Interviu răvășitor cu Teo Trandafir: „Mulțumesc morții pentru că a întârziat un pic!”

„Mulțumesc morții pentru că a întârziat un pic!”. Este fără doar și poate cea mai zguduitoare declarație din cadrul interviului pe care Teo Trandafir a accepta sa-l acorde în exclusivitatea pentru CIAO.RO. 

Este, probabil, situația care a făcut să-i fie împărțită viața între înainte și după, iar de fiecare dată când are ocazia povestește experiența ca și lecție de viață. Jos Pălăria pentru asta și Jos Pălăria pentru ce este Teo Trandafir.

Pe lângă spectacolul TV pe care îl face alături de Bursucu în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 15.00, pe Kanal D, Teo Trandafir este o poveste, iar câteva dintre capitolele ei le putem citi în interviul de mai jos.

Teo Trandafir: „Mi-a fost salvată viața, după cum bine se știe, în 2010”

Reporter: Ce vreți să transmiteți societății de astăzi?

Societatea ar trebui să îmi transmită mie. Eu nu am niciun fel de putere asupra societății. Ea este cea care mă determină pe mine, și nu invers. Mi-ar plăcea ca mesajul societății să fie că se află pe un drum bun, pe unul normal, și că, la un moment dat, tot ceea ce ni se pare nouă bizar va redeveni normal. Trebuie să ne aducem aminte, însă, că de-a lungul generațiilor, oricare dintre ele a considerat că trăiește în mediu nepotrivit. Dacă întrebi pe oricine de pe stradă când ai vrea să te fi născut, toata lumea va spune că în cu totul altă epocă decât cea în care se află.

Care este cel mai mare BINE pe care vi l-a făcut viața de când v-a adus pe această lume? De ce-l considerați așa?

Mi-a fost salvată viața, după cum bine se știe, în 2010. Âsta este cel mai mare bine care mi-a fost făcut. Aceeași persoana m-a și educat, certat, laudat și m-a inventat.

Mulți sunt cei care spun că statutul de persoană publică vine cu minusuri. Hai sa gandim pozitiv! Vă rog să-mi povestiți care sunt marile plusuri ale acestui statut, din punctul dumneavoastră de vedere?

În primul rând, îți dă șansa de a-ți exercita bunul simț pentru că, dacă tu, ca vedetă, treci peste niște oameni care stau la coadă, înseamnă că ești un nesimțit. Dacă ești persoană publică ți se dă o șansă extraordinară de a-ți exercita dreptul la buna creștere. Ca vedetă poți să încerci să nu îți exerciți puterea de niciun fel, să nu îi consideri pe cei care nu-s vedete ca îți sunt inferiori ție pentru că s-ar putea să ai surpriza uriașă ca în mare proporție să îți fie chiar superiori, din foarte multe puncte de vedere. Ca vedetă, îți poți alege cuvintele astfel încât mesajul tău să fie cât mai curat și oamenii să te asculte, ceea ce este foarte important. Dar, ca vedetă, ai și o anume responsabilitate a mesajului transmis despre care vorbeam mai devreme.

Cine vă este cea mai bună prietena și ce credeți dumneavoastră că este prietenia adevărată?

Numele persoanei care îmi este cea mai bună prietenă l-aș ține pentru mine, iar prietenia este o serie de complicații dulci. Trebuie să taci, să înghiți, să te faci că nu vezi, să-i mai dai o șansă, să ierți, să o lași cum a căzut, să te bazezi, să aștepți, să iubești, dar să fii și iubit.

Teo Trandafir: „De la Maia am învățat altruismul!”

Ce învățați dumneavoastră de la Maia, adolescentă deja, și ce va doriți să nu uite ea niciodată, apropo de sfaturile pe care i le-ați dat de-a lungul timpului?

Mi-e foarte greu să spun ce sfaturi o vor influența pe Maia. Dar eu de la ea am învățat altruismul. Maia, înainte de a face ceva, mă întreabă și pe mine dacă vreau. Înainte de a rosti ceva, se întreabă dacă nu cumva pe mine m-ar răni. Orice lucru mic pe care îl face dovedește considerație în ceea ce mă privește; mi se pare absolut impresionant.

Ce alegeți să faceți atunci când vreți să vă dați timp dumneavoastră?

În general, încerc să mă adun pentru că sunt atât de disipată în zece mii de direcții, încercând să satisfac zece mii de oameni, cu zece mii de nevoi, astfel încât fiecare dintre ei să considere că este foarte important pentru mine. Și atunci, când imi dau timp pentru mine, încerc să îmi adun gândurile într-un singur loc și să văd dacă nu cumva este ceva ce îmi lipsește.

Care este capitolul din viața dumneavoastră la care vreți să mai lucrați? Acel capitol pe care îl considerați incomplet?

Este capitolul personal, consider că ar trebui să îmi văd lungul sau scurtul nasului, să încerc să văd care îmi sunt abilitățile mele de muncă de cooperare și de colaborare, mai ales că refuz să înțeleg bătrânețea ca handicap, și să o văd ca pe un uriaș avantaj pe care trebuie să îl folosești în folosul tău și al celor din jur.

Teo Trandafir: „Cred că până la urmă mi-a ieșit șmecheria!”

Ce planuri aveați la 20 de ani? De care râdeți astăzi și care sunt acelea pentru care vă felicități că le-ați realizat?

Când aveam 20 de ani voiam să fiu ceea ce cred că am și devenit; un om care să înțeleagă cultura, civilizația și credința din mai multe unghiuri. Studiam atunci, la Facultatea de Filologie, Secția Araba, despre Islam, despre exotismele lui, despre ciudățeniile care între timp mi-au devenit realități. Cred că până la urmă mi-a ieșit șmecheria. La 20 de ani începusem să mă prind cum „devine”, acum înțeleg că niciun adevăr de necontestat nu este, de fapt, de necontestat.

Ce fel de om credeți dumneavoastră că sunteți, la modul cel mai onest?

Cred că sunt un om pe care te poți baza, care își ține cuvântul mai presus de orice.

Vă rog să spuneți 3 MULȚUMESC: unul unei persoane, unul unei situații și unul unui loc.

Mulțumesc morții pentru că a întârziat un pic, orașului Sightu-Marmației pentru că m-a făcut să mă simt acasă și îmbrățișată, mulțumesc partenerului meu, Bursucu, pentru că mă suportă în fiecare zi.