EXCLUSIV| Cel mai sincer interviu cu Mihai Morar! „Televiziunea nu este una dintre plăcerile vieții mele”

De când a apărut pandemia de Coronavirus, Mihai Morar a dispărut de „pe sticlă”! Ce s-a întâmplat și dacă celebrul prezentator de radio și TV mai revine sau nu la Antena Stars, cum e ca tată de trei fete, cât a pierdut în afaceri din cauza crizei și ce s-a întâmplat cu el de când face sport intens, ne-a povestit despre toate, într-un interviu exclusiv pentru Ciao.ro!

Mihai, cum e viață în timpul pandemiei de coronavirus? Te-a afectat, nu te-a afectat? Creativ ești în continuare!

Viața în timpul pandemiei…cred că prima regulă a ei este să nu uiți că e pandemie…E ușor nedreaptă pentru fiecare individ în parte. Eu nu sunt nici cel care poate să oprească pandemia, dar pot să fiu cel care poate maxim să oprească răspândirea ei.  Nu e în controlul meu și atunci de ce să mă încarc eu  cu toate lucrurile astea, cu toate teoriile conspirației și așa mai departe.

Nimeni, de la oameni de știință la autorități, indiferent că sunt autorități în Statele Unite, Marea Britanie sau România, nu știe adevărul despre virusul ăsta și când spun adevăr, mă refer la cum să îl controleze, cum să  îl oprească. Nu avem leac în momentul ăsta și atunci de ce să fiu eu cel care să îmi afectez viață din cauza acestor lucruri. Normal că m-a afectat! M-a afectat și financiar și emoțional dar încerc să reduc cât mai mult costurile sau efectele pandemiei asupra mea.

Încerc să îmi văd de viața mea! Plus că în astfel de perioade de criză eu cred că  e un teren foarte bun pentru creativitate pentru lucruri, proiecte noi. Mie  mi-au ieșit o grămadă de lucruri în perioada asta, mai ales personale. Am reușit să mă disciplinez,  s-au închis restaurantele și a trebuit să mănânc acasă și am zis că dacă trebuie să mănânc acasă, hai să îmi calculez mesele în calorii și macronutrienți. Așa am reușit să mă disciplinez în ultimele 3 luni, cred că am cea mai echilibrată dietă de când mă știu! Inclusiv  dezavantajele astea le poți transforma în avantaje. Dacă nu te plângi în fiecare zi, „Vai , ce nasol este! Vai când o să se termine… Există doar ziua de azi! E atât de imprevizibil totul și atât de greu de anticipat ce va fi mâine încât tot ce ne-a rămas este prezentul și oamenii din jurul nostru. Adică să trăiești în prezent și să fii prezent în viața ta.

Ai pierdut mult în business-ul cu cafeneaua?

Mi se pare irelevant să mai calculăm pentru că de fapt una dintre moralele a tot ceea ce s-a întâmplat în lume în varianta asta este că banii nu au nicio valoare! Noi considerăm că dacă suntem stăpânii acestor valori materiale, putem să învârtim și să controlăm pământul. Nu e așa!

Din când în când, natura ne mai dă niște lecții. E o perioadă în care îți dai seama că peste valoarea banului care e cert, e sănătatea, echilibrul, și sănătatea fizică și psihică a noastră a tuturor. De pierdut am pierdut și în business. E un business făcut din pasiune și dacă vroiam să îmi deschid un business puteam investi banii în altceva care putea să îmi aducă un venit mult mai mare.

O altă morală a acestei perioade e că  se păstrează sănătoși oamenii care se trezesc cu drag și se duc cu plăcere la muncă. Tot ceea ce fac eu mie mi-a folosit foarte mult! Radioul m-a ajutat mult de tot în perioada asta pentru că mă trezeam dimineață și mă duceam la radio și era ca o terapie. Fac emisiune cu Buzdu și cu Emma, să-i ascult pe ascultători, să le dăm o stare de bine. Și la fel și cu cafeaua. Îmi place să fac asta! Că am pierdut, că am ținut închis, e irelevant pentru scară globală și scara istoriei, ca să zic așa. De pierdut cumva, am pierdut cu toții. Acuma ce  era, să mă apuc să fac măști? Mă făcea asta mai fericit? Nu cred!

Ți-ai deschis a doua cafenea!

Da, weekend-ul trecut! E altă locație în București, între Dorobanți și Floreasca.

Îți lipsește televiziunea? Mai revii „pe sticlă” la Răi da’ buni? Parcă nu are farmec fără tine emisiunea de la Antena Stars! Ai luat pauză de TV din cauza Coronavirusului?

