EXCLUSIV | Olivia Odaianu, autoarea „Acel Martie”: cum a ajuns o poveste scrisă în liniște să fie ecranizată cu actori din Casa de Papel și Game of Thrones

După o carieră începută în aviație și televiziune, Olivia Odaianu s-a impus rapid ca una dintre vocile puternice ale thrillerului psihologic românesc. Autoarea romanelor „Acel Martie” și „Un singur motiv” vorbește despre succesul neașteptat în literatură, emoția adaptării cinematografice a primei sale cărți și despre cum este să îți auzi replicile rostite de actori internaționali. În acest interviu, ea dezvăluie ce o inspiră, ce o leagă de personajele sale și de ce scrisul rămâne, indiferent de proiecte, locul în care începe totul.

Cariera ta a început în aviație și televiziune, însă ai reușit să te impui surprinzător de repede în literatura contemporană. Cum ai trăit această tranziție și când ai simțit pentru prima dată că publicul din România te vede ca pe o autoare de thriller?

Tranziția nu a fost, pentru mine, o ruptură, ci mai degrabă o continuare firească. Atât aviația, cât și televiziunea m-au învățat să observ oamenii, să le înțeleg emoțiile, reacțiile în situații limită și dinamica relațiilor, exact materialul din care se nasc poveștile bune. Diferența a fost că, la un moment dat, am simțit nevoia să spun aceste povești în felul meu, fără constrângeri de timp sau format. Scrisul a venit ca o nevoie interioară, nu ca un plan de carieră.

Momentul în care am simțit că publicul mă vede cu adevărat ca autoare de thriller a fost după apariția romanului Acel Martie. Reacțiile cititorilor au fost foarte intense, oameni care îmi scriau că au citit cartea într-o noapte, că nu au putut să o lase din mână sau că finalul i-a urmărit zile întregi. Atunci am realizat că nu mai era doar o încercare personală, ci o conexiune reală cu publicul.

Am scris thrillerul pe care mi-ar fi plăcut mie să-l descopăr ca cititor: unul psihologic, intens emoțional, cu personaje imperfecte și situații credibile, ancorate în realitate. Cred că atunci când o poveste este autentică, cititorii simt asta imediat și se conectează mult mai profund cu ea.

Olivia Odaianu, autoarea „Acel Martie”: cum a ajuns o poveste scrisă în liniște să fie ecranizată cu actori din Casa de Papel și Game of Thrones

Ai publicat deja două romane, „Acel martie” și „Un singur motiv”. Dintre toate personajele pe care le-ai creat, există unul care îți este cel mai drag? Ce anume te leagă de el?

Cred că, inevitabil, cel mai aproape de suflet îmi sunt două personaje: Anabel din Acel Martie și Lucia Navarro din romanul Un Singur Motiv. Le iubesc în mod egal, pentru că ele duc poveștile pe umeri și pentru că, într-un fel, am trăit fiecare emoție odată cu ele.

Anabel este un personaj construit pe fragilitate și forță în același timp, o femeie care trece prin situații limită și este obligată să se reconstruiască din interior. În schimb, Lucia Navarro are o altă energie: este mai rațională, mai controlată, dar cu fisuri emoționale profunde, care ies la suprafață pe măsură ce adevărul se apropie.

Deși poveștile sunt diferite, ele au în comun faptul că sunt femei puse în fața unor alegeri grele, care le schimbă definitiv viața. Nu sunt eroine perfecte, au temeri, greșesc, se îndoiesc, dar tocmai asta le face reale. Cred că legătura mea cu ele vine din această umanitate: sunt personaje care luptă, chiar și atunci când nu mai sunt sigure că pot câștiga.

„Acel martie” a trecut de la pagină la ecran, într-o producție cu distribuție internațională. Cum a fost pentru tine, ca autor, să îți vezi povestea prind viață în această formă?

Pentru mine a fost o experiență emoționantă. Când scrii un roman, totul există inițial doar în mintea ta: personajele, locurile, atmosfera. Să văd povestea din Acel Martie transformându-se în imagini reale, în decoruri, în interpretări actoricești, a fost ca și cum universul pe care l-am creat ar fi căpătat o viață proprie.

Cred că cel mai intens moment a fost când am realizat că povestea nu îmi mai aparține doar mie, ci devine o experiență colectivă, trăită de o echipă întreagă și, ulterior, de public. Este, probabil, unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se pot întâmpla unui scriitor.

Ce ți-a dat încrederea că Iura Luncașu este regizorul potrivit pentru a reda pe film atmosfera tensionată a romanului tău?

Am avut încredere în Iura Luncașu încă din primele discuții, pentru că am simțit că înțelege nu doar povestea, ci mai ales emoția din spatele ei. Pentru mine era esențial ca atmosfera tensionată din Acel Martie să nu fie tratată doar ca un thriller de acțiune, ci ca o experiență psihologică, în care trăirile personajelor sunt la fel de importante ca suspansul.

Iura are o sensibilitate specială pentru detaliu și pentru construcția tensiunii dramatice, iar faptul că vine dintr-o zonă puternic vizuală m-a ajutat să am încredere că va ști să transforme emoțiile în imagini. În plus, comunicarea dintre noi a fost foarte deschisă. Am discutat mult despre personaje, despre motivațiile lor, despre ritmul poveștii, și asta mi-a confirmat că suntem pe aceeași lungime de undă.

Cred că, în astfel de proiecte, încrederea vine din compatibilitate artistică. Iar eu am simțit că el poate duce povestea mai departe fără să îi piardă esența, ceea ce pentru un autor este cel mai important lucru.

