Femei care au schimbat lumea: Marilyn Monroe! Trista poveste de viata a celei mai frumoase blonde a tuturor timpurilor

Pe 1 iunie 1926 se năștea, la Los Angeles, o femeie care avea să revoluționeze cinematografia și lumea odată cu ea. Deși s-a născut în patria Hollywood-ului, drumul către faimă al lui Marilyn nu avea să fie deloc ușor. Din contră. Într-o perioadă în care America se confrunta cu cea mai mare criză economică din istoria ei și cu o foamete teribilă, Norma Jeane Mortenson (numele real al lui Monroe) avea să crească fără părinți și cu senzația permanentă că nimănui nu-i pasă de ea.

O copilărie bântuită de abuzuri și suferință

Cu farmecul inerent meseriei, vânzătorului ambulant Charles Stanley Gifford nu i-a fost greu s-o convingă pe frumoasa Gladys Pearl Baker să-i cumpere ”marfa”. Gladys, ea însăși o femeie chinuită, rămânea însărcinată cu Marilyn, al treilea ei copil. Chiar până la această dată este neclar dacă Gifford e tatăl biologic al lui Marilyn, care la naștere purta de fapt numele celui de-al doilea soț al lui Gladys, Martin Edward Mortensen. Aceasta se remăritase cu Martin la 22 de ani, după ce la numai 15 avea prima căsnicie, cu John Newton Baker.

De menționat că mama lui Marilyn era ”flapperiță”, adică făcea parte dintr-o categorie de femei care au început greul drum al emancipării femeii. La acea vreme, femeile ”flappers” erau considerate ușuratice sau chiar mai rău, dar, uitându-ne în spate, vedem că au fost prima generație care au contestat norme considerate ”sacre” până atunci, în principal aceea că doar bărbații au dreptul să facă sex în afara căsniciei, să bea, să fumeze sau să conducă mașini. Flapperițele se îmbrăcau sexy, cu fuste scurte de obicei, se machiau deseori excesiv și au reprezentat admirabil perioada de ”hai să ne trăim viața!” de după Primul Război Mondial, fiind în parte inițiatoarele uneia dintre cele mai frumoase perioade ale Americii: epoca jazz-ului, cunoscută și ca „anii furtunoși”.

Din păcate, Gladys Baker s-a luptat toată viața cu schizofrenia paranoidă și asta a împiedicat-o să poată avea vreodată grijă de micuța Marilyn. Adăugați la asta că Stanley a părăsit-o pe Gladys când aceasta era însărcinată și rezultă cumplita copilărie a lui Norma Jeane Mortenson, care a schimbat mai multe orfelinate și mai multe familii adoptive temporare, până să se mărite minoră fiind, ca și mama ei. Până atunci avea să fie abuzată sexual în mod repetat și la 9 ani Marilyn era deja un copil traumatizat, foarte retras și bâlbâit.

”Toată copilăria am trăit-o cu impresia că nimeni nu mă vrea, că nimeni nu mă iubește”, avea să mărturisească mai târziu fata care a fost molestată de cel puțin doi tați adoptivi, până să se căsătorească, la 16 ani, cu James Dougherty, copilul de 21 de ani al vecinilor celei de-a treia familii adoptive. A fost un gest disperat, pentru că, altfel, Marilyn s-ar fi întors la orfelinat. Spre tristețea mamei, Marilyn s-a retras de la liceu și a devenit casnică, lucrând la o fabrică de armament pe timpul războiului și trăind cu părinții lui James, după ce acesta fusese încorporat. Monroe avea să-și trăiască întreaga viață, mult prea scurtă, tânjind după o figură paternă și căutând asta în fiecare bărbat pe care l-a iubit.

„Unde ai dispărut, Joe DiMaggio? / O națiune te caută cu priviri singuratice”

Primul om care a văzut în Marilyn femeia de o senzualitate și o charismă remarcabile pe care o știm azi a fost fotograful David Conover, care a convins-o pe aceasta în 1945 să se mute de la socri și să semneze un contract cu agența de modele cu care el lucra – Blue Book Model. Deși avea doar 19 ani și zero experiență, a devenit rapid evident că orice aparat foto sau cameră de filmat o iubește pe Marilyn. În primul an, aceasta a apărut pe 33 de coperte de reviste, unele faimoase.

