Femei care au schimbat lumea: Michelle Obama! S-a târât din noroaie ca să schimbe lumea, după care s-a retras în plină glorie

A fost săracă și a crescut într-o cocioabă. Conform statisticilor, părea condamnată. Dar a muncit, a învățat și a răzbit. S-a născut nimeni și în 2016 ajunsese, probabil, cea mai celebră femeie din lume. Nu doar pentru că era nevasta președintelui. Ci pentru că ea îl făcuse președinte pe acel om. Și, mai ales, pentru că milioane de oameni au visat și încă visează ca ea însăși să candideze pentru funcția de președinte. Doamnelor și domnilor, Michelle Obama.

De la fata instalatorului la nevasta președintelui

Michelle LaVaughn Robinson s-a născut pe 17 ianuarie 1964, într-un oraș ale cărui suburbii erau, pe atunci, măcinate de sărăcie și disperare. Chicago se numește orașul și poate cititorilor români le sună măreț, dar, credeți-ne, nu era nimic luxos sau măcar decent în condițiile în care Michelle și familia ei trăiau, într-un bungalou înghesuit dintr-o suburbie din sud. Cu tatăl instalator și mama casnică, Michelle și Craig (fratele ei mai mare) au știut de la bun început că școala e singura lor șansă, așa că s-au agățat de ea cu disperare. În fond, străbunicii lor atât dinspre tată cât și dinspre mamă fuseseră sclavi pe diverse plantații din sudul țării, iar cei doi copii știau prea bine că sărăcia este o boală ereditară.  Michelle s-a remarcat rapid drept cel mai bun elev din școala ei, asta deși era nevoită să facă naveta timp de șase ore (dus-întors) pentru a merge la cursuri. Nici acasă nu îi era ușor: familia săracă făcea tot posibilul ca Michelle să aibă acces la o educație aleasă și îi cumpărau deseori cărți, ba chiar au reușit să o trimită la cursuri de pian la o prietenă de familie, dar veniturile mici și scleroza multiplă de care suferea tatăl Fraser (singurul care muncea din familie) făceau existența celor patru foarte dificilă. Tatăl Michellei avea să moară, de altfel, în 1991, cu mult timp înainte să-și vadă fata trăind măreția gloriei.

Michelle a absolvit liceul ca șefă de promoție și a fost acceptată la prestigioasă Princeton University. Mai târziu își va fi amintit că mai mulți profesori și chiar membri ai familiei au avertizat-o că ”își setase așteptările prea sus”. Dar Michelle era o luptătoare. Și a luptat nu doar cu ea însăși, ci cu discriminare rasială și de gen, fiind una dintre puținele femei de culoare de la acea vreme admise la Princeton. Își amintește amuzată cum părinții primei ei colege de cameră la cămin au făcut toate demersurile posibile ca să-și mute fiica din acea cameră, pentru că nu voiau s-o împartă cu o persoană cu pielea de altă culoare. După ce a absolvit și Princeton, Michelle Robinson și-a dat doctoratul în drept, de data aceasta la Harvard. La o zi după, scria fericită în jurnalul personal: ”mi-am demonstrat mie însămi că pot fi în același timp genială, femeie și neagră”.

Intră în scenă fermecătorul Barack Obama

Imediat după ce și-a luat doctoratul, Michelle s-a angajat la o firmă de avocatură din Chicago ca asociat junior specializat în marketing și proprietate intelectuală. Printre sarcinile care i-au fost atribuite a căzut și cea de a-i servi drept mentor unui tânăr și promițător intern al firmei. Numele lui: Barack Obama, un tip șarmant și plin de vervă, un idealist căruia cu greu puteai să-i reziști. Hotărâtă să-și respecte promisiunea făcută mamei că ”își va vedea de carieră”, Michelle respinge primele avansuri și invitații ale tânărului Barack, pe loc cucerit de frumusețea și inteligența mentorului său. Cedează în cele din urmă unei invitații la film, de acum clasicul ”Do the Right Thing”, o comedie a regizorului de culoare Spike Lee.

Cum titlul primului film pe care l-au văzut împreună se traduce aproximativ, în română, ”Fă ce trebuie”, putem spune că Michelle a făcut ce trebuia să facă, atunci când a acceptat să iasă în oraș cu Barack. Fix 20 de ani mai târziu, Michelle devenea Prima Doamnă a Statelor Unite și este și acum considerată una dintre cele mai respectabile Prime Doamne din istorie, alături de Eleanor Roosevelt și Jacqueline Kennedy.

De notat că Michelle nu e una dintre acele Prime Doamne ajunse în acea postură doar datorită soțului. Din contră, toți specialiștii confirmă că Michelle a contribuit decisiv la câștigarea alegerilor de către soțul ei, reușind în mod aproape incredibil să combine profesia cu datoria de mamă și cu aceea de șef neoficial de campanie. În 2008, la acea vreme deja mamă a unei fetițe de 10 ani (Malia) și-a uneia de 7 (Sasha), Michelle a rescris regulile politicii americane, impresionând prin sinceritate și candoare în campanie și aducând toți specialiștii în PR în PRag de sinucidere cu diverse povestioare nostime, unele jenante, din istoria familiei Obama. Dar placa sincerității a prins (așa cum din păcate avea să prindă și 8 ani mai târziu, când americanii l-au ales pe Donald Trump): Barack Obama l-a învins pe John McCain la o diferență de peste 7 procente și a devenit primul președinte american de culoare din istorie. Patru ani mai târziu, Barack și Michelle dau lovitura din nou, când el îl învinge și pe Mitt Romney și își primește al doilea mandat.

