Interviu cu Ana Morodan. E supranumită “contesa” blogurilor de fashion din România și, zilnic, fiecare fotografie pe care o postează e urmarita de zeci de mii de perechi de ochi, ea având peste 115 mii de urmăritori pe Instagram. În șapte ani, de când și-a făcut intrarea ca bloggeriță în mediul fashion, Ana Morodan a reușit să și câștige supremația în topul celor mai vizualizate bloguri de modă. Recunoscută pentru stilul ei unic și inovator, Ana Morodan ne-a împărtășit secretele ei într-un interviu exclusiv.
Dragă Ana, ești puternică, încrezătoare, optimistă și lupți în fiecare zi cu micile frici care ar putea să-ți saboteze parcursul. Ai ajuns până aici prin propriile forțe, faci antreprenoriat online și proiecte de suflet în offline, ai strâns în jurul tău oameni superbi care te inspiră în fiecare zi, iubești (poate excesiv!) penele, perlele și paietele, ai alături o echipă de oameni minunați și o comunitate căreia îi ești mereu recunoscătoare pentru succesul tău. Meriți un pahar de GIN! #CinCin #KeepGoing”
Venind dintr-un oraș mic (Arad), m-am lăsat sedusă de frumusețea Bucureștilor și de interacțiunile de-aici. Probabil a fost și criteriul proximității, însă sunt sigură că aș fi muncit la fel de mult și aș fi fost aceeași mică excentrică nebună și la Florența, Paris sau St.Petersburg.
Astăzi sunt EU, cu bune, cu rele, cu obsesii, cu mici vanități, uneori cu frici. Nu te învață nimeni să fii tu; e o continuă cautare și descoperire, multă interacțiune cu ceilalți, multe experiențe de viață dintre cele mai diverse și un cumul de lecții pe care trebuie să le înveți singur.
Acum 6 ani. Într-o după-amiază de început de primăvară, cu o țigaretă în mână și mouse-ul în cealaltă descopeream lumea bloggingului worldwide și realizam că în România acest domeniu nu este exploatat. Ideea de a-mi arhiva ținutele zilnice și de a avea un chick-lit updatat zilnic m-a sedus pe loc.
Ohh, fără urmă de tăgadă mi-aș fi dorit să fiu Luisa Casati. Această femeie a inventat glamourul, opulența și lifestyle-ul extravagant la sfârșit de secol XIX/început de secol XX. A fost femeia care a rămas în manualele celor mai de seama jet-setteri ai lumii și e o sursa de inspirație pentru mine.
Eu sper că nu vrea încă nimeni să fie Ana Morodan, pentru că două Morodance s-ar putea să fie puțin prea mult pentru ceilalți… Nu-ți iese niciodată atunci când vrei să fi altcineva; cel mai simplu e să îți dorești să fii tu, iar pentru asta trebuie să fii autentic, asumat și mereu egal cu tine, cu calitățile și defectele tale.
Proiectele mele sunt întotdeauna spumoase, simpatice și cu umor, uneori stârnesc controverse și par ușor de făcut. În spatele aurei de sclipici sunt întotdeauna mii de ore de muncă, mulți oameni de coordonat, multe sticle de gin băute, idei peste idei gândite și discutate, astfel încât rezultatul să fie întotdeauna #WOW.
Nu doar pe stradă, dar și la M Office, și la întâlniri cu agențiile, și la întâlniri cu clienți importanți, mă duc de multe ori în…pijama! Pijama masculină, din fineț/ bumbac/ mătase (asta dacă vreau să impresionez), bușesc 2-3 broșe oversized, perle multe, paharul de gin în mână și: bonjour, am venit! Îmi trec atât de multe haine prin garderoba și prin fotografii încât am ajuns să le consider recuzita, iar pijamaua a rămas #theOneAndOnly și mă face să mă simt cel mai bine.
Stilul pentru mine înseamnă consecvența și repetiție (da, mai am și exprimări intelo uneori… Rar!). Ca să fiu mai explicită: îți plac sau te avantajează câteva haine și accesorii, atunci cu alea vei defila până la adânci bătrâneți, fie că sunt sau nu în trend. Cei din jur o să le identifice cu tine, deci ți-ai creat un stil recognoscibil, practic ai reușit cu moda! Acum poți să te ocupi și de lucrurile serioase. Cam asta a fost “rețeta mea”.
Am lăsat un job, o mână de prieteni, o familie, un iubit care tocmai mă părăsise pentru una mai tânăra, câteva mătuși nebune care mi-au hrănit obsesiile ulterioare pentru argintărie, porțelanuri și candelabre vechi și pe motanul Super.
