în cazuri severe pielea poate deveni îngroșată și lezată din cauza scărpinării continue – lichenificare).

Pentru prevenția dermatitei atopice se recomandă evitarea săpunurilor dure și utilizarea produselor de curățare blânde, menținerea unui mediu umed și evitarea temperaturilor extreme,  purtarea de îmbrăcăminte din materiale moi și naturale, evitând lâna și materialele sintetice. Identificarea și evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi alergiile alimentare sau substanțele iritante din mediu, pot ajuta de asemena la gestionarea simptomelor.

Tratamentul dermatitei atopice vizează reducerea inflamației, ameliorarea mâncărimilor și prevenirea recidivelor și implică adesea utilizarea de creme hidratante, corticosteroizi topici pentru reducerea simptomatologiei, și, în cazuri mai severe, imunosupresoare sau tratamente biologice.

Dermatita atopică este o afecțiune complexă ce necesită adesea un tratament pe termen lung, de aceea este important ca persoanele afectate să meargă regulat la dermatolog pentru un plan personalizat de tratament și urmărirea evoluției bolii. Educația cu privire la boală și adaptările stilului de viață pot ajuta la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate.

Dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecțiune cronică a pielii ce afectează în principal scalpul, dar poate apărea și pe alte zone ale corpului precum fața, urechile, pieptul și spatele. Este caracterizată prin prezența unor plăci roșii, solzoase, adesea însoțite de mâncărime și descuamare.

Predispoziția genetică poate juca un rol important în dezvoltarea acestei afecțiuni.

Dermatita seboreică este cauzată de o producție excesivă de sebum iar în anumite cazuri poate fi influențată de ciuperca Malassezia, care se găsește în mod normal pe piele. Stresul, schimbările de temperatură, umiditatea și poluarea pot favoriza boala și agrava simptomatologia. Persoanele cu anumite afecțiuni precum Parkinson, HIV/SIDA sau tulburările neurodegenerative pot fi mai susceptibile la a dezvolta dermatită seboreică.

Simptomele includ dar nu se limitează la piele uscată și solzoasă pe scalp, mătreață, pete roșii sau roz pe scalp, față sau alte zone ale corpului, mâncărime și disconfort, descuamări ale pielii, și pot fluctua sezonier, fiind adesea agravate în sezonul rece sau în perioadele de stres.

Dermatita seboreică nu poate fi complet vindecată dar simptomele pot fi gestionate prin diverse metode: cu șampoane medicinale cu ingrediente active precum ketoconazol sau acid salicilic, ce pot reduce descuamarea și inflamația, sau în cazuri mai severe cu unguente și creme cu corticosteroizi.

Pentru a preveni recidivele se recomandă îngrijirea regulată a pielii cu produse corespunzătoare, reducerea stresului, menținerea unei diete echilibrate și exerciții fizice moderate.

Cele mai bune opțiuni de tratament se stabilesc împreună cu medicul dermatolog curant.

Psoriazisul

Psoriazisul este o boală cronică, inflamatorie, cu afectare cutanată și cu posibilitatea afectării articulare, având manifestare sistemică. Poate afecta nu doar pielea, ci și alte organe, ducând frecvent la complicații. Se caracterizează prin formarea unor plăci roșii, solzoase, ce pot provoca mâncărimi și disconfort accentuat.

Există numeroase tipuri de psoriazis, deosebite după localizarea și aspectul leziunilor:

• Psoriazis în plăci: cel mai întâlnit tip, se prezintă ca plăci roșii reliefate, acoperite cu solzi argintii, ce pot fi dureroase, pot crăpa sau sângera, și sunt însoțite de mâncărimi; apar cu precădere pe scalp, genunchi, coate, spate.
• Psoriazisul gutos: este al doilea cel mai comun tip de psoriazis, mai des întâlnit în rândul copiilor și adolescenților, și în urma infecțiilor streptococice; se prezintă sub forma unor leziuni mici asemănătoare picăturilor.
• Psoriazis inversat: se dezvoltă în pliurile pielii în zona axilară, inghinală sau sub sâni.
• Psoriazis pustular: se caracterizează prin leziuni pline cu puroi, neinfecțioase, înconjurate de piele roșie, ca niște bășici; acestea pot fi localizate (doar într-o anumită zonă a corpului) sau generalizate (pe toată suprafața corpului), dar în general apar pe mâini sau pe picioare.
• Psoriazis eritrodermic: foarte rar dar sever, afectează întregul corp provocând mâncărimi și exfolierea pielii