Michelle Obama nu e doar soția președintelui SUA

Din prima zi ca Primă Doamnă, Michelle Obama a continuat să facă ce ne-a obișnuit toată viața: a muncit și a luptat pentru lucrurile în care crede. S-a implicat în ajutarea oamenilor fără adăpost (pentru care a și gătit în câteva rânduri), a susținut familiile și soțiile militarilor plecați sau chiar dispăruți în misiuni din străinătate, a demarat o campanie care încă se desfășoară împotriva obezității infantile și implicit pentru o alimentație corectă și s-a implicat personal în activismul pentru drepturile comunității gay.

În particular, a rămas aceeași femeie simplă, dintr-o suburbie a Chicago-ului. Atunci când fetele ei s-au plâns că le e rușine de prieteni și colegi să meargă cu agenții serviciilor secrete peste tot după ele, Michelle le-a tăiat-o scurt: ”Știți ce? Asta nu e o problemă. Eu și tatăl vostru venim dintr-o mlaștină. Voi copilăriți și creșteți la Casa Albă, nu aveți voie să vă plângeți legat de viața voastră aici!”. Fie că vorbim de apariția publică sau de persoana Michelle Obama, aceasta a rămas mereu aceeași, iar discursurile și luările ei de poziție au inspirat milioane, poate miliarde în toată lumea. La fel ca soțul ei, Michelle pare o oratoare înnăscută. Discursurile ei senzaționale au schimbat nu doar politica și percepțiile oamenilor, ci și lumea pe de-a întregul. S-a rupt de imaginea de ”accesoriu” al președintelui și a devenit o personalitate prin ea însăși, un politician de reume, deja. Dar va candida oare la o funcție publică? Milioane de americani au rugat-o să o facă și au sperat c-o vor îndupleca.

Michelle președinte? Niciodată

Dar Michelle a negat categoric. Mereu, când nega, oamenii spuneau: ”Eh, spune și ea așa, nu e încă momentul, o să se răzgândească”. Dar Michelle a zâmbit și a spus-o pe șleau, într-o emisiune a lui Oprah difuzată la scurt timp după ce Trump câștigase alegerile: ”Nu sunt interesată să candidez. N-o spun doar așa, ca o strategie. Nu am strategii, nu recurg la așa ceva. Pur și simplu nu mă interesează și n-o s-o fac, niciodată. Și știți de ce? În primul rând pentru că nu-i pot cere familiei mele să treacă încă o dată prin toate astea.” Și așa, cum grația și eleganța care au caracterizat-o mereu, Michelle Obama ne-a anunțat că vrea să fie casnică, nu femeie de carieră. Femeia de carieră primordială s-a dedicat familiei, după ce a cunoscut măreția. N-o citiți cum trebuie. Nu o înțelegeți. Michelle și-a demonstrat sieși și lumii întregi că poate să facă orice, de la a fi un avocat strălucit sau un șef de campanie inovator la a fi ditamai președintele lumii libere. Apoi a pus în balanță toate astea cu fericirea pe care o are acasă, cu liniștea și împăcarea pe care ți le oferă o familie perfectă pe care ea trebuie s-o conducă, și și-a dat seama că trebuie să facă sacrificiul de a rămâne alături de ei. E ca-n anecdota aia, doar că pe invers.

Cică o formație semi-celebră care avea concerte zilnice în America, deci muncea din greu, se trezește că autobuzul lor se defectează undeva, în nordul Americii, în timp ce se deplasau între două evenimente, taman de Crăciun. Membrii formației își iau instrumentele în spinare și sunt nevoiți să meargă pe jos, prin zăpadă, zeci de kilometri, pentru a putea ajunge în următorul oraș unde urmau să cânte. Înaintează cu greu prin nămeții uriași, suferă degereturi de gradul II și III la nivelul extremităților, viața le e pusă în pericol la modul real. La un moment dat, în mijlocul acelei drumeții teribile, văd o lumină singuratică, la orizont. Înaintează într-acolo și, pe măsură ce se apropie, realizează că era o casă. Ajung cu chiu cu vai lângă casă și aruncă o privire pe ferestre, înăuntru.

Văd o familie frumoasă, părinții și doi copii, stând în jurul mesei de Crăciun, cu un foc plăcut alături, desfăcând cadouri, cântând cântece, zâmbindu-și și spunându-și vorbe frumoase. Totul părea liniștit și feeric, ca într-un vis de Hans Christian Andersen, o familie americană ideală bucurându-se împreună de magia sărbătorilor. La care unul dintre membrii formației pufnește și spune către ceilalți: „Doamne ferește, cum pot trăi unii oameni așa?!”. Și o iau iarăși din loc, înspre orașul unde aveau concert. Michelle Obama știe probabil povestioara și a ales în cunoștință de cauză, doar că a ales invers. După ce a schimbat lumea, s-a retras din activitatea de super-erou și se mulțumește să-și schimbe familia și atât. Și, dacă toți am face ca ea, dacă ne-am vedea de treabă acasă, cu decență și responsabilitate, lumea chiar s-ar schimba, fără să fie nevoie de eroi pentru asta.