De la ora 21:30, pe PRO TV, este programată o nouă ediție din cel de-al zecelea sezon al reality show-ului Visuri la cheie. Echipa formată din Dragoș Bucur, Cristina Joia, Andra Marinescu și Alex Gavrilescu va ajunge, surprinzător, în centrul capitalei, lângă spitalul Colțea, acolo unde-l va cunoaște pe Vasile Baboianu, un tânăr student, care a rămas singur de foarte mulți ani.
După o copilărie grea, în care rămas fără tată, a văzut cum mama lui a luat decizii neașteptate pentru viitorul lor, puștiul s-a trezit cu un morman de gunoaie în casa lăsată prin testament de tată și complet neadaptat societății în care trăim. Acesta a luat-o de la capăt, s-a decis că vrea să studieze Arhitectura și face toate eforturile pentru a-și clădi un viitor.
Echipa Visuri la cheie îl va ajuta în acest sens, iar Vasile ne-a povestit în exclusivitate despre ce înseamnă pentru el acest început.
În momentul în care am auzit de afară cum mi-a fost strigat numele de către Dragoș și restul echipei de la Visuri la cheie, am simțit, inițial, că este o farsă. Am mers să deschid ușa, șocat de situație și m-a lovit realitatea când am văzut oamenii din fața ușii. Nu-mi venea să cred și prima intenție a fost să o închid la loc, nu eram sigur dacă este un vis sau nu.
Pentru mine a însemnat o șansă. Nu o pot pune altfel în cuvinte, era șansa pe care mi-am dorit-o dintotdeauna.
Momentul când am intrat pe ușă și am văzut renovarea a fost unul în care nu am avut cuvintele la mine. Eram atât de șocat și surprins, de cum această schimbare făcută de echipa Visuri la cheie a reușit să-mi modifice ideea de casă. Nu puteam decât să casc ochii și să văd cum mediul la care mă întorceam se schimbase în ceva în care, în sfârșit, mă puteam întoarce cu drag și mândrie. Era un sentiment atât de complex că nu puteam vorbi. Eram uimit!
Povestea mea și a familiei mele ar putea fi: chin, refuz și schimbare.
Consider că nu ar trebui să încetăm să credem în visurile noastre deoarece viața este de multe ori o provocare, peste care nu poți să treci câștigând, iar momentele în care pierzi, trebuie să-ți amintești că ai un motiv pentru care să te ridici. Iar acel motiv ne conduce viața mai departe.