Nadine nu vrea să mai audă de România! Cum vrea să scape de fricile care o urmăresc

Nadine s-a mutat în Franța în vara acestui an și, privind în urmă, nu pare să regrete deloc această decizie. Artista susține că nu se gândește să se întoarcă în România, ba dimpotrivă.  Vrea să-și lărgească și mai mult orizonturile! 

Nadine pare să fie un şir nesfârşit de surprize. După ce a terminat liceul la fără frecvenţă şi a dat Bacul, la 44 de ani, a anunţat în vară că s-a mutat în Franţa. Ea, soţul şi copilul, „fiecare cu câte o valiză şi nimic mai mult”.

Viața ei decurge cum nu se poate mai bine acum. Întrebată dacă îi este dor de România, Nadine a fost categorică!

”Pentru alții da, dar pentru mine nu! Eu nu încurajez acele emoții, nu stau să am nostalgii, nu-mi permit să mă gândesc la ce a rămas acasă. Am nevoie de o disciplină a emoțiilor ca să mă pot bucura de altceva. Dau la schimb masa de sărbători ca să mă bucur de experiența asta (…) Mi-ar plăcea să mergem să explorăm Spania. Tot pentru o perioadă de un an. Aș încerca!

Pentru că într-un an tot nu se va rezolva cu Covid-19, dar vreau să aleg să trăiesc această „lipsă de control” când sunt pe plajă în Spania. Iar eu la nivel conștient și inconștient să zic: „Măcar asta am ales eu”. Și am un copil de crescut care nu pricepe magnitudinea acestei pandemii și nu vreau ca frustrările mele și fricile mele să-l afecteze. Mami și tati trebuie să fie zdraveni la cap ca să-i oferim un echilibru”. Mai multe declarații, pe CANCAN.RO.

Nadine, urmărită de traume

Fosta solistă de la „Școala Vedetelor” a trecut în copilărie prin experiențe dure: bătăi, umilințe, frici și foame. Toate acestea și-au pus amprenta asupra ei și aveau să o afecteze mai târziu. Acum are o familie cu care se mândrește, însă nu a fost deloc ușor să depășească dramele care i-au marcat copilăra.

“Deoarece eram conștientă că istoricul meu (bătăi, umilințe, frici, foame etc.) a lăsat urme, înainte de a face copilul am ales să intru în terapie. Am stat în terapie 5 ani. Când copilul avea vreo 4 ani, terminasem deja “curățenia” (în mare parte). Terapia m-a ajutat să nu-l bat, să nu-i spun că e prost, că nu poate, că mai bine nu se năștea, că nu e în stare de nimic și alte lucruri bolnave pe care bieții copii nu au nicio vină să le audă, și care le modifică personalitatea în moduri dureros de observat.

Când îmi vine valul de nervi și simt să spun lucruri, știu de unde vin… știu cui aș vrea, de fapt, să adresez acea furie, și, evident, știu cum să mă dezamorsez. Ura pe care o revărsăm asupra copiilor noștri este, de fapt, o ură îndreptată înspre o situație din trecut, o persoană din trecut, despre care puii noștri nu au habar, darămite să mai și sufere din aceasta cauză. Să ne căutam, să ne vindecăm, să ne reparăm, pentru că altfel perpetuăm la nesfârșit dureri și suferințe pe care nimeni nu le merită”, s-a confesat Nadine, pe pagina ei de Facebook.