Mihai Morar: “Nu am job!” Dezvaluirile prezentatorului tv despre cariera sa

Mihai Morar a știut mereu că vrea să fie jurnalist, iar acest lucru i-a reușit din plin. Morar prezintă o emisiune în prime time, dar și un matinal de success, la radio. Cu toate acestea nu uită să își facă timp pentru familie și pentru cele două fiice gemene pe care le are. Despre cum a pornit drumul spre success, despre cum este Mihai Morar în spatele camerelor de luat vederi, aflați în interviul exclusive pe care ni l-a acordat.

Ești mereu fresh, nu ai obosit, având în vedere că ești de atâția ani în această industrie?
Mulțumesc în primul rând. Nu mă consider fresh. Nu mi-am dorit niciodată să fiu așa, dar știi cum e așa e viața oricui. N-ai cum să dai randamentul maxim în fiecare zi, dar am tot felul de pasiuni extra care mă țin fresh, pentru că în rest radio-ul, televiziunea chiar dacă sunt pasiuni pentru mine, dar dincolo de pasiune e și o muncă de rutină. Și să faci cafea în fiecare zi e o muncă de rutină, de exemplu.

E foarte greu să fii prefăcut

Cum ești tu când nu ești la TV? Este vreo diferență?
E foarte greu să fii prefăcut, în condițiile în care cinci ore pe zi ești în direct. Dimineața sunt la radio, seara sunt la TV. Nu ai cum, cinci ore, să disimulezi, să te pui în pielea altui personaj. Îți poate ieși o perioadă, dar nu are cum să îți iasă în fiecare zi. Ai lua-o razna. Eu merg să prezint emisiunea în aceleași haine cu care sunt îmbrăcat acum.

Da, chiar am observat că ai același stil vestimentar și când ești la un eveniment și când mergi la emisiune.
Am renunțat demult și asta vorbeam și cu un prezentator din străinătate. Ei sunt mult mai simplu îmbrăcați decât noi.

Crezi că la noi e importantă imaginea? Ți s-a impus o altă vestimentație?
Nu mi s-a impus niciodată să merg pe anumite stiluri impuse de alții. Acesta sunt eu. Am avut ani în care m-am îmbrăcat la sacou și cămașă, dar știi cum e…nu există școli să te învețe să faci asta. Noi încă suntem la răsăritul civilizației, al televiziunii și a radioului.

Fac sport pentru relaxare

De unde îți iei energia atunci când obosești?
Nu cred că trebuie să îmi iau energia de undeva. Omul își ia energia natural, doar că trebuie să o elimine pe cea negativă. În ultimul timp am învățaț să elimin toată frustrarea și neîmplinirile prin sport, mișcare. De asta fac sport. Intru în sală și o oră nu mă gândesc la nimic altceva.

Ții și vreo dietă?
Am ținut o perioadă, dar nu dietă, ci un stil de viață echilibrat, adică am mâncat cam câte mese ar trebui să mâncăm fiecare.

Spune-mi ce faci dacă se întâmplă să pleci de la job într-o zi supărat, încărcat negativ? Care e remediul antistres?
Eu nu am job. Asta e partea frumoasă că eu nu simt că mă duc la serviciu.

Cum reușești atunci când ajungi seara acasă să nu transmiți familiei acumulările tale negative de care vorbeam mai devreme?
Nu e o chestie pe care mi-o impun. Când ajung acasă mă duc să mă joc cu fetele. Pe ele nu le interesează că tati e la TV sau la radio. Tati merge să facă treaba. Ele au imaginea cea mai bună despre mine.

Ce spun când te văd la TV? Își doresc să facă ce faci tu?
Nu, pentru că eu nu sunt genul de părinte care dacă cântă, trebuie să cânte și copilul lui. Eu nu le vorbesc despre radio și televizune ca fiind cele mai frumoase meserii din lume sau dacă eu prezint trebuie să faceți și voi asta. Vreau să le las libere să își urmeze pasiunile.