Olivia Odaianu, autoarea „Acel Martie”: cum a ajuns o poveste scrisă în liniște să fie ecranizată cu actori din Casa de Papel și Game of Thrones

Cât de mult au reușit actorii să se apropie de imaginea pe care o aveai în minte atunci când ai creat personajele cărții?

Surprinzător de mult. Cred că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pentru mine, să văd cum personaje care au existat ani de zile doar în imaginația mea capătă chip, voce și gesturi reale. Actorii din Acel Martie au reușit nu doar să se apropie de imaginea pe care o aveam în minte, ci, pe alocuri, chiar să o depășească, aducând nuanțe noi personajelor.

Ca autor, pornești cu o imagine clară în minte, dar filmul este un act colectiv de creație. Momentul în care vezi că actorii înțeleg esența personajului, nu doar replicile, este punctul în care știi că povestea este pe mâini bune. Iar eu am avut sentimentul acesta destul de repede pe parcursul filmărilor.

Filmul îi include pe Esther Acebo și Luke Roberts, actori cunoscuți din producții precum La Casa de Papel sau Game of Thrones. Cum a fost să auzi replicile tale interpretate de astfel de nume internaționale?

A fost, sincer, unul dintre acele momente în care realitatea îți întoarce, neașteptat, un vis. Cu ani în urmă îi urmăream pe Esther Acebo și pe Luke Roberts ca simplu spectator, admirându-le talentul. Iar astăzi să îi aud rostind replici scrise de mine, într-un film realizat după romanul meu, a fost profund emoționant și, pentru o clipă, aproape ireal.

În momentul acela am simțit foarte clar cât de departe poate ajunge o poveste pornită dintr-o idee scrisă în liniște. Actorii au darul de a transforma cuvintele în viață, prin ton, respirație, priviri sau prin tăceri, iar când vezi personajele tale existând în fața ta, interpretate de artiști pe care îi admirai cu mult înainte, apare un sentiment de recunoștință greu de descris.

Cred că a fost una dintre cele mai mari bucurii profesionale: confirmarea că poveștile pot traversa granițe și că emoția pe care ai creat-o poate ajunge, într-o zi, în mâinile unor oameni care o amplifică mai mult decât ai fi îndrăznit să visezi.

Olivia Odaianu, autoarea „Acel Martie”: cum a ajuns o poveste scrisă în liniște să fie ecranizată cu actori din Casa de Papel și Game of Thrones

Dacă ai putea bea o cafea cu unul dintre personajele din „Acel martie”, pe cine ai alege și despre ce ți-ar plăcea să vorbiți?

Dacă aș putea să beau o cafea cu unul dintre personajele din Acel Martie, cred că aș alege-o pe Anabel. Este o femeie puternică, care a trecut prin situații extreme și care, în ciuda fricilor și vulnerabilităților, găsește mereu resurse să meargă mai departe. Mi-ar plăcea să stăm de vorbă despre alegeri, despre curaj, despre momentele în care te descoperi pe tine însuți în fața limitelor.

Până atunci însă, am privilegiul să mă bucur de prezența Mădălinei Bellariu, care a adus-o pe Anabel la viață pe ecran. Cu ea pot să beau o cafea reală, să discutăm despre emoțiile și trăirile personajului, despre cum a simțit fiecare scenă și fiecare replică. În felul acesta, Anabel devine aproape tangibilă, prin vocea și sensibilitatea actriței care i-a dat viață.

Te atrage ideea de a lucra și la scenarii de film în viitor sau rămâi dedicată literaturii?

Da, îmi place foarte mult această experiență și am prins gustul. De fapt, am scris deja scenariul bazat pe al doilea roman al meu, Un Singur Motiv, care acum își așteaptă, la rândul lui, ecranizarea.

Este o provocare extraordinară să vezi cum o poveste prinde viață pe ecran, să lucrezi cu regizori, actori, echipă de film, și cu siguranță mă atrage ideea de a continua pe acest drum.

În același timp, literatura va rămâne mereu fundamentul meu. Scrisul este locul în care totul pornește și unde pot să explorez în profunzime psihologia personajelor, atmosfera, fiecare detaliu. Așadar, cred că viitorul meu va fi unul echilibrat: să scriu romane, dar și să le transform în scenarii, pentru că îmi place să văd poveștile mele trăind în mai multe forme.

Olivia Odaianu, autoarea „Acel Martie”: cum a ajuns o poveste scrisă în liniște să fie ecranizată cu actori din Casa de Papel și Game of Thrones

Ce a însemnat Spania pentru tine în perioada în care erai însoțitoare de zbor și cum a fost să te întorci acolo, de data aceasta pentru a filma adaptarea cărții tale?

Spania a avut pentru mine întotdeauna un loc special. În perioada în care eram însoțitoare de zbor, fiecare călătorie acolo era o mică aventură: cultura, atmosfera, oamenii, lumina și străzile vibrante îmi trezeau mereu curiozitatea și inspirația. Fiecare oraș pe care îl descopeream avea ceva de povestit, iar aceste experiențe au rămas adânc întipărite în mine.

Să mă întorc în Spania, de data aceasta pentru a filma adaptarea cărții mele, a fost un fel de cerc închis: locurile care odinioară erau doar destinații pe hartă au devenit acum decoruri vii pentru povestea mea. A fost emoționant și aproape magic să văd cum atmosfera și spiritul locului se potriveau perfect cu tensiunea și emoția romanului. În plus, să lucrez alături de echipa internațională și să simt energia Spaniei în contextul filmului a făcut experiența cu adevărat memorabilă.

foto: PR