Lora: “Au fost oameni care au renunțat constant la mine. Am trăit în teroare”

Lora: “Au fost oameni care au renunțat constant la mine. Am trăit în teroare” – Am prins-o pe Lora într-un moment în care suferița a trecut, în care demonii trecutului s-au potolit, un moment în care a avut mintea limpede să ne povestească despre lecțiile din viața ei, despre iubirea pe care o simte pentru Ionuț Ghenu.

Este un interviu în care clișeele lipsesc cu desăvârșire și este, în schimb, o declarație de independență și iubire a artistei.

O să încep cu htag-ul pe care-l folosești pe Facebook #avoastră, care este și numele albumului. A cui ești, Lora?
Da, este numele primului meu album. A cui sunt? A publicului. Persoana pe care o dezvălui pe scenă, pe Facebook, pe Instagram, este a publicului. Toate sacrificiile sunt, toată lupta mea este, pentru că am nevoie de iubirea publicului. Sunt un om care are nevoie de foarte multă iubire. Sunt oameni care spun, ”hai lasă că și banii sunt importanti”. Adevărul este că banii pe care eu îi câștig din asta sunt pentru a mânca, pentru a trăi într-un apartament normal, a avea o mașină normală, și pentru a reinvesti, pentru a putea continua ceea ce fac acum, pentru a fi și mai bună de atât.

Ce este muzica pentru tine?
Știu ce simt când nu este. Este o durere fizică pe care eu o simt în suflet în momentul în care nu cânt, sau în momentul în care mi se anulează vreun concert. Nu pot să trăiesc fără mine mine făcând muzică. Este felul meu de a mă exprima. Este singurul lucru care m-a salvat din a fi un introvert antisocial. În plus, atunci când vine cineva la mine și-mi spune ”Doamne, cât am plâns pe piesa ta, sau, te ascult pe tine și nu mă mai simt singură!”. Este cel mai mare compliment. Eu pentru asta trăiesc. Simt că talentul meu este util, creează niște sentimente.

Am ajuns la o maturitate care mă ajută să nu mă mai gândesc ce crede nu știu cine despre mine

Noi, cei din exterior, înțelegem despre tine că ești un om care și-a înălțat un zid foarte puternic, prin care nu putem să trecem către tine? Acest lucru îi lasă pe oameni să spună că Lora este intangibilă.
Da, și nu este un lucru neapărat rău pentru mine. Știi cum este… Eu am fost foarte permisivă mult timp și mi-am dat seama că am greșit. Mi s-a părut absolut normal să mă deschid în fața tuturor oamenilor, însă am înțeles că am lăsat prea mult să se intre în spațiul meu. Nu mă deranjează că sunt percepută ca fiind un om intangibil, deloc.

Este ciudat, pentru că într-o lume în care toată lumea se străduiește să fie plăcut de toată lumea, pe tine nu te interesează lucrul acesta.
Să știi că nu consider că intangibil este sinonim cu plăcut. În plus, respect oamenii care îmi respectă poziția, care îmi respectă atitudinea. Eu cred că am toate motivele din lume să adopt un astfel de comportament, dar, să-ți spun ceva… Nu este o chestie gândită, este o chestie care a venit absolut natural. Am și ajuns la o maturitate la care nu-mi mai este rușine, nu mă mai gândesc la ce o să creadă despre mine X care m-a rugat să fac asta pentru ea și eu nu am făcut-o? Nu mai am această problemă care mă măcina în trecut. Atunci mă simțeam responsabilă pentru toată lumea din jurul meu. În permanență mă consumam pentru problemele celorlalți. La un moment dat mi-am dat seama că problemele mele sunt prioritare. Am înțeles că dacă nu-mi rezolv problemele la timp, se va dezechilibra totul în jurul meu. Acesta este motivul pentru care este foarte important să ai pe cineva alături care să-ți spună că tu ești universul tău, tu ești cel mai important om, și că atunci când ești tu bine, ești liber să te preocupi și de problemele celorlalți.

Am și momente în care sunt nefericită

Astea sunt lecții pe care le-ai învățat de-a lungul timpului?
Da… De-a lungul timpului m-am lovit de situații. Știi, eu nu am avut norocul pe care văd că-l au o parte dintre oamenii din jurul meu. Ei au ocazia să își ia lecțiile fiind martorii lucrurilor care li se întâmplă celorlalți. Am alături oameni care și-au format o anumită gândire și logică din experiențele pe care le-am trăit eu. Pe de altă parte, sigur, știu că a fost cumva mâna lui Dumnezeu care a zis: ”Nimic frumos nu este ușor. Cum mai cânți tu Loricica o melodie dacă tu nu ai trăit-o pe pielea ta!”.