Din câte ai observant, spre ce au înclinație?
Sunt firi diferite, nu știu. La vârsta asta este foarte greu și nici nu e recomandat să îl pui pe copil să facă doar pian sau dans. Lasă-l să facă mai multe lucruri. Una dintre fiicele mele e înclinată mai mult spre partea creativă, cealaltă este mai tehnică. Una dintre ele a ajuns la performanța de a citi o carte pe zi, chiar i-am zis “mai lasă cartea aia”. E frumos să vezi că în epoca în care se spune că au murit cărțile, ea încă citește.

Cum e relația cu soția ta având în vedere că lucrezi în presă?
Ea așa m-a cunoscut și așa am cunoscut-o. Îți dai seama că nu mai eram împreună dacă aveam una care mă bătea în fiecare zi la cap, mă suna în mijlocul ședinței că s-a ars becul.

Nu îi gătesc soției

În toți acești ani a fost vreodată geloasă?
Înseamnă că nu aveți nici o treabă împreună dacă nu simți un pic, dar să nu fie dusă la extreme. Dacă se întâmpla asta, la câtă agitație e în viața mea, sigur n-am fi făcut copii și n-am fi fost împreună.

Cum o răsfeți? Îi gătești?
Nu gătesc. Nu asta înseamnă o căsnicie: cine gătește, cine aduce flori. Nu există un secret, există chimie și compatibilitate și foarte multă toleranță.

Te-ai gândit vreodată să renunți la ce faci acum?
E natural la un moment dat, adică există un timp al fiecărui lucru. Nu o să fac asta toată viața.

Unde te regăsești la radio sau la TV?
Eu cu radioul am început și tot ce sunt astăzi sunt datorită radioului. Televizunea a venit ca o completare.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai alege să faci altceva?
Nu. Mi-aș alege fix aceeași meserie.

Cum a fost prima experiență cu presa?
Eram pe la 15-16 ani când am început. Prima oară am scris la ziar, apoi am făcut radio și după m-am apucat și de televiziune, în Baia Mare și apoi am venit în București unde am încercat să o iau de la capăt cu ziarul, cu radioul și apoi televiziunea.

În București am luat-o de la zero

Și cum a fost primul contact cu Capitala?
Am luat-o de la zero. Am șters tot ce am făcut în Baia Mare.

Ți-a fost greu la început? S-a întâmplat să nu te ajungi cu banii?
La vârsta aceea nu contează banii. Eu în Baia Mare căștigam cât câștigau ai mei la un loc și aveam 18 ani. Dacă aș fi rămas în presa locală, aș fi trăit cu niște frustrări. Când am venit în București să mă angajez țin minte că am rămas fără bani, nu mai aveam nici abonament și am luat-o pe jos de la Academia Militară, de la cămin unde stăteam, pe jos până la Piața Presei că îmi era frică de controlori.

Cum ai fost tu ca și copil?
Am făcut ca și acum ce îmi place, cel puțin de la liceu știam că acesta este drumul meu. Părinții mei aveau o altă imagine despre jurnalism. Ei credeau că jurnaliștii sunt cei care merg la război și transmit de acolo.

Ai fi putut face acest lucru?
Păi eu asta voiam de fapt să fac, dar între timp s-au schimbat multe. Dacă îți arăt cum erau manualele în 2000 când am terminat eu liceul și cum sunt acum… Regulile sunt altele acum. Când am început eu nu exista conceptul de rețea socială.

Că tot ai deschis subiectul… Te temi că fiicele tale ar deveni victime ale tehnologiei?
De ce să mă tem? Mă tem de generația mea care e dependentă de rețelele de socializare. Și mama stă pe Facebook. Eu nu le zic fetelor mele să nu stea. Ele nu au Facebook și nici telefoane. Nu le interzic să stea pe tabletă, dar au zile când se pune praful pe ele.

Citeste si: „Mihai Morar, martor la avorturi cu sarma in toaleta! Prin ce a trecut la primul sau job”