Marina Almășan a dezvăluit, într-un interviu exclusiv, secrete despre cartea “Ceasul Iubirii”, lansată recent, în memoria fostul ei soț, regretatul artist Victor Socaciu.
Vedeta TVR a scris volumul în câteva luni și a vărsat și lacrimi amare când a trecut prin toate amintirile cu Victor Socaciu. Despre Victor Socaciu, despre fiul ei, dar și despre alte secrete din viața Marinei Almășan, aflați în interviul de mai jos.
CIAO.RO: Cum a venit ideea pentru noua carte? Când ați decis că este timpul ei? Cât timp ați lucrat la ea?
Marina Almășan: Mie ideile îmi vin din orice. În timp ce dorm, mănânc, vorbesc, alerg pe bandă, fac ciorbe, privesc un munte înzăpezit sau dau cu aspiratorul. Prin urmare, nu e nimic spectaculos în a-mi veni ideea să scriu o carte despre viața mea. Sau, mă rog, despre o etapă a sa, una care a însemnat însă foarte mult pentru mine. Start-ul l-a dat plecarea “Dincolo” a celui ce mi-a fost soț, preț de 16 ani și care i-a fost tată fiului nostru. Cand Victor junior a venit întristat de la înmormântarea părintelui său (necăjit, în primul rând, pentru faptul că nimeni nu-l anunțase că acesta este pe moarte si nu reușise, deci, să-și ia rămas bun de la acesta), atunci mi-am zis, în gând: “Cred că a venit momentul ca fiul nostru să afle mai multe despre tatăl său, marele artist Victor Socaciu.
Cred că este momentul să-mi povestesc și eu, în sfârșit, povestea, să afle lumea adevărul și să se repoziționeze față de această atât de specială poveste de iubire”. La puțin timp, bunul meu prieten Georgică – sprijinul meu în toți acești ani – mi-a aruncat în treacăt : “De ce nu te apuci tu să scrii o carte?”… Gândul meu și impulsul lui Georgică m-au pus pe treabă. Am ciocnit șampania de Anul Nou și…am încălecat iPadul. De descălecat, am descălecat de Mărțișor, când cartea a pornit-o în galop spre Editura Corint.
CIAO.RO: Spuneați că fiului dvs îi venea să plângă atunci când a răsfoit puțin cartea.. Și s-a oprit din citit. Dumneavoastră ați vărsat vreo lacrimă atunci când ați scris-o?
Marina Almășan: Oho! Numai una?!? Scriind, am retrăit, practic, întreaga mea viața alături de Victor: și partea aceea însorită (care a durat spre 15 ani), dar și anii de final, in care veștile proaste, tristețea, supărarea, lipsa de speranță și, în final, dezamăgirea profundă, s-au încolonat la ușa apartamentului nostru, intrând cu bocancii în tot ceea ce construiserăm împreună până atunci.
CIAO.RO: Cum ați primit vestea morții fostului soț, Victor Socaciu, și cât de greu este în continuare pentru fiul dvs să accepte această situație?
Marina Almășan: Sincer, când am aflat de la Vasile Șeicaru că Festivalul “Om Bun” urmează să se țină la Breaza (??!), cand în jur oamenii mureau pe capete de COVID, am simțit că acest lucru nu se va termina bine. Știam mai bine ca oricine cât de vulnerabil era Victor, după transplantul de rinichi pe care-l traversasem împreună ( într-un cuplu in care partenerii se iubesc, boala unuia devine automat și suferința celuilalt). Știam cât de atent trebuie supravegheat și cât de categoric trebuie să fii cu el – un rebel încăpățânat și iubitor de libertate – pentru a-l ține departe de lucrurile care-i fac rău. Și eram sigură că nu se va întâmpla așa.
