EXCLUSIV | Prezentatoarea TV din România, controlată la sânge de tată: „Am avut contre cu privire la haine și băieți”

Raluca Al-Haddad prezintă Prima News în fiecare dimineață de luni până vineri, de la 09.00 la 12.00, la cel mai nou canal de știri, Prima NEWS. Vedeta știe să vorbească atât limba română, cât și arabă.

Raluca ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv, că a avut numeroase discuții cu tatăl ei care are altă gândire. Și care și-ar fi dorit ca fiica lui să respecte cultura lui. Mai mult, vedeta Prima News ne-a dezvăluit și alte secrete din viața personală.

Raluca Al-Haddad, jurnalista Prima News. „Am avut și nopți albe de discuții interminabile cu tata despre ce ar trebui să fac în viață”

Raluca, prin venele tale curge și sânge arăbesc. Cum este să te definească în viață învățămintele a două culturi, totuși diferite?

Cel mai des este frumos și uneori e stresant. Nu te hotărăști cine ești și nu e că nu vrei, ci că nu poți alege mereu conștient. Te trezești când una, când alta. E plăcut când lucrurile sunt similare și relațiile se potrivesc pe ambele părți, atunci te simți câștigat și bucuros. Dar atunci când trebuie să alegi o variantă și ai vrea și ceva de dincolo nu mai e așa drăguț.

Zic drăguț că e un cuvânt drăguț, dar la limită poți fi pus să alegi între oameni dragi. Iar aici este exemplul extrem al copiilor ai căror părinți divorțează. Si, dacă sunt în țări arabe de exemplu, mama nu mai are dreptul să decidă nimic pentru copiii ei sau uneori chiar să îi vadă. Cu toții ați văzut filme dramatice cu asemenea povești, iar ele sunt reale.

Slavă Domnului că extremele astea sunt tot mai rare. Eu mă simt acum câștigată, dar am avut și eu momentele mele de contre cu tata când hotăra că unii prieteni, mai ales băieți, nu sunt buni pentru mine. Sau cum să fie hainele, deși el este un om foarte deschis. Am avut și nopți albe de discuții interminabile cu el despre ce ar trebui să fac în viață. Eu sunt o norocoasă pentru că în final mereu m-a lăsat pe mine să decid, să aleg, să înțeleg.

„Mi-a explicat lumea lui cu multă răbdare, pentru că am cunoscut-o după ce am împlinit 18 ani și uneori amândoi ridicam tonul”

Mi-a explicat lumea lui cu multă răbdare, pentru că am cunoscut-o după ce am împlinit 18 ani și uneori amândoi ridicam tonul. Dar acum cred că am un pahar foarte plin din punctul ăsta de vedere. Cel mai plăcut în combinația dintre două culturi e să te simți acasă în mai multe locuri, să nu îți fie teamă de oameni, să simți încredere în ei oricât de diferit sau nefamiliar ar părea la prima vedere, după haine sau comportament. Eu asta cred că am câștigat, libertate și încredere.

Cum a fost momentul în care ai ajuns pentru prima dată în Damasc?

De neuitat. E în primul rând o senzație fizică, pentru că eram somnoroasă, foarte obosită, avionul avusese întârziere peste 12 ore și când am coborât pe scară cu bagajul era foarte cald, iar aerul avea un miros diferit și aromat. Parcă am intrat într-o materie nouă pe care o simțeam pe piele și mi-a plăcut foarte mult.

Noaptea mirosurile se schimbă acolo, aerul nu mai frige și e o răcoare fierbinte sau o căldură moale, cum preferați să îi zicem. Scade circulația de mașini, nu mai e fum de eșapament în aer și se simte mirosul de iasomie peste tot. Plus tot felul de alte arome de parfum sau mâncare. Nu se poate descrie, trebuie încercat.

Raluca Al-Haddad, de la Prima News,a învățat limba arabă: „Cuvintele sunt multe, dicționarul explicativ al limbii arabe, echivalentul DEX-ului nostru, e cât un raft întreg de bibliotecă. Are 16 volume”

Vorbești arabă și spui că este o limbă fermecată. Pentru majoritatea dintre noi, este o limbă ce pare extrem de greu de învățat. Cum a fost în cazul tău?

Este considerată o limbă foarte grea și cere un volum uriaș de memorare. Chineza și araba sunt cel mai greu de învățat pentru cei care nu au aceste limbi ca limbi materne. Cuvintele sunt multe, dicționarul explicativ al limbii arabe, echivalentul DEX-ului nostru, e cât un raft întreg de bibliotecă. Are 16 volume. Dar și logica gramaticală e diferită și, chiar dacă după ce o stăpânești nu mai e așa grea, partea dificilă la început este să faci comutarea în cap de la timpurile noastre gramaticale și exprimările noastre la cele din arabă.

