Marina Almășan recunoaște că a amânat despărțirea de Georgică Cornu de teama unui iminent scandal, dar tot nu a avut parte de o despărțire elegantă. Prezentatoarea TV și-a regăsit liniștea abia după ce a obținut un ordin de restricție împotriva afaceristului, care timp de 4 luni e obligat să poarte brățară de monitorizare. La rândul ei, vedeta a primit un dispozitiv din partea oamenilor legii. În interviul exclusiv acordat pentru CIAO.RO, Marina Almășan ne-a povestit despre abuzul emoțional trăit în perioada fostei relații, cum se simte în prezent, dar și dacă scandalul prin care a trecut a afectat-o pe plan profesional.
Marina Almășan se simte protejată de oamenii legii. Vedeta poartă în geantă un dispozitiv de monitorizare și din când în când mai face și vizite la poliție. Așa a decurs prima lună de când a obținut ordinul de restricție împotriva fostului iubit, care nu a tolerat deloc despărțirea.
Vă văd zâmbind și vă stă foarte bine. Cum sunteți în prezent? Ați traversat o perioadă foarte încărcată din punct de vedere emoțional.
Sunt cu zâmbetul pe buze. Zilele trecute am fost la secția de Poliție. Am o relație foarte bună cu cei de la secția 1 Poliție, care mă monitorizează dacă sunt în regulă, dacă îmi funcționează dispozitivul pe care îl port în poșetă tot timpul. Mă simt mai relaxată știind că sunt apărată și încerc să îmi văd de viața mea.Încerc să-mi continui viața.
Toată povestea asta, toată nebunia asta v-a afectat în vreun fel la job?
Am avut mare noroc că toată nebunia asta s-a întâmplat în perioada dintre grile, în care nu am avut emisiune, deci cumva nu m-a dat peste cap din punct de vedere profesional. E adevărat, m-a afectat că eram exact în perioada în care scriam o carte, pregăteam o carte pentru tipar. Nu știu, mi-e și groază, n-am recitit cartea, cred că a ieșit o catastrofă. Mă rog, cei de la editură zic că e ok.
Sigur că m-a afectat, pentru că s-au și aruncat în mediu public niște minciuni și niște mizerii care cumva au clătinat imaginea mea la care eu am trudit 30 și ceva de ani, inclusiv faptul că eu îmi plătesc avocatul pentru că el vine în emisiunile mele și îl plătesc din bani publici. Adică niște acuzații halucinante pe care sigur că omul inteligent nu le va crede, dar există foarte mulți oameni neinformați care iau o informație din presă, o iau de bună și zic: „Uite, nenorocita ce face cu banul public?” Deci, sigur că lucrurile astea mă afectează foarte mult.
Dar o discuție cu șefii legată de lucrurile astea a existat?
Nu, am bucuria să constat că am un eșalon de șefi care au suficientă înțelepciune ca să nu plece urechile, să ignore. E greu de ignorat, pentru că totuși e un om care e emblematic pentru Televiziunea Română și în momentul în care i se plimbă numele prin toate ziarele și în toate contextele nefericite, nu-ți pică nici ție ca instituție bine, dar m-am bucurat că nu am fost chemată să fiu trasă la răspundere. Au înțeles și ei care e speța și, până la urmă, lipsa mea de vină în tot circul ăsta. Și merg mai departe.
Ba chiar am și bucuria că, uite, emisiunea noastră a fost avansată în prime-time. O să fie o emisiune de seară, de weekend. Deci cumva toamna vine pentru mine cu vești bune, e un fel de desert la perioada asta așa de furtunoasă și încărcată. Și acuma să sperăm că vine soarele.
Și îl păstrez pe același Dan Helciug alături de mine în emisiune, cu care armonizez foarte bine. El e un om pe cât de jucăuș, pe atât de profund și o persoană citită, o persoană informată, avizată, care poate să râdă într-o secundă și în secunda următoare să emită judecăți de valoare foarte pertinente. Și îmi place foarte mult formula aceasta.
Eu, în general, mi-am prezentat emisiunile vreo 30 de ani singură și vreo 4 ani împreună cu Mircea Radu, cu Claudiu Bleonț și acum cu Dan Helciug.
Deci partenerii de prezentare pentru emisiunea „Rivalii” (TVR 2) i-ați ales dumneavoastră?
