Si-a dus mama la spital si spera ca se va face bine. La nici o zi, a gasit-o moarta! E socant ce au descoperit medicii la autopsie. Ce patise femeia in spitalul din Suceava

Caz revoltator la spitalul Judetean Suceava. Un tanar a povestit, cu lacrimi in ochi, cum mama lui a murit cu zile, la nici o zi dupa ce fusese internata la unitatea medicala.

Barbatul ii acuza pe medici de la spitalul ”Sfantul Ioan cel Nou” de malpraxis, dupa ce mama sa a murit pe 4 ianuarie. Vincent Tecuceanu este devastat de pierderea fiintei care i-a dat viata si marturiseste ca femeia a murit la o zi dupa ce a fost internata, unde a stat o noapte agatata de un aparat de insulina si de o perfuzie.

Autopsia femeii a aratat ca ea a decedat din cauza unei hemoragii interne cauzata de peritonita. Doctorii nu si-au dat seama ca aceasta trebuia operata de urgenta. Cand a cerut explicatii, medicul responsabil a ridicat din umeri.

”Spitalul Judeţean Suceava – abator de oameni. Pe data de 3 ianuarie 2018, ora 9 şi ceva seara, m-a sunat fratele meu să vin de urgenţă la ai mei acasă pentru că mama mea se simţea foarte rău. M-am îmbrăcat şi am ajuns acolo cât de repede posibil. Mama mea zăcea lângă pat incapabilă să se ridice. Era lucidă, vorbeam cu ea, îmi tot spunea că-i este rău. Am întrebat-o dacă nu ar vrea să meargă la spital şi mi-a răspuns că vrea să facă o baie mâine dimineaţă şi apoi să mergem. Am ieşit speriat puţin afară şi stând şi gândindu-mă am decis să sun la 112 şi să chem o ambulanţă. A venit ambulanţa destul de repede, personalul a intrat în casă, i-au luat pulsul, au vorbit cu ea şi au decis să o ducă la spital. Din cauză că era căzută şi nefiind suficient spaţiu, am scos uşa de la camera din balamale, am ajutat să o punem pe targă şi am mers la spital.

La spital mama mea deja îmi cerea apa în continuu. M-am dus la un automat şi am luat o sticlă de apă plată şi când m-am întors să-i dau să bea, asistenţii mi-au luat sticlă spunându-mi că nu are voie să bea din cauza perfuziilor. Dacă ar fi băut, ar fi vomitat după. Am luat nişte apă în mână şi i-am udat buzele. I-am zis că o să fie bine…să lupte…să nu renunţe la noi. Au luat-o şi au dus-o la urgenţe unde i-au făcut analize. După vreo 2 ore de aşteptare am fost chemat de către doctor în locaţia unde era mama mea, semi-goala cu o perfuzie deasupra şi deja gemea într-una. Doctorul m-a întrebat dacă are hepatită pentru că are prezent în sânge virusul B. I-am răspuns că a avut hepatită în tinereţe, dar de atunci nu a mai avut probleme de acest gen.

Apoi mi-a spus ca are glicemia foarte ridicata – 730, ca are un inceput de diabet. Am intrebat daca i s-a administrat in acest caz insulina si mi-a zis ca da. De asemenea mi-a spus ca mai trebuie sa i se faca o ecografie la burta. Am fost trimis iar sa astept. Dupa inca o ora si jumatate sunt chemat iar de domnul doctor care-mi spune ca are cateva fecale in intestin dar vor fi scoase prin clisma, nimic grav si ca va fi trimisa la sectia anestezie terapie intensiva unde va fi stabilizata. Am intrebat daca eu pot sa fac ceva si mi s-a spus sa merg acasa si ca pot veni a 2-a zi de la ora 3pm sa o vizitez si sa ii aduc niste haine de schimb si altele.

4 ianuarie 2018 – ora 3pm: ajung la spital cu cele de trebuinta, intru in sectia unde era mama mea adusa ca sa constat ca ea era in agonie combinata cu semi coma, avea respiratie deasa cu gemete de durere. Era pusa la un aparat de insulina si cu o perfuzie. Atat. Nimeni nu o baga in seama, nimeni nu facea nimic. Mama mea nu exista. Am inceput sa plang neputincios. Sa vorbesc cu ea, dar nu ma putea auzi. L-am asteptat pe doctor printre reprize de plans. Doctorul a ajuns cu multe hartii in mana (dupa ce eu tot am facut presiuni sa vina) si cand i-am vazut privirea aceea neputincioasa am inteles…treaba nu e buna deloc. Daca eu seara precedenta vorbeam cu ea…era lucida…acum in acel pat era o persoana pe drum de moarte. Doctorul a inceput sa-mi spuna cum ca mama mea are inceput de diabet, ca are ciroza (ca o mica paranteza mama mea nu bea alcool decat foarte FOARTE rar – ocazional) si fel de fel. Il intreb daca i s-a facut clisma, la care el mirat imi zice ca nu stie nimic de asa ceva. Il intreb simplu ce e de facut la care doctorul da din umeri si-mi zice ca el nu stie, ca el e doar medic de garda aici. In tot acest timp mama mea era in continuare in agonie.

Am intrat intr-o agonie masiva…imi venea sa distrug tot acolo si sa-i iau pe toti angajatii aceia indiferenti si cretini la bataie mortala…Am respirat adanc…l-am intrebat daca are rost sa las hainele de schimb acolo si mi-a zis ca nu. L-am intrebat daca pot sa las macar numarul meu de telefon in caz ca e nevoie sa aduc ceva sau starea ei se amelioreaza. Mi-a afirmat si astfel i-am dat numarul meu de telefon. Am plecat plangand iar…

4 ianuarie 2018 – ora 9:23pm: sunt sunat de la spital si anuntat ca mama mea a decedat…Nu reactionez in nici un fel…nu e posibil asa ceva…nu cred…Mi se comunica sa vin maine la ora 8am la morga si niste condoleante.

5 ianuarie 2018 – ora 11:00am: ajung la morga dupa ce reusesc sa-l iau si pe sotul mamei mele. Ni se cere sa asteptam jumatate de ora pentru ca i se face autopsia. Asteptam….motivul decesului – hemoragie interna cauzata de peritonita. Mama mea trebuia operata de peritonita de urgenta. In schimb ea a stat o zi si o noapte agatata de un aparat de insulina si de o perfuzie. Ce sa fac? Cum pot lasa asa ceva sa treaca? Sa las? Sunt in agonie. Sunt un monstru…mi-am omorat mama…am dus-o la abator”, a scris Vincent Tecuceanu, pe Facebook.

Conducerea spitalului a declanşat, luni, o anchetă internă pentru a clarifica modul în care a fost diagnosticată şi tratată femeia de 63 de ani. Vincent Tecuceanu a anunţat că intenţionează să dea în judecată spitalul şi medicii care s-au ocupat de caz.

Sursa: observator.tv.