Absolut deloc! Și am spus-o în toate interviurile, inclusiv când făceam emisiune că televiziunea nu este  una dintre plăcerile vieții mele. Întotdeauna am văzut televiziunea ca pe o amantă, radioul rămâne întotdeauna sufletul meu. Am făcut televiziune dintr-un accident, nu mă văd om de televiziune și nu vreau să mă vadă lumea așa. Cu siguranță o să mai fac  televiziune și o să mă întorc în televiziune, dar nu asta este miza.

 Dar pauza de la „Răi da’buni” s-a întâmplat practic din cauza pandemiei?

Din cauza pandemiei, da!

Deci s-ar putea să nu revii curând la „Răi da’ buni”!

Nu știu, deocamdată suntem pe final de sezon iar singurul lucru la care mă gândesc este vacanța care începe în două săptămâni. Ți-am zis că trăim niște zile în care  se schimbă  totul de la un ceas la altul așa că nu  vreau să mă gândesc acum ce fac în toamnă, ci strict la ceea ce am de făcut acum!

Cum vezi tu televiziunea timpurilor noastre? 

Nu văd televiziunea timpurilor noastre pentru că nu mă uit, efectiv nu am timp. Ar fi fost culmea ca în pauză asta de TV, să mă uit la TV.  Am preferat să  văd diferența între  primul an din viața fetelor, al gemenelor, când plecam dimineața la  7 de-acasă și mă întorceam seara, la 22.00 și le vedeam în weekend, treze de cele mai multe ori, și primul an din viața Rouăi. Deci am folosit timpul ăsta  nu ca să mă uit la televizor și ca să devin critic de televizor sau ca să mă panichez la TV la știri, ci  ca să fiu tată pentru fetele mele.

E o altă relație cu Roua, spre deosebire de cum a fost în primul an cu fetele! Și cred că toate lucrurile astea din viața noastră se aranjează într-un fel. Nu trebuie să ne macine gândul,  de ce se întâmplă un lucru sau altul. Cred că trebuie să fim doar liniștiți și să ne vedem de drum  pentru că sunt planuri care sunt deasupra noastră!

Ce schimbări mari prevezi în showbizz și în televiziune? Va mai fi vreodată cum era?

Nu știu, sunt în continuare emisii  foarte mișto! Ne-am uitat toată familia la Asia Express, nu ne-a mai prins un alt format atât de tare dar  eu nu sunt avocatul acestei secte. Televiziunea este așa cum este societatea, în societate există și părți bune, tu alegi până la urmă, că de-aia ești liberul tău arbitru, să îți alegi opțiuni! Există o grămadă de opțiuni mișto!

De ce îți este dor cel mai tare de dinainte de Coronavirus?

Nu mă vedeam nici înainte, nu mă văd nici acum cu foarte mulți oameni, cercul meu social de oameni este foarte redus și cumva e de înțeles, și datorită programului… Totuși am 3 copii, aș vrea să mă recunoască drept tată. Am  puțini prieteni și am avut întotdeauna, nu sunt un tip foarte social, nu-mi lipsesc, dacă vreau să mă duc la restaurant, mă duc, mănânc pe terasă. La petreceri nu mă duceam în ultimii ani, dacă vreau să mă duc să beau o cafea mă duc la mine la cafenea…

Singurul lucru care îmi lipsește este călătoriile. Mi-ar fi plăcut foarte mult să mă duc în Grecia. Eu mă simt foarte aproape de starea asta mediteraneeană, de insula, îmi lipsește treaba asta, să mă trezesc dimineață în vacanță, înaintea copiilor, să mă duc să beau o cafea în port, să nu mă cunoască nimeni. De fapt, asta este vacanță pentru mine.  Să plec, eu să pot să mă uit la oameni și oamenii să nu se uite la mine, pentru că nu îi interesează.

Radioul a rămas același? Simți și aici unele schimbări?

Chiar mai mult de atât cred că lunile astea de pandemie, dacă ar fi să scriu o carte despre toată cariera mea de radio, lunile astea cred că au fost cele mai bune  luni de radio de când facem noi emisiunea. Am avut o stare și o interacțiune cu ascultătorii și chestiile pe care le-am făcut, absolut grozave! Și îmi place! Abia  aștept să ajung la radio dimineața să rad cu nebunii ăștia, să mai facem lucruri, să dansăm… Adică radioul e starea mea naturală!

