Gara de Nord, Bucuresti. Coada si puhoi de oameni. In mijlocul lor, un caine letargic. Ce s-a intamplat cand un barbat s-a apropiat de el

Gara de Nord, Bucuresti. Coada si puhoi de oameni. In mijlocul lor, un caine letargic. Bietul animal era apatic si chiar parea mort. Cel putin asa sustine Radu B. care a fost prezent. Acesta se gandea ca animalul e mort sau grav bolnav.

In acel moment, a facut ceva ce orice om cu inima ar face. S-a dus la ghiseu si i-a spus unei angajate care vinde bilete de tren in Gara de Nord ce se intampla. Din nefericire, nu a avut parte de reactia dorita. Si nici de raspuns!

La sfatul primei angajate din Gara de Nord, Radu B. s-a dus la un paznic. Dupa ce l-a cautat ceva timp, Radu B. i-a explicat situatia. Cum ca e un caine care trebuie luat din sala in care se vand bilete. Paznicul a avut o reactie complet deplasata.

Radu B. isi continua apoi povestea. A cautat pe internet numarul de la relatii cu publicul si a vorbit cu dispecera. I-a relatat intamplarea si femeia si-a facut aparitia in 3 minute. Apoi a luat cainele din sala si l-a mutat intr-un colt mai retras.

„Azi fusei la Capitală pentru niște acte. Terminai cu ele, mersei să văd Războiul Stelelor și după ce se termină filmul, o luai în pas alergător de la AFI și până la Gară (dar Strava o pornii mai prin Grozăvești, dar asta e altă treabă). Ajunsei în gară, erau cam șase case deschise din totalul lor de douăzeci și ceva sau câte sunt. M-am obișnuit cu asta, să stau la cozi și să fiu mândru că sunt român. Dar azi s-a atins un nou nivel de…tristețe în România…

Gara de Nord, Bucuresti. Un caine letargic trage sa moara

Pun mai jos fotografiile pe care le-am făcut DUPĂ ce i-am atras atenția calm unei doamne de la una dintre case, cum că un câine ZACE în sală și după ce am rugat-o să sune vreun angajat al Gării de Nord ca să vină și să îl ia de acolo și să îl pună măcar într-un colț dacă nu se poate vorbi de Protecția Animalelor în țara asta de maimuțe. Bineînțeles doamna a început să țipe la mine și mi-a zis să o las în pace, că ea are treabă să dea bilete, nu să sune oameni care să vină să ia câini și mi-a zis să caut un paznic și să îi spun lui de câine.

Am căutat paznic. „Domnu’, mă scuzați că vă deranjez”, m-am adresat eu domnului de ordine. ” Da, nicio problemă! Ce s-a întâmplat?”
– Domnule, un câine, care probabil e otrăvit, bolnav sau bătut, zace în mijlocul sălii de unde ia lumea bilete. Nu mi se pare normal să stăm și să ne uităm la un animal cum se chinuie, fără să facem nimic, în Gara de Nord, în Capitala țării, în anul 2017. Puteți, vă rog, să veniți și să faceți ceva, să sunați undeva, să îl luați?”
-Lasă-l mă de câine!!!

Și a plecat grăbind pasul. Ăsta era al doilea angajat al Gării de Nord care mă expedia. Care mă făcea să mă simt mândru că sunt român.

M-am dus iar la câine. Lumea stătea la bilete, nimeni nu îl băga în seamă. Era firesc să existe un așa peisaj. O asemenea…natură moartă (Da, și în mare parte acolo erau tineri*)

Gara de Nord, Bucuresti. Un caine letargic trage sa moara

Câinele avea totuși o Măgura lângă el, dar prăjiturica era acolo de când venisem eu, cam de 20 de minute.
Dacă am văzut că nimeni nu mă ajută, nu există nici măcar din partea oamenilor vreo urmă de indignare măcar, am intrat pe net, am căutat numărul de telefon al relațiilor cu publicul din Gară, mi-a răspuns o doamnă, i-am explicat tot ce se petrecuse și în 3 minute a venit la fața locului.

Am luat câinele în brațe, cu cea mai mare grijă, pentru că îmi era teamă că poate are dureri și din cauza lor e posibil să mă muște și nici nu am antirabicul făcut. Se vedea că nu se simte bine și că suferă. Și ochii… Parcă plângeau mai mult de rușinea, de nepăsarea, de amorțeala celor din Gară, decât din cauza durerilor fizice.

L-am luat de acolo și l-am dus în hol, într-un colț. Doamna de la Relații mi-a spus să îl pun acolo și i l-am încredințat ei. Am mai stat puțin cu el, l-am studiat, am căutat eventuale răni externe (nu avea). Mi-a spus că e o foarte mare iubitoare de animale, l-a mângâiat, a vorbit cu el, i-am mulțumit că a venit și că s-a purtat corect, NORMAL, și m-am pus la coada de la bilete. Probabil a sunat pe cineva sau poate, măcar, i-o fi pus un carton pe jos sau i-o fi dat niște apă. Această doamnă părea a fi un om bun și am avut încredere în ea.

Degeaba „Vrem schimbare” dacă noi suntem tot ca „ei”. Și suntem tot ca „ei”. Da, suntem exact ca ăia cărora le zicem „Ciuma Roșie”. Doar că acum suntem mai tineri și atunci când ești tânăr ești mai rebel de fel. Dar sufletul tot ăla e, negru și îmbâcsit de mizerie”, sustine Radu B, pe Facebook.