Ador Belle Epoque-ul, aristocrațeniile, manoir-urile, porțelanurile, catifelurile și apucăturile cu ceaiuri și bârfe babistice; cred că în 2017 avem dreptul să fim exact ce vrem. Îmi place să trăiesc în prezent cu aceleași tabieturi pe care sigur le-am mai avut cândva în trecut.
Atunci când îmi iau mai multe angajamente în același timp și realizez că nu pot să le duc la bun sfârșit așa cum mi-am propus. Când într-un timp foarte scurt am două angajamente în care nu pot să performez, mă supăr tare pe mine că nu am reușit să mă organizez într-atât de bine încât să nu dau greș.
Imaginează-ți o scenă dintr-un film prost, regizat de un mare regizor: eu, pe sofaua din catifea roșie în pijama de bumbac, cu câteva șiraguri de perle la gât, plângându-mi de milă (adooorrr să-mi plâng de milă) cu machiajul întins, câteva pahare de gin deja băute și multe țigări fumate. Au trecut vreo 2 ore de smiorcăială și mii de gânduri mobilizatoare, așa că îmi scutur penele, îmi dau un refresh și pornesc mai departe pentru că n-am timp să plâng toată ziua.
Sunt împlinită cu ceea ce fac și ceea ce am și trăiesc dese momente de fericire. Diamantele, în general, mă fac foarte fericită.
Puternic, blând, protector și foarte iubitor, dar nu sufocant.
Draga mea, această postură nu există în nicio proiecție a mea despre viitor. Sunt doar mama pisoiului răsfățat Fitzgerald. Nu vreau să am copii pentru că mi se pare că responsabilitatea de părinte este copleșitoare și nu aș putea face față.
Am mulți amici și mai multe cunoștințe și o mână de prieteni. Cred că ar trebui să-i întrebi pe ei cum sunt ca și prietenă, pentru că bănuiesc că nu vrei să-mi fac un auto-elogiu aici. Sunt o prietenă gălăgioasă și generoasă, în același timp, iar de la prietenii mei vreau doar să știu că sunt lângă mine atunci când am nevoie de ei.
Viața aristo ți-o construiești tu prin detaliile pe care le pui în valoare, iar marele lux e întotdeauna în întâlnirile cu oameni spectaculoși și inspiraționali, pentru care e musai să găsești timp. Restul sunt ceaiuri din porțelanuri chinezești, burgers cu jalepenos, parfumuri franțuzești, gin, bârfe și nimicuri care ne plac tuturor.
Nu m-am gândit niciodată să-mi adresez o cerere de concediu, dar o să o fac și pe asta la un moment dat. De obicei plec în călătorii superbe, nu neapărat vacanțe, pentru că întotdeauna trebuie să imbin utilul cu plăcutul. Am călătorit mult, însă cea mai frumoasă vacanță de până acum au fost 2 zile de liniște absolută, prospețime și zen la Valea Verde, în Cund.
Am avut noroc #LuckyMe ca până acum să nu plătesc niciunul. În general, nu mă gândesc la prețuri pentru că sunt focusată pe reușite. Sigur că mai sunt prieteni cu care nu mai reușesc să mă văd sau se întâmplă să ne întâlnim mai rar, dar ei înțeleg asta. Sper!
Am avut CERC, Primul Salon de cultură ușoară și cunoaștere esențială din România, pe care l-am organizat împreună cu prietena mea Cristina Stănciulescu, apoi mult așteptatul The Millennial Aristo Party cu decoruri somptuoase din Îndepărtatul Orient, urmează o nouă ediție GIN | Morodan Digital Influencers Academy în toamnă, iar până atunci filmez o nouă emisiune TV unde voi fi prezentator. Între toate astea postări pe blog și planuri pentru Morodan Shop, ca doar asta înseamnă să construiești o corporație, nu? #MORODANCorporation
În momentul 0 eram și eu o fată visătoare, pierdută, dar bine orientată, care voia să-și facă poze frumoase pe un blog și să facă bani din asta. #TâmpăDarCuViseMari. Acum știu perfect cât trebuie să muncesc, care sunt următorii pași, ce trebuie să fac mai departe, unde trebuie să mă îndrept și care sunt planurile pentru fiecare proiect în parte. Văd lucrurile cu alți ochi, sunt puțin mai organizată și la fel de determinată.
Citeste si: „Bloggerita Alina Ceușan și prietena ei cea mai bună seamană ca două picături de apă”