Tu ești fericită acum?
În general, ca ființa umană pe acest pământ sunt un om recunoscător, sunt un om fericit că trăiesc, că fac ce am visat să fac. Am și momente când sunt nefericită, însă per total, când trag linie și-mi dau seama cât am învățat, nu am decât să fiu recunoscătoare. În plus, am înțeles că dacă a trebuit să trec prin toate aceste experiențe pentru a ajunge femeia care sunt acum, da, sunt recunoscătoare. Sunt o femeie pe care o admir.

N-a fost ușor, de multe ori, poate? Ce te motivează să mergi mai departe?
”Nimic bun nu este ușor!”. Știu asta și pe mine asta mă motivează. Eu provoc destinul să-mi dea pentru că știu că pot. Mă simt ca un om care este constant testat de viață, un om care este permanent la școală, un om care-și dă frecvent examenele. Mă bucur, să știi că mă bucur pentru că la 35 de ani, sunt femeia pe care am visat să o construiesc, ba chiar sunt mai mult de atât.

Să înțeleg că acum ai ajuns să fii așa cum te-ai proiectat în adolescență?
Sunt mai mult decât am sperat. Nu vreau să creadă lumea că mă laud sau ceva de genul. Nu, sunt sinceră și spun că sunt foarte încântată de femeia care am devenit și fericită că sunt femeia care sunt. Și că pot să le duc pe toate, că pot să mă bucur de viață, că pot să mă bucur de lucrurile mici, încă pot să-mi pun teneșii în picioare și blugii mei rupți și maieul și pot să mă plimb prin curtea bunicilor, și pot să mă bucur de un mesaj primit de la un prieten din copilărie, mă bucur că sunt așa. Am tot văzut oameni care s-au schimbat, care s-au pierdut pe ei, că nu se mai bucură de lucrurile mărunte. Eu nu aș fi vrut să ajung așa. Eu când mi-am cumpărat mașina m-am bucurat foarte tare, m-am bucurat ca un copil pentru că eu știu cât am muncit. Am sărit în sus de bucurie și am plâns de fericire, pentru că a fost foarte greu să-mi cumpăr această mașină.

Și totuși în viață este nevoie de echilibru…
Da, ca să fiu un om echilibrat, ca să fiu un om care nu o ia pe arătură, la fel mă raportez și reutăților. Le consider parte din viață și trec mult mai ușor peste. Nu-s nebun, să nu se înțeleagă acum că sar în sus de bucurie atunci când îmi este greu, nu. Ideea este că nu se mai termină lumea ca altă dată, iau lucrurile cum vin și nu dramatizez mai mult decât este cazul. Ca să înțelegi… Înainte, dacă citeam ceva urât despre mine, se termina totul. Mă încuiam în cameră, nu mai ieșeam, nu vorbeam cu nimeni, aveam impresia că toată lumea este vinovată pentru ce s-a scris, pentru că a permis să se întâmple acest lucru. Nu înțeleam de ce există oameni care vor să-mi facă rău. Mai târziu mi-am dat seama că oamenii sunt cum sunt, nu e nimic personal, fiecare muncește cum crede el, ca să-și câștige o pâine pe care și-o merită, și până la urmă de ce să iau asupra mea viziunile greșite pe care le are cineva despre mine.

Tu ai făcut pace cu tine?
Da, asta este concluzia. Am făcut pace cu mine. Mulțumesc!

Când se întâmplă lucruri nedrepte, nu mai scoate arsenalul încercând să te aperi, lasă Universul să o facă

Dacă tu ai sta de vorbă cu tine acum, ce ți-ai spune?
Eu stau de vorbă cu mine în fiecare moment, în fiecare zi. Fac un rezumat al momentelor importante din ziua respectivă, văd unde am gândit bine, văd unde nu. Acum, de exemplu, lucrez să mai stăpânesc impulsivitatea. Pe de altă parte, și impulsivitatea a avut un rol foarte important în viața mea. Nu am pierdut timp, am simțit imediat ce trebuie să fac.

Am citit într-un interviu ceva foarte interesant, spuneai că tu ai o voce interioara care atunci când ești jos, îți cântă cântece de vitejie.
Da, așa-i! Pe mine vocea interioară m-a salvat și sunt fericită că s-a întâmplat așa. Știi cum e? Eu m-am pierdut la un moment dat. M-am pierdut eu pe mine și nu mai vreau să se întâmple asta. Iar dacă se va mai întâmpla vreodată, sunt sigură că o învăț ceva din asta și, mai important de atât, voi avea ce să-i învăț pe alții din experiența aceea.