Da, da. De fiecare dată, de fiecare dată i-am ales. Am căutat formule noi. Am zis că las că s-a săturat lumea de Marina Almășan. Hai să-i oferim Marina Alășan plus încă cineva. N-am avut niciodată această dorință de a fi eu neapărat în centrul atenției.
În perioada asta furtunoasă, cine v-a fost alături? Pe cine ați simțit aproape? Pe umărul cui ați plâns sau ați povestit prin ce treceți?
Mi-ar fi plăcut să spun părinții mei, pentru că până acum câțiva ani, părinții mei erau cei care îmi erau cei mai apropiați. Dar acum, dată fiind vârsta lor înaintată, am încercat să îi țin cât mai departe de toată această furtună.
Din păcate, uitându-se la televizor, au mai intrat și ei câteodată și au fost surprinși, ei neștiind nimic și văzând deodată titluri de genul: Marina Almășan amenințată cu moartea. Și după aceea trebuia să le explic o zi întreagă, așa pe departe, că nu, că e o glumă, că nu e așa, ca să nu se sperie.
În rest am câțiva prieteni foarte buni. Băiatul meu, chiar dacă locuiește în Dubai, a fost alături de mine în perioada asta, cum nu mi- aș fi putut imagina că un tânăr poate fi alături de mama lui. Deci vorbeam la telefon ore în șir, îi povesteam ce mi se întâmplă. Culmea, îmi dădea sfaturi și de multe ori sfaturi foarte bune. Doi-trei prieteni care au fost foarte, foarte apropiați, care îmi știau de fapt povestea de ani de zile. Deci nu că mi-au fost acum apropiați, au continuat să-mi fie apropiați și în rest am încercat să mă întăresc eu pe mine că nu aveam încotro.
Ați apelat și la terapie?
Nu, n-am ajuns acolo. Mă încăpățânez să cred că sunt suficient de puternică pentru a reuși să depășesc. Nu, încerc să fiu puternică și până la urmă îmi asum. A fost o decizie greșită pe care am luat-o cândva, după care mi-a fost foarte greu, frică, teamă, rușine ca să stopez lucrurile.
Sigur, au fost și momente frumoase că într-o relație de atâția ani e aproape rușinos să spun că tot timpul eram într-o stare proastă, dar eu continuam să merg. Au fost momente frumoase, la distanță lucrurile se stompează. Noi am avut o relație la distanță, când ne întâlneam sigur că puteam să petrecem și timp ca prieteni foarte buni, timp bun împreună, dar, din păcate, timpul acesta bun s-a amestecat cu lucruri care nu aveau ce să caute într-o relație.
Ce vă mai doriți atât pe plan personal, cât și profesional?
Personal îmi doresc să depășesc perioada asta și să o pot privi detașat. Deocamdată o privesc cu strângere de inimă. Mi se face inima ghem când retrăiesc anumite momente. Îmi fac mie în permanență reproșuri. Mie îmi fac reproșuri, nu reproșez altor oameni, pentru faptul că nu am luat taurul de coarne mai devreme, că m-am complăcut, că mi-a fost frică de scandal. Până la urmă, tot la scandal am ajuns. Deci, până la urmă consider că sunt ani rosiți, tot sperând că nu știu că odată cu trecerea timpului lucrurile se mai înmoaie și că va fi o despărțire amiabilă, cum îmi doream foarte mult și chiar îmi doream să rămân în relații bune cu persoana respectivă, asta e, n-am făcut calculul bun.
Îmi doresc să mă liniștesc, să trec peste momentul acesta, să mă reîntorc la lucrurile care îmi plac foarte mult.
Îmi pare foarte rău că în toți acești ani eu n-am fost încurajată. Tot timpul mi s-a spus: “Cine are nevoie de cărțile tale? Cine are nevoie de emisiunile tale? Cine se mai uită la emisiunile tale, cine? Cine se mai uită, în general, la tine?” Sunt caracteristicile pe care apoi le-am văzut, sunt caracteristicile tipice pentru abuzatorii emoționali. Eu nu mi-am dat seama că trăiesc un abuz emoțional decât după ce m-am mai documentat și m-am mai trezit puțin la realitate. Asta e. Acum încerc să mă redescopăr pe mine, să văd că nu sunt chiar așa cum cum mi s-a spus.
Monitorizarea făcută de poliție pe ce perioadă este?
Instanța a decis patru luni, dar cu posibilitate de prelungire. Nu vreau să mă gândesc. Deocamdată abia trece prima lună, să vedem cum o să fie.
Foto: Facebook