Cauzele exacte ale psoriazisului nu sunt complet înțelese dar se știe că implică o combinație de factori genetici, imuni și de mediu. Factori declanșatori frecvenți includ stresul, infecțiile și leziunile pielii, anumite medicamente, condițiile climatice.

Simptomele includ dar nu se limitează la: plăci roșii pe piele, mâncărimi, senzații de arsură sau durere pe zonele afectate, piele uscată și crăpată, unghii îngroșate sau deteriorate, dureri și inflamații ale articulațiilor în artrita psoriazică.

Diagnosticul psoriazisului se face, de obicei, prin examinarea clinică a pielii și leziunilor. În unele cazuri poate fi necesară și biopsia pielii, pentru a exclude alte afecțiuni.

Tratamentul bolii variază în funcție de severitatea acesteia, și poate include, doar la recomandarea medicului curant, tratamente topice (creme și unguente cu corticosteroizi, cu retinoizi sau medicamente antiinflamatorii), medicamente sistemice (ce acționează în întregul organism: antiinflamatoare, imunosupresoare) și chiar fototerapie (expunerea controlată la lumina UV). În cazul psoriazisului localizat la nivelul scalpului se folosesc uleiuri, sprayuri sau șampoane speciale.

Psoriazisul este o afecțiune cronică ce nu poate fi vindecată și care poate avea consecințe severe dacă nu este tratată, de la impactul psihologic și scăderea calității vieții până la afectarea organelor interne și dezvoltarea altor afecțiuni precum diabet, boli cardiovasculare și respiratorii, dar cu tratament adecvat sub îndrumarea medicului dermatolog simptomele pot fi gestionate eficient.

Vitiligo

Vitiligo este o afecțiune dermatologică caracterizată prin pierderea de melanină (pigmentul care dă culoare pielii, părului și ochilor), ceea ce duce la apariția unor pete mai deschise la culoare pe diferite părți ale corpului. Aceasta apare atunci când melanocitele (celulele responsabile cu producția de melanină) sunt distruse sau devin ineficiente.

Cauza exactă a bolii vitiligo este încă necunoscută, dar se consideră că este o afecțiune autoimună, unde sistemul imunitar atacă din greșeală melanocitele. Factori genetici, stresul, expunerea la soare sau la anumite substanțe chimice, sau anumite leziuni la nivelul pielii pot contribui la declanșarea sau agravarea afecțiunii.

Vitiligo poate afecta pe oricine dar este mai vizibil la persoanele cu pielea mai închisă la culoare și are simptomatologie restrânsă, limitată la hipopigmentare cutanată: pete albe sau foarte deschise la culoare, neregulate ce pot prezenta, în cazuri rare, prurit și inflamații pe margini. Pielea din zonele afectate poate deveni mai sensibilă la soare. În unele cazuri, vitiligo poate afecta de asemenea părul și mucoasele.

Diagnosticarea se face de obicei prin examinarea clinică a pielii, dar se pot face și teste suplimentare ce evaluează daunele pigmentului (cum este examenul cu lampa Wood).

Boala este incurabilă dar există opțiuni de tratament ce pot îmbunătăți aspectul pielii: terapie cu corticosteroizi topici (cremele și unguentele cu steroizi pot reduce inflamația și pot stimula repigmentarea), fototerapie (expunerea controlată la radiații UV poate stimula melanocitele rămase), depigmentare (decolorarea pielii sănătoase pentru a uniformiza tonul pielii), și chiar intervenții chirurgicale (grefare de piele sau transplant de melanocite).

Multe persoane decid să trăiască cu vitiligo și să accepte aspectul lor, având în vedere că nu este o afecțiune care pune viața în pericol. Cu toate acestea, asistența psihologică poate fi importantă pentru gestionarea impactului emoțional, întrucât boala poate avea afecta semnificativ încrederea în sine și imaginea corporală.