Te-ai simțit trădată? Ai luptat să schimbi părerea oamenilor despre tine atunci când ai considerat că te-au judecat greșit?
Oamenii nu-și schimbă părerea. Oamenii care se grăbesc să creadă ceva rău despre un om, sunt oameni care l-au pândit pe omul ală să greșească. Oamenii aceia nu mi-au aparținut niciodată, și nici eu nu le-a aparținut lor. Oamenii cărora le-am aparținut și care îmi aparțin, au tăcut – lucru pe care l-am condamnat la un moment dat, m-am simțit abandonata. Acum îl înțeleg altfel, am înțeles că oamenii aceia nu au conceput vreo secundă că eu voi fi afectată sau că Lora nu va mai fi Lora, artistul pe care ei îl știu, prin simplul fapt că ar putea apleca urechea la prostii. Eu i-am judecat atunci, am simțit că au minimalizat suferința mea, numai că ei au perceput-o din start ca fiind o situație total lipsită de importanță.

Spuneai că la un moment dat că ai fost jos, ce te-a ajutat să treci peste? Sunt mulți oameni care trec printr-un divorț, care au situații grele…
Aș spune ”Și printr-un divorț”, pentru că nu vreau să vă imaginați că pe mine divorțul m-a format, nici faptul că m-am căsătorit. Nu acestea sunt lecțiile majore ale vieții mele. Divorțul a fost numai momentul în care am spus: gata, STOP! Ori îmi dau două palme si realizez o dată pentru totdeauna că eu trebuie să-mi aleg cu foarte mare grijă oamenii de lângă mine, ori înseamnă că sunt degeaba și trebuie să-mi asum că sunt un om care nu poate altfel, decât să se pună pe tavă și apoi să fie mâncat bucățică cu bucățică. Eu am trecut nu o dată prin asta.Nu s-a numit căsătorie sau divorț, însă sentimentele au fost la fel de intense sau poate și mai mari. Când mi-am pierdut un prieten din copilărie asta a fost durerea vieții mele. Au fost oameni care au renunțat constant la mine, dar pe care eu i-am primit întotdeauna la mine, de multe ori, nu o dată. Am avut, de exemplu, un prieten care a făcut asta cu mine 10 ani de zile. Aceeași poveste, aceleași chestii. Normal că problema era la mine, el știa asta și profita. Divorțul a fost, însă, punctul de maximă intensitate, atunci a explodat bomba, atunci am spus eu STOP JOC. Atunci am spus, tu, tu, tu si cu tu, mi-a părut bine de cunoștință, la revedere.

Am constatat că am judecat greșit oamenii

A cui a fost vina?
Eu nu invinuiesc pe cineva anume. Este doar vina mea. Eu mi-am proiectat niște lucruri, am vizualizat niște lucruri, eu am interpretat. Asta a fost cea mai mare greșeală din viața mea, greșeala nr. 1. Credeam ca dacă vorbesc cu tine este suficient ca tu să simți că eu sunt minunată, n-aveai voie să-ți mai pui semne de întrebare. Și, ce crezi, totul trebuia să se întâmple într-un timp foarte scurt, pentru că eu tot timpul am fost pe fugă. Eu cădeam de foarte sus, pentru că acolo plasam oamenii, lucrurile. Știi ce este interesant. Toate aceste experiențe m-au ajutat enorm, m-au construit ca artist.

Ce ai descoperit după?
Hmmm, e foarte ciudat să am discuția asta cu voce tare. Asta vorbesc numai eu cu mine, și cu iubitul meu, cu care am trecut prin foarte multe. Știi ceva… Ce sunt eu acum a fost construit după perioada asta despre care ți-am vorbit. Am avut surpriza să constat cât de greșit am judecat oamenii. Pe cine nu suportam a devenit iubirea vieții mele, pe cine judecam că are un comportament ciudat mi s-a demonstrat total contrariul, iar pe cine credeam că este cel mai bun om din lume pentru mine, s-a demonstrat că a fost omul care m-a lovit cel mai rău. Am fost judecată pentru că am spus STOP unei căsnicii, am fost judecată că nu am am vorbit despre motivele divorțului. Cum să fac asta, ar fi însemnat să-l toc public pe omul pe care l-am iubit cel mai mult în viața mea, până în momentul acela. Ar fi însemnat să-mi judec și anulez viața de până atunci. Așa am simțit. Cum să fac așa ceva… Și, mai știi ceva… eu nu cred în victime la televizor. Eu nu am fost într-un scandal cu cineva, nimeni nu a venit să-mi reproșeze ceva, însă mie îmi era frică să deschid televizorul, să deschid laptopul, îmi era frică. Teroare… Și nu cred că durerea pe care eu am simțit-o pe toate planurile este o chestie cu care eu aș fi putut să lupt, dacă aș fi fost singură. Eu nu aș fi putut. A fost un nivel de răutate în fața căruia dacă eram cu toate armele din dotare la mine, le-aș fi lăsat jos. Eu nu mai puteam sa fac muzică. Am avut un blocaj, am crezut că nu o să mai pot să scriu vreodată. Nu ieșea nimic, nu puteam nimic. Aș fi făcut o piesă numai din urlet. Îmi era frică să urc pe scenă, aveam impresia că mă urăște toată lumea… am simțit un fel de teroare.

Testul timpului mă va vindeca

Mai crezi în prietenie?
Cum să nu crezi în cea mai frumoasă legătură dintre oameni. Eu dacă nu aș mai crede în prietenie sau în iubire, existența mea pe acest pământ ar fi degeaba. Că sunt selectivă, ok, nu trebuie să fiu prietenă cu toti oamenii pe care îi voi cunoaște de acum inainte. Iubitul meu îmi spune foarte bine: ”Oamenii care cred lucruri greșite despre tine sau care nu te iubesc, înseamnă că nu te cunosc!!”. Ionuț construiește la mine în fiecare zi.

Ionuț are un rol foarte important în evoluția ta?
Da, are, și sper să și-l asume și să-l și atribuie toată viața noastră. Știi ceva… eu nu mai sunt un om atât de sigur, nu mai am încrederea aceea 100%. E ca și cum îți taie cineva un organ și tu te prefaci că-l ai. Ionuț, da, lumea trebuie să știe că el a lucrat cu mine un an de zile înainte să se întâmple toată nebunia aceasta. Eu pe Ionuț l-am cunoscut, era managerul de la un club de comedie. El a terminat actorie și, în momentul în care l-am cunoscut, era omul de care aveam cea mai mare nevoie. Atunci rămăsesem fără tour manager, iar el mi-a propus să colaborăm. Important de spun că până să fie Ionuț tour managerul meu, orice concert al meu era o situație de o intensitate incredibilă. Mie înainte să intru pe scenă îmi era rău, rău în adevăratul sens al cuvântului, cu leșin, cu stare de vomă, tremuram toată. Ionuț a făcut terapie cu mine. M-a ajutat să transform emoția aceea pe care eu o percepeam ca pe ceva negativ, într-o stare pozitivă, am învățat să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că fac ce-mi place, pentru că m-a ajutat să ajung acolo unde mi-am dorit.

Lora, treceai printr-o perioadă foarte grea când l-ai descoperit pe iubitul tău de astăzi. De unde ai știut că el este?
N-am știut. Nu am crezut. Nu am vrut. Nu nimic. Din acel motiv am cântat ”Ne împotrivim”. Eu de aia am făcut acea piesă. Țin minte că el conducea, eu eram în dreapta, și primesc piesa de la prietena mea Thea Miculescu. Am plâns cu Ionuț jumătate de oră, în mașină. Povestea piesei este așa. Eram cu Thea, prietena mea, la un pahar de vin, și i-am povestit despre o situație în care mă aflam la momentul acela. Ea mi-a spus foarte sincer ce crede ea și mi-a spus ceva ce eu nu vroiam să văd și să știu și să cred. Ea a văzut în mine o frică de a recunoaște iubirea pe care pur și simplu n-a spus-o. Ea mi-a făcut piesă despre asta. Practic eu îmi cânt eu mie piesa aia. ”Ne împotrivim” nu este o piesă pe care eu o cânt pentru un bărbat, eu îmi cânt piesa aia, eu mie. Ce mi-a făcut spiritual acea melodie, nu pot să vă explic. ”Ne împotrivim” este o lecție de iubire, iar pe scenă întotdeauna spun, nu vă e frică să iubiți, indiferent cât durează. Când intră un om în viața voastră și simțiți iubire, nu vă întrebați niciodată ”aoleu, dacă mă despart, dacă nu ține, dacă sufăr, niciodată!”. Iubirea este motivul pentru care suntem aici, nu contează cât durează, nu vă împotriviți iubirii. A venit, iubești, e de la Dumnezeu. Nu există alte judecăți. ”Dacă inima vrea, mintea n-are ce să zică”. Nu te opune iubirii și nu te judeca pentru că iubești, indiferent de cât de alambicată poate fi situația în acel moment. Iubirea daca e, aia e calea.

Ce înseamnă tot pentru tine?
Înseamnă tot. Înseamnă că-mi doresc să fiu o mamă minunată, o soție minunată pentru omul care este minunat, și este cine este el, îmi doresc să am prieteni minunați, îmi doresc să fiu un om cu care dacă stai de vorbă să nu simți că ai pierdut timpul. Vreau să trăiesc, vreau să mă bucur. Asta înseamnă tot.

Citeste si:

„Despartirea anului in showbiz! Lidia Buble si Razvan Simion au pus punct relatiei? Primele declaratii”

„Andreea Banica iubeste acelasi barbat de peste 20 de ani! Cum a inceput povestea de dragoste cu Lucian”

„Actorul care castiga 64 de milioane de dolari pe an! Ce face cu banii acestia”