Radioul e una dintre pasiunile tale! Dar și scrisul! Te-ai alăturat recent ca editorialist echipei Gândul! Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Și scrisul e adevărat! Practic eu așa mi-am început drumul ăsta în media, dacă vrei. La 16 ani, în vacanța dintre a 9-a și a 10-a sau a 10-a și a 11-a am început să scriu la ziarul local și am făcut asta până când am venit la Bucureșți. La București  tot așa, prima dată la Evenimentul Zilei, după aia am început radioul și ziarul, scrisul îmi rămâne foarte, foarte aproape pentru că e o altă stare de-a mea, la fel cum e radioul… Eu sunt Balanță și atunci niciodată nu pot să fiu într-o singură  extremă, eu trebuie să fiu mereu, cumva, între mai multe stări. Scrisul e o terapie pentru mine, pentru că am  observat lucrul ăsta, mă disciplinează foarte mult. Scriind lucruri, încep să le trăiesc, să le cred, știi? E foarte important exercițiul ăsta al scrisului  chiar dacă nu ești ziarist sau scriitor, să-ti scrii gândurile în fiecare zi pentru că asta te disciplinează foarte mult,  mai mult decât a citi cărți sau a te uita la filme, documentare, etc.

Există ceva ce nu știm încă despre tine?

Nu știu, că n-am voce. Asta mi-ar fi plăcut să fiu! În general oamenii de radio sunt artiști ratați. Dacă nu aveam niciun talent să ajung rock star, măcar DJ la radio să ajung.

Cum te-ai descrie acum?

Eu cred că asta ar trebui să zică toată lumea,  indiferent de vârstă, că ăștia sunt cei mai mișto ani ai mei,  mi se pare că trăiesc niște vremuri foarte interesante, că puține generații au  avut ocazia să se nască în comunism, să se educe într-o perioadă de capitalism, d-ăsta, sălbatic, apoi să trăiască o pandemie. Mi se pare că istoria se scrie mult mai pe repede înainte,  istoria și inclusiv civilizația, adică tot  progresul ăsta tehnologic.

Mi se pare că trăim niște vremuri foarte interesante și eu, personal,   mă bucur că le trăiesc. Nu știu dacă o să fie mai bine sau mai rău, dar încerc să mă bucur și să iau binele din orice și sunt și la o vârstă destul de complicată pentru un bărbat. Bine, la bărbați toate vârstele sunt complicate. Anul viitor fac 40 de ani și, îți spun foarte sincer, că nu mă imaginam la 40 de ani așa  cum sunt acum și nu îmi imaginăm – dacă mă întrebai la 20 și ceva de ani, cum o să fiu la 40 –  mă gândeam așa, că mai am puțin și ajung la pensie! Dar mi se pare că sunt „mult mai viu” acum, decât eram la 20. Îmi place vârsta asta!

Unde te vezi peste câțiva ani, personal și profesional vorbind? Te bate gândul să te muți din țară?

Nu, niciodată! Aș putea să trăiesc în altă țară, o perioadă, probabil câteva luni, dar nu aș putea să mă rup de România mai ales că aici este meseria mea, limba română, eu tot ce fac, simt, gândesc, îmi câștig banii din limba română. Plus că eu simt că pământul ăsta românesc, oamenii din România, mă inspiră, din bune și din rele. Nu îl văd că pe un tărâm, nu văd România ca pe Grădina Maicii Domnului, dar văd o legătură între mine și pământul ăsta, asta este natura mea, în România.

Cum este cu 4 fete acasă și ca tată de 3? Este acesta tabloul tău complet, cea mai mare provocare sau vă mai doriți copii, poate un băiețel:)?

 Viață de familie nu e pe provocări, nu ne dăm provocări, hai să mai facem un copil. Nu așa a apărut Roua. Așa a vrut Dumnezeu! Nu știu, dacă mă întrebai acum doi ani, ziceam că ăsta e tabloul complet, mama, tata, gemene, ce frumos, sunt deja mari! Și când ești în zona de confort, mai primești câte ceva. Roua chiar a venit ca o provocare pe care nu ne-am dat-o noi. Așa a venit viața!

Când mai ai timp să te ocupi de fetele tale? Te văd mereu cu Rouă în brațe, pe rețelele de socializare?

Chiar e o apropiere pe care repet, nu am avut-o la vârstă asta cu fetele. La 20 și ceva de ani, cât aveam când am devenit tată prima dată nu înțelegeam atâtea lucruri de  paternitate cum înțeleg acuma, e cu totul și cu totul altceva. Asta nu înseamnă că fetele nu mi-au fost dragi dar este un alt soi de relație!

Ce fel de tătic îți place să spui că ești?

Mi-aș dori să cred că sunt un tată relaxat pentru că mi se pare că orice vârstă ar avea, copiii simt tensiunea. Când ești încordat, când faci lucrurile ca la manual, se vede că ești încordat. Prefer să fac lucrurile așa cum pot, să mă vadă copiii relaxat. Am învățat să iau viața așa cum vine, nu am așteptări , nici foarte înalte dar nici pretenții puține de la viață. Știu cine sunt și care îmi sunt limitele!

 Am văzut că Cezara te moștenește pe partea de creație, scrie bine!