Apoi am aflat că a făcut COVID și atunci le-am spus părinților mei: “Cred că Victor a încurcat-o…Dacă apucă să treacă peste boală, oricum sănătatea sa se va prăbuși definitiv..” Prin urmare, deși vestea morții lui m-a bulversat, nu pot spune că m-a surprins. Mai ales că discutasem cu colegi de-ai lui de scenă, care îmi vorbeau despre cât de suferind este, în ultima vreme și, chiar și așa, cum e hăituit pe drumuri, prin turnee, hingherit de la un capăt la altul al țării…Presimțeam, în sufletul meu, că finalul lui se apropie. Nu am vorbit cu fiul meu despre asta, dar el mi-a povestit cum, la un moment dat, s-a abătut dintr-unul din drumurile sale, pe la casa din Cornu și, cand l-a văzut pe tatăl său intr-un hal fără de hal, a gândit și el, pentru prima oară : “Tata nu o va mai duce mult…”
CIAO.RO: Vă considerați un om împlinit? Simțiți că vă lipsește ceva care să vă completeze viața?
Marina Almășan: Niscaiva liniște sufletească mi-ar mai trebui, pentru a fi împlinită. Să-mi știu sănătoși părinții, să le amâne Dumnezeu cât mai mult plecarea dintre noi, iar copiii să-mi vină numai cu vești bune. In rest, “împlinirea” a fost întotdeauna “fabricabilă” de mine însămi; iar eu am pretenția ca sunt un om tenace, care, dacă și-a propus ceva, sigur va reuși!
CIAO.RO: Lucrați în TVR din 1990… cu siguranță au fost multe oferte generoase care vi s-au făcut de televiziuni private. Ați luat în considerare, mai în serios, vreuna, până acum?
Marina Almășan: Am vorbit de multe ori despre regretul meu de a nu fi spus “Da” ofertei avantajoase a lui Adrian Sârbu ( ProTv) de acum 20 de ani…Cine știe cum ar fi arătat viața mea acum? Dar, una peste alta, mă bucur ca am reușit să-i fiu fidelă televiziunii care m-a consacrat și bănuiesc că de aici voi ieși la pensie. Poate că atât cariera mea, cât și loialitatea de care am dat dovadă în toți acești ani, ar putea deveni, la un moment dat, inspiraționale.
CIAO.RO: Ați cunoscut sute de personalități în toată cariera dvs. Cu cine nu ați reușit să rezonați sub nicio formă?
Marina Almășan: S-au perindat niște neaveniți prin fruntea TVR (deși pe acelea nu le-aș numi “personalități”) – oameni care au distrus instituția, neavând nicio legătură nici cu această meserie și nici cu știința de a conduce masele. Cu ei nu am reușit să fac niciodată “casă bună”. În rest… toți ceilalți nu-mi erau decât “trecători prin emisiuni”: îmi plăceau sau nu – datoria mea era să-i pun în valoare cât mai bine, iar apoi…Ura și la gară! Dar păstrez legătura cu mulți români de excepție, cu adevărat valoroși și care mi-au fost oaspeți în programele mele, iar apoi mi-au devenit prieteni.
CIAO.RO: Care credeți că a fost cel mai mare inamic al dumneavoastră de-a lungul carierei?
Marina Almășan: Am avut mai mulți inamici care și-au arătat cornițele, când unul, când altul. Cred că am avut mult de tras de pe urma faptului că sunt repezită și că regula “măsoară de șapte ori și taie odată” nu a încăput în ADN-ul meu. Și am plătit: și în carieră, și în viața personală. Și nici orgoliul nu mi-a fost de prea multe ori de bun augur. Și dacă tot m-ai întrebat de inamici, pot spune că s-au mai “întâmplat” în calea mea și destui inamici pe două picioare, dar au fost cu toții oameni atât de mărunți, încât nu vreau să mă împiedic de ei într-un interviu atât de frumos!