Primele roluri de film au venit în 1947, când Marilyn divorțase deja, dar faima mondială i-a fost asigurată de două roluri din 1953: cele din ”Domnii preferă blondele” și ”Cum să te măriți cu un milionar”. Un an mai târziu, Marilyn se mărita cu legenda  baseball-ului Joe DiMaggio, un fel de Cristiano Ronaldo al Americii pe atunci, numai că heterosexual (versurile din supratitlul de mai sus aparțin celor de la Simon & Garfunkel). Relația a durat doar un an, deoarece DiMaggio dorea ”o nevastă full time”, iar Monroe nu a acceptat să renunțe la carieră de dragul lui. De menționat că DiMaggio era un adept convins al ”familiei tradiționale”, în sensul că era un bărbat foarte gelos și care nu s-a împăcat niciodată cu statutul de sex simbol al soției sale, deși taman așa o descoperise.

În sfârșit, un tată și o dragoste adevărată

În 1955, sătulă deja de rolurile de blondă prostuță care o făcuseră celebră, Monroe își întâlnește tatăl pe care nu l-a avut niciodată, pe regizorul Lee Strasberg.  Acesta făcea parte din elita Hollywood-ului și îi învățase actorie, printre alții, pe Marlon Brando, James Dean, Sidney Poitier sau Joanne Woodward. Strasberg chiar și-a luat rolul de tată în serios și a condus-o la altar pe Marilyn, predând-o celui de-al treilea ei soț, scriitorul și dramaturgul Arthur Miller. Era 1956 și frumoasa blondă avea să spună despre căsnicia cu Miller că au fost cei mai frumoși ani din viață, pentru ea. Era îndrăgostită până peste cap de un om care însuma toate calitățile pe care ea le vedea necesare la un bărbat perfect: foarte inteligent, profund, bine educat și un scriitor extrem de respectat.

Dar, după doar un an de căsnicie, Marilyn avea să facă o greșeală pe care o fac multe doamne. Arthur neavând un smartphone în care ea să se uite, s-a mulțumit să-i citească jurnalul. În el, Arthur scria că relația cu Marilyn e o mare dezamăgire și că aceasta îl face de râs deseori în fața prietenilor, nefiind prea inteligentă. Marilyn a fost distrusă și atunci a început dependența de alcool și pastile. Au rămas, totuși, împreună până în 1960, când Miller s-a îndrăgostit de o altă femeie și a părăsit-o. Între timp, Marilyn apăruse în marele ei hit, ”Unora le place jazz-ul”, în 1959.

”La mulți ani, domnule președinte!”, dar hai să murim amândoi

Pe 19 mai 1962 Marilyn îl cunoaște pe președintele națiunii, John F. Kennedy, la o strângere de fonduri a Partidului Democrat American. A purtat celebra rochie strâmtă pe sub care nu mai avea nimic și care îi evidenția formele rubensiene, și i-a cântat lui Kennedy acum celebrul ”Happy Birthday Mister President”, cu o voce extrem de senzuală și priviri lascive. A terminat cântecul cu niște versuri proprii, scrise special pentru JFK, care a fost impresionat. Imediat după, președintele a comentat, vizibil tulburat: ”Acum mă pot retrage liniștit din politică, după ce mi s-a cântat La Mulți Ani într-un mod atât de dulce și de sincer”. Între cei doi s-a înfiripat o relație scurtă și zbuciumată, ambii fiind dependenți de pastile (iar el un pic și de sex).

La mai puțin de trei luni de la faimosul cântec prezidențial, pe 5 august 1962, Marilyn Monroe e găsită moartă în casa ei din Los Angeles. Cauza morții: supradoză de barbiturice, venită pe fondul unei dependențe de cel puțin 5 ani. Avea doar 36 de ani. Cel mai probabil, nu a fost o supradoză accidentală, ci sinucidere, verdict dat și de legiști. Cu toate astea, teoriile conspirației merg până la a a spune că Marilyn a fost ucisă, iar o posibilă crimă chiar a fost investigată, inclusiv 20 de ani mai târziu, nici un investigator nereușind totuși să găsească o probă concretă care să sprijine verdictul de omucidere.

John F Kennedy murea și el asasinat, un an mai târziu. Și el, și Marilyn au trăit puțin, dar au arătat că secretul nu stă în cantitatea de viață trăită, ci în calitatea ei. Iar Kennedy și Monroe sunt și acum niște adorați ai Americii și ai întregii lumi.