Eu nu știu dacă scrisul se moștenește, nu cred! Ar fi o mândrie, un ego mult prea mare să zic că e genetic. Cred că tot ce s-a întâmplat, în ecosistemul asta al ei, în primii ani, în primii 10 ani de viață, a dus-o aici. Fetele astea chiar citesc, și ea și Mara au citit niște cărți foarte mult și îmi place felul în care au fost crescute de învățătoarea lor, de profesori. Nouă ni se băga multă materie pe gât, multe cărți sub formă de lectură obligatorie. La ele a fost un pic altfel. Învățătoarea le-a învățat să prindă dragul de a citi și să își  selecteze ele cărțile. Nu e puțIn lucru in generația asta pentru niște copii care chiar citesc cu drag.

Ai o reală pasiune pentru sport și adidași. Te trezești devreme, alergi, arăți impecabil, ai slăbit! Ți-ai setat vreun target anume în acest sens?

Sportul are un mare efect în primul rând pentru ceea ce sunt în momentul ăsta. Sunt 2-3 ani de când fac sport, e adevărat că poate  știu ce vreau în ultima vreme și m-am organizat mai bine. La început vroiam să fac sport ca să slăbesc. Aveam vreo 15-16 kilogame în plus și că orice om,mă duc la sala că să slăbesc. Am învățat că sportul nu înseamnă neapărat slăbit și nici alimentația nu înseamnă neapărat slăbit, nici slăbitul nu este cea mai importantă parte a echilibrului. Până nu cazi la pace cu tine și nu știi ce ești, cum reacționează corpul tău, până nu te împaci cu tine, nu ies rezultatele. Poți să slăbești 10 kilograme în două săptămâni și după aia le pui la loc. Nu știu câte kilograme am acum, nu m-am cântărit de peste un an de zile pentru că nu mai calculez în kg. În momentul ăsta, targetul meu e cu totul altul, să mă simt bine, să nu fac sport dincolo de limita momentului în care corpul îmi spune nu mai pot.

Nu vreau să trag, să fiu monstru, am observat că toată lumea folosește falsele discursuri motivaționale, gen „No pain, no game” nu, nu vreau să fac sport ca să mă doară și să mă rup, ci de plăcere. În primul rând e un echilibru mental, alergarea, și apoi exercițiile funcționale pe care le fac, le fac pentru a mă ajuta la alergare și pentru a-mi crește masa musculară. Nu am o rețetă. Vreau ca anul viitor, când mă uit în oglindă la 40 de ani, să spun „Băi, la nicio vârstă n-ai arătat atât de bine cum arăți acum!!” Și nu fizic neapărat! De aia invit pe toată lumea să facă sport, dar nu ca la carte sau cum îți dă antrenorul.

Trebuie să faci ceea ce îți place și constant. Sportul trebuie să îți placă. Adică eu în momentul când alerg, ajung la o stare care e apropiată de meditație, de exemplu, sau de rugăciune. O să zică lumea că am înnebunit, dar așa este. Dacă faci  ceea ce îți place, inclusiv în sport,  trebuie să o faci cu drag, să transformi în rutină și în obicei!

Ce te împlinește cel mai mult în momentul de față?

Nu mă trezesc dimineața și zic: „Mamă, ce împlinit sunt! Nu cred că sunt împlinit, am o grămadă de nemulțumiri și de critici la adresa mea, dar încerc să trăiesc și cu relele mele și cu  bunele.

 Nemulțumiri în ce sens? Adică de ce ai avea tu nemulțumiri?

De exemplu, eu cred despre mine în continuare că sunt un leneș, că aș putea să fac mult mai mult, doar că am învățat și asta în ultimii ani. Perioadele alea de lene pe care noi le considerăm de lene, sunt, de fapt, perioade foarte benefice. Somnul este cel mai important. Cred că în perioadele astea în care nu fac nimic, totuși fac ceva, adică stau foarte mult pe telefon în continuare, pe social media mie chiar îmi este benefică partea de Facebook și Instagram dar aș putea să reduc foarte mult statul pe social media.

Care e cel mai mare breaking news despre tine sau pentru tine?

Breaking neaws-urile nu sunt bune în viață.  Nu mai vreau breaking news-uri parcă sunt dăunătoare și o presiune prea mare în viața unui om. Noi suntem învățați de societate mereu să performăm, sa fim excelenți, eu vreau sa fiu normal. Cred că lumea are nevoie de oameni normali.

Ți-a fost vreun pic teamă de coronavirus? Crezi în existența lui?

Cred că există, nu e treaba mea să dovedesc existența și inexistența lui, dar știu povești, inclusiv din jurul meu și cred că un popor poate să inventeze o poveste dar când o întreagă planetă are aceeași problemă e cam greu. Treaba mea este să mă feresