Liviu Teodorescu: ”Prezența ei în viața mea îmi aduce aminte de mine și de dragostea mea necondiționată pentru muzică, de la începuturi!”

Liviu Teodorescu este artistul despre care poți spune că îi cântă sufletul chiar și atunci când plânge. Muzică și dragoste, iar ordinea este fix aceasta, iată care sunt cele două ”infinituri” între care se dă bătălia vieții lui.
Despre micile războaie, în sensul pozitiv al cuvântului, am discutat zilele trecute cu artistul. Am aflat lucruri interesante.

Liviu, ești un tânăr care a accesat celebritatea atunci când alții încă nu știau ce înseamna ei cu adevărat pe acest pamant. Cum te-a găsit ea și cum ai reușit să funcționezi cu ea, astfel încât să rămâi același băiat liniștit, îndrăgostit de muzică?

Crede-mă că și eu am accesat celebritatea când habar n-aveam ce e cu mine pe lumea asta, dar ceva m-a ținut cu picioarele pe pământ. Cred că faptul că nu am primit nimic de-a gata. Și munca multă din spate, pasiunea și faptul că scopul meu n-a fost celebritatea, ci bucuria de a cânta și de a face muzică.

Ce a însemnat muzica în viața ta, ce înseamnă astăzi și cum te-a ajutat ea să fii cel de astăzi?

Muzica e rațiunea mea de a trăi. Nu cred că trece un minut din viața mea (literalmente) fără să mă gândesc la muzică, la ce piese am de făcut, la parcursul meu ca artist. Evoluția mea ca artist coincide cu evoluția mea spirituală, iar ultimul an m-a făcut să realizez asta mai mult ca oricând. Mulțumesc lui Dumnezeu că a lăsat muzica în viața mea.

Liviu, care sunt compromisurile pe care le-ai făcut pentru muzică?

Singurele compromisuri sunt legate de timpul petrecut cu familia, iubita, prietenii. Cred că nu am făcut compromisuri legate de muzică în sine, iubesc ceea ce cânt, din ce în ce mai mult. Fiecare piesă micșorează spațiul dintre vocea mea și sufletele oamenilor care mă ascultă, și aici nu încape loc de compromis.

Primești propuneri indecente, asta nu cred că este vreo surpriză pentru nimeni. Cum le gestionezi, tu, și, mai ales, cum o face iubita ta?

Primesc propuneri de toate tipurile, eu le gestionez cu calm și am grijă să-i ofer iubitei mele siguranță și încredere și nu își face probleme.

Ce-ți place la o femeie? Ce te-a atras la Iulia?

Ce m-a atras la iubita mea nu voi spune, e un spațiu al meu și al ei, în care nu intră nimeni. Ce mă atrage, în general, la o femeie, e legat în primul rând de modestie și de maturitate. Apoi, ca orice bărbat, am preferințele mele fizice, dar care se mulează tot timpul în funcție de prima condiție.

Ai o relație stabilă de mulți ani, într-o lume instabila din punct de vedere amoros, mai ales la vârsta ta. Ce crezi că te-a ajutat să păstrezi această relație?

Ea mă știe dinainte să fiu celebru, să mă oprească lumea pe stradă pentru poze și autografe. Mă știe de când eram un puști care cânta la chitară. Prezența ei în viața mea îmi aduce aminte de mine și de dragostea mea necondiționată pentru muzică, de la începuturi. Și cred că ar fi păcat să pierd un asemenea om. Și ăsta este doar unul din motive. 

Cel mai frumos te iubesc se întâmplă zilnic

Ești un tip romantic? Cum îi demonstrezi iubitei tale că o iubești?

Sunt romantic, alergătura zilnică și haosul din viața mea au grijă să mai taie puțin din asta, dar mă țin tare pe poziții. Greșesc, ca orice bărbat, dar am grijă ca la sfârșitul zilei să fim cu zâmbetul pe buze.

Care a fost cel mai frumos ”Te iubesc” care ți s-a spus, cine ți l-a spus și în ce context? Aici mă refer, la o declarație de dragoste, o dovadă de dragoste, acest ”Te iubesc” este un termen generic, în situația asta?

Eu sunt adeptul gesturilor mici, al momentelor cheie de emoție, pe care poate nu le observă toată lumea. Cel mai frumos te iubesc se întâmplă zilnic și nu doar pe planul dragostei, ci pe toate planurile umane posibile.

Vorbeam mai devreme despre instabilitate amoroasă? De ce crezi că acum relațiile nu mai țin, așa cum se întâmpla pe vremea părinților noștri când, parcă, iubirea era mai lungă?

Cred că e o evoluție firească. Acum suntem toți prezenți în același timp în viețile tuturor, prin tehnologie. Sau cel puțin așa avem senzația. Și mai cred că, pe vremea alor noștri, iubirea era mai tabu, și sexul era ceva super intim, nu-l vedeai peste tot. Imaginația era mai incitată, dar principiile mai stricte. Astăzi e exact invers, și când spun asta nu judec, nu spun că e ceva rău. Lumea evoluează de la sine și, dacă nu înțelegem anumite lucruri, nu înseamnă că sunt rele.

Înțeleg din toată discuția că Liviu Teodorescu, artistul, are nevoie de muzică, asta îl face fericit. Liviu Teodorescu, bărbatul, de ce are nevoie ca să fie fericit și de ce?

Bărbatul Liviu Teodorescu are nevoie de suport și siguranță. Trăiește într-un haos nebun, aleargă toată ziua, iar seara când ajunge acasa are nevoie de un zâmbet și o îmbrățișare. Bine, ce urmează după asta nu avem voie să scriem aici în revistă.

Așa-i, nu avem voie. Despre copilărie avem voie să scriem, însă, și te întreb: dacă ar fi să ne aducem aminte de copilăria ta, ce ne-ai putea povesti?

Copilăria mea a fost tot legată de muzică și teatru. Am muncit de mic la asta, la început fiind susținut de părinții mei, voința mea nefiind neapărat în joc. Ai mei m-au vrut artist, și jur că nu-i înțeleg. Într-o lume în care toți își vor copiii ingineri și doctori, ai mei m-au vrut artist. Și m-am răzvrătit la un moment dat, am vrut să fiu un om normal. Ai mei m-au lăsat să fac ce vreau, și-au luat mâna de pe mine cum s-ar spune, și mi-am văzut de treabă. Până când artistul din mine a început să prindă propriile aripi, am început să iubesc muzica cu toată ființa mea și am ales să îmbrățișez eu calea asta. Și de atunci, mi s-a schimbat viața.

Liviu, dacă am făcut o întoarcere în timp, în copilărie, trebuie să echilibrăm și să facem un exercițiu de imaginație. Cum îl vezi pe Liviu Teodorescu, la 45 de ani?

Mă văd fericit, fresh și pus pe treabă. Mă văd cu o grămadă de puști în jurul meu, care să învețe de la mine sau, dacă nu, măcar să îi inspir. Prima mea dragoste e muzica și pe ea n-am s-o tradez vreodată. Personal, mă văd cu o familie mare și frumoasă, într-o casă frumoasă, având tot ce am nevoie, nici mai mult, nici mai puțin. Trăgând linie, mă văd fericit. Ce înseamnă asta, voi vedea mai exact în timp.