Un studiu realizat de Academia Europeană de Dermatologie și Venerologie (EADV) în 27 țări europene a concluzionat că 48% din populația peste 18 ani s-a confruntat cu cel puțin o afecțiune dermatologică. Infecțiile fungice s-au dovedit a fi cele mai frecvente printre participanții la studiu: 1 din 10 persoane afectate, urmate de dermatita atopică și acneea, ce afectează mai mult de 1 din 20 de persoane.

Există nenumărate cauze care duc la apariția bolilor de piele, unele independente de individ (precum factorii genetici, alergiile, fluctuațiile hormonale ce apar în timpul pubertății, sarcinii etc., factorii de mediu: poluarea, umiditatea atmosferică prea scăzută) dar și cauze pe care le putem evita sau controla (stresul, dieta nesănătoasă, expunerea la iritanți, infecțiile, igiena precară).

Diagnosticul unei boli de piele trebuie pus doar de un medic dermatolog deoarece implică o evaluare atentă a simptomelor corelată cu istoricul medical al pacientului. Diagnosticarea presupune în primul rând anamneza (discuții despre apariția, localizarea, durata leziunilor cutanate, despre expunerea la alergeni, la iritanți, factori agravanți din mediu, istoricul familial de boli al pacientului), urmată de examinarea fizică a leziunilor, cu stabilirea caracteristicilor acestora (dimensiuni, formă, culoare, textură etc.) și, dacă este cazul, efectuarea unor teste de laborator (biopsii cutanate, teste alergologice, analiza culturilor bacteriene sau fungice).

După stabilirea unui diagnostic, medicul specialist este cel care stabilește tratamentul bolilor de piele, personalizat pentru fiecare pacient. Acesta poate varia de la medicamente locale (creme, loțiuni, emulsii sau unguente), medicamente sistemice (antibiotice, antivirale, antifungice, antihistaminice, vitamine), până la proceduri dermatologice sau chirurgicale.

În cazul anumitor afecțiuni cutanate, tratamentul se poate face și nemedicamentos, printr-o dietă sănătoasă, gestionarea stresului, renunțarea la fumat, evitarea expunerii la soare, și în general adoptarea unui stil de viață specific, conform recomandărilor medicului curant.

Putem preveni bolile de piele?

Există multe boli de piele ce nu pot fi prevenite în totalitate deoarece sunt adesea cauzate de factori genetici, fiziologici, autoimuni, sau de mediu, printre ele numărându-se psoriazisul, vitiligo, melanomul, acneea și altele.  Multe dintre acestea sunt cronice, incurabile, și chiar dacă simptomele se pot remite și pe perioade lungi, de luni sau chiar ani întregi, cea mai bună abordare a lor este monitorizarea și controlul dermatologic regulat.

Cu toate acestea, multe boli de piele pot fi prevenite printr-o serie de măsuri de îngrijire și adoptarea unor obiceiuri sănătoase, precum:

• igiena personală riguroasă, spălarea mâinilor și a feței mai ales după contactul cu suprafețe murdare sau persoane bolnave, dezinfectarea obiectelor folosite la comun cu alții, evitarea împărțirii obiectelor personale
• protecția solară corespunzătoare, prin utilizarea cremelor cu SPF, evitarea expunerii îndelungate la soare sau la ore nepotrivite
• hidratarea pielii prin consumul a minim 1.5-2 litri de apă în fiecare zi și prin utilizarea de creme hidratante după baie, pentru a preveni uscarea acesteia și pentru a-i menține suplețea și echilibrul hidric și de sebum
• o dietă echilibrată, bogată în acizi grași, minerale și vitamine precum A,C, E, evitarea zahărului, a lactatelor
• controlul stresului, căci acesta poate agrava sau chiar provoca anumite boli de piele
• evitarea expunerii la produse agresive de curățare sau chimice, evitarea hainelor prea strâmte sau din materiale iritante.

Adoptarea acestor măsuri și nu numai poate ajuta la prevenirea multor boli de piele și la menținerea sănătății pielii și a întregului organism.

Sursa foto: Shutterstock