CIAO.RO: Sunteți cunoscută și apreciată pentru modul franc în care vă susțineți părerile. Ați ”plătit” vreodată pentru asta? Au existat repercursiuni? De exemplu cum a fost episodul cu Mircea Radu…
Marina Almășan: Mircea Radu a fost un episod nevinovat. A fost un om mărunt, care nu a știut să fie corect cu cei care i-au întins o mână de ajutor când era la pământ. Dar viața i-a plătit-o cu vârf și îndesat, eu neavând chiar nicio contribuție în asta. De regulă, nu-mi place să mă răzbun și nici să ticluiesc strategii pentru a-i distruge pe cei care m-au nedreptățit. Dar imi place să punctez lucrurile strâmbe din jurul meu, să arăt cu degetul și nu trec niciodată cu vederea răutațile gratuite care mi s-au întâmplat. Măcar pentru a nu li se întâmpla și altora lucruri asemănătoare. Cred, cu toată ființa mea, că oamenii corecți, devotați, harnici și loiali nu au voie să devină batjocura nimănui.
CIAO.RO: S-a vehiculat că relația dvs cu domnul Georgică Cornu s-a destrămat din cauza ”fantomelor trecutului”… Mai există șanse să reluați această relație?
Marina Almășan: Prietenia mea cu Georgică Cornu este una dintre cele mai puternice și în același timp greu încercate prietenii din zilele noastre (când, în general, prieteniile nu rezistă prea mult). Nicio fantomă – nici a Trecutului, nici a Prezentului, nu poate anula anii în care ne-am sprijinit reciproc, făcând scut comun în fața foștilor parteneri de viață, care au făcut de asemenea, echipă, dorindu-ne și ticluindu-ne prăbușirea. Pentru mine a fost mai simplu – eu n-am avut de înfruntat decât campanii mizerabile în presă asmuțite împotriva mea și un istovitor proces in justiție pentru pensia alimentară a fiului meu.
Lui Georgică însă i-a fost mult mai greu: a asistat la intrarea în insolvență a firmelor sale și, mai grav, a trebuit să lupte 10 ani cu Justiția, pentru a demonta inclusiv procesele penale ce i-au fost instrumentate, într-un mod ordinar. Dar în afara Justiției de mai sus, există și una Divină. Aceasta va avea grijă ca toți cei care au greșit față de noi, să plătească pentru netrebniciile făcute.
CIAO.RO: Cum vă întrețineți? Care este secretul că păreți mereu tânără…? Urmați vreo dietă anume, faceți sport, frecventați saloanele de înfrumusețare, cele estetice?
Marina Almășan: Celor care mă văd mereu tânără le recomand, zâmbind, un consult oftalmologic (pot pune o pilă la doamna profesor Monica Pop! (râde – n.r.)). Încerc să-mi mențin tonusul, kilogramele, zâmbetul pe chip. Mă dau cu cremă seara la culcare ( baia e singurul “salon de înfrumusețare” în care intru!) și, când nu vine potopul de provocări profesionale peste mine, mai găsesc timp să merg la sală. Acasă am o bandă de alergat și un spalier, de care mă mai apropii timid, odată la două trei zile. În rest, alerg pe drumuri și mai las și treburile gospodăriei să-mi modeleze silueta. Spălatul dușumelelor rămâne cel mai eficient mod de a face gimnastică la domiciliu!
CIAO.RO: Ce planuri aveți pentru această vară? Ați planificat vreo vacanță?
Marina Almășan: De când mă știu, vacanțele mele sunt ..”lucrative”! Ba călătoresc cu ocazia unor filmări, ba cutreier lumea “documentându-mă” pentru viitoarele mele cărți. Și niciodată pe banii mei! ( asta ca să nu induc senzații greșite privind salariile din TVR!) Notorietatea pe care, prin trudă, am dobândi-o, îmi aduce, la fiecare astfel de proiect, nenumărați parteneri, gata să-și asocieze brandurile cu numele meu. Și până acum n-au regretat niciodată!
Vara aceasta o voi petrece la Copenhaga. Vreau să-i aduc lui Moș Crăciun (atenție! Nu el, mie! (râde – n.r.)) un Jurnal de călătorie în această țară!