Mie nu știu ce mi s-a întâmplat, că nu pot spune că a fost fără muncă, dar îmi plăcea atât de mult senzația că înțeleg lucruri noi, încât nu mai simțeam efort și învățam peste 12 ore pe zi cu răbdare și curiozitate. Memoram de plăcere, aveam și bucuria că toți spuneau că învăț repede și bine. Eram încurajată și eram într-un ocean de arabă, iar asta simplifică mult învățarea.

De la București, auzind doar araba literară de câteva ori pe săptămână, e mult mai greu să înveți. Dar acolo mi-am luat zborul în arabă și am iubit să învăț limba asta. Deși în școală limbile străine, engleza și franceza, mi se păreau grele. Iar la Damasc m-am apucat și de caligrafie arabă.

Raluca Al-Haddad: „La Prima News avem emisiuni în care intrăm mai adânc în…”

Ești jurnalist PRIMA NEWS. Cum simți misiunea ta în cadrul recent lansatului post de televiziune?

Îmi place foarte mult, realizez tot mai mult cât de dor îmi era. Treaba asta chiar rămâne în sânge. Și se pare că toți oamenii care îmi tot spuneau că eu asta trebuie să fac și că trebuie să mă întorc la jurnalism aveau dreptate, deși la un moment dat îi contraziceam, deși eu văd și traducerile tot ca pe o formă de jurnalism. Traducerea e o activitate ceva mai calmă, dar tot comunicare e. Iar la Prima News avem emisiuni în care intrăm mai adânc în subiecte, abordăm mai multe fațete ale unei preocupări, avem invitați din fiecare domeniu despre care discutăm și fiecare din ei aduce câte o bucățică importantă la perspectiva amplă a știrii.

Esți un jurnalist cu multă experiență. Care sunt cele mai de suflet sfaturi pe care le-ai primit de-a lungul carierei tale și de la cine?  În viața personală, exista un om care și-a pus amprenta asupra ta și cum?

„Elena Lasconi este cea care m-a dus prima oară într-un grup de montaj să compun prima știre”

Astea două întrebări sunt grele. Sfaturile și amprentele sunt personale. Ce pot să spun este că am căutat mereu să văd cât mai multe perspective, oameni și abordări cât mai diferite pe fiecare subiect, eveniment, întâmplare. Mereu am fost curioasă să văd inclusiv care sunt argumentele unei abordări pe care nu o înțeleg sau nu o agreez.

Dar ca să vă dau totuși un nume, o să vă spun că Elena Lasconi este cea care m-a dus prima oară într-un grup de montaj să compun prima știre făcută de mine și care a intrat pe post. E amuzant că nu mai știu subiectul, dar încă văd clar grupul de montaj cu nenumăratele butoane și ecrane din care nu înțelegeam nimic, parcă intram într-o navetă spațială, și o aud le Elena prezentându-mă și spunându-i lui Petre: ”Uite-o pe sirianca noastră, ajut-o să își facă știrea.”

„M-a strigat prima oară Siria și de asta pentru mine Siria nu este o poreclă, ci un fel de botez”

Când eram studentă, ea mi-a explicat primele lucruri în TV și mi-a dat primele sfaturi. Apoi și ea și alții din redacția de acum 20 de ani a PRO TV au avut răbdarea pe care mulți nu o au cu învățăceii. Dar ea m-a strigat prima oară Siria și de asta pentru mine Siria nu este o poreclă, ci un fel de botez, un nume pe care ea mi l-a dat cu afecțiune. Mulți încă îmi spun așa iar eu răspund la numele ăsta, are valoare sentimentală.

Elena a contat pentru mine și ca jurnalist, și în viața personală, ca să răspund la ambele întrebări. Și dacă tot am vorbit de porecle, mai este cineva care mă striga în glumă Al Zarqawi, după numele unui terorist cunoscut. Și el îmi spunea așa cu drag, iar eu răspundeam natural. Operatorul Gabriel Crețean nu mai este printre noi, dar era o maaare figură de coleg. Și de la el am învățat multe lucruri despre filmare și imagine, nu doar din punct de vedere artistic. Ci mai ales practic, lucruri de care ai nevoie când ești pe teren și trebuie să fii atent să nu pierzi momente importante pentru subiectul pe care îl pregătești.

Raluca Al-Haddad: „Imi invit colegii dimineața în redacție, pe la 6, la o bucată de păstârnac proaspăt decojit, ori ardei gras gol. Și nu înțeleg de ce mă refuză”

Acasă, gătești mâncare arăbească? Ce anume?

Trebuie să recunosc că nu prea gătesc, deși sunt o mare mâncăcioasă. De obicei mănânc ce pot mânca repede, ori salate ori chestii simple, care nu necesită foc și timp, nici românești nici arăbești. Ci pur si simplu inventate de mine pe loc, cu ce am la îndemână.

De exemplu îmi invit colegii dimineața în redacție, pe la 6, la o bucată de păstârnac proaspăt decojit, ori ardei gras gol sau morcovi proaspeți, combinați cu ciocolată amară, alune cu sare și struguri. Și nu înțeleg de ce mă refuză. :))))  Dar de câte ori m-am apucat să fac ceva – de fiecare dată pentru că îmi era tare poftă – eu zic că mi-a ieșit.

Ciorbă, varză, uneori și chec, etc. M-am băgat cu ai mei și la sarmale sau cozonaci dar pe astea nu le-am făcut niciodată singură, nici nu ar avea haz. Prăjesc superb cârnați, pun carne pe grătar cu talent și fierb spectaculos cartofi albi, roz sau mov. Din rețetele arăbești, fac des salata mea preferată de pătrunjel, tabbouleh, cu multă zeamă, salivez și acum la ea, salivez și când o fac. Și chiar și după ce termin de mâncat. Aș putea mânca tabbouleh zilnic, dar e greu de tocat mărunt pătrunjelul, că aș face în fiecare zi.

„Am făcut și ciorbă de iaurt, shakriyyeh. Asta nu se face în restaurante, e mâncare de casă, durează mult să o prepari și e la categoria grea în bucătărie”

Am mai făcut și ciorbă de iaurt, shakriyyeh. Asta nu se face în restaurante, e mâncare de casă, durează mult să o prepari și e la categoria grea în bucătărie. Trebuie să amesteci în oală tot timpul până dă în clocot, ca să nu se prindă. Faci mușchi, dar e delicioasă. E bună cu ceapă verde sau ridichi, ori doar cu lingura, fără altele, merge și fără pâine. Yum. Apropo de yum, am încercat o singură dată să fac și supă Tom Yum, pe care o ador, dar nu mi-a ieșit, mai încerc. 🙂

Îți place să călătorești. Care sunt cele 3 destinații de suflet?

Siria a fost și rămâne pe primul loc pentru că nu a fost o destinație, ci un mai degrabă un destin.  Acolo m-am schimbat cu totul și, indiferent ce se mai întâmplă pe pământul ăla, pentru mine e un loc de renaștere. Și îmi mai place orice destinație are legătură cu Mediterana și cu soarele. Cât mai spre ecuator, cu atât mai bine. Și cât mai departe și mai diferit de România, la fel, cu atât mai bine, ca să absorb eu în mine oameni cât mai feluriți și aromele culturilor lor.

Cred că aș putea trăi în Istanbul și în sudul Spaniei, pentru că ambele sunt locuri unde se combină culturile arabă și europeană. Iar eu mă simt natural în acest mix, le am în mine pe ambele. Îmi place în Grecia, Italia, Spania, pe care le-am văzut și în care deja m-am întors. Vreau să ajung în Portugalia unde încă nu am fost.

Raluca Al-Haddad, jurnalista Prima News, destinații preferate de vacanțe

Lista mea cu planuri de călătorie conține de fapt toate țările lumii și sper sa ajung în viața asta în cât mai multe locuri de pe mapamond. Mi-au plăcut și dunele din Sahara, și mangrovele din Zanzibar, cu fluxul și refluxul lui cu stele de mare. Mâncarea în Madagascar. Liniștea și bunătatea oamenilor în Bali, ordinea din Germania, Louvre-ul și Arcul de Triumf la Paris, înghețata în Italia. Străduțele arăbești din Granada, ador palatul Al-Hambra unde am făcut sute de fotografii cu toți pereții și toate arabescurile. Accentul dulce și inima mare a oamenilor din Republica Moldova, piramidele pe care le-am văzut doar de la distanță în 15 minute că eram la muncă și nu aveam timp. Soho-ul, Camden-ul și tot amestecul de oameni care este Londra, Greenwich-ul cu al lui „meridian zero” pentru hărți și ceasuri, bun loc de plecare în călătorii.

Și da, lista mea de ”to do” în materie de călătorii conține toată lumea, din Afganistan și Polul Sud, până în Laponia lui Moș Crăciun. 🙂

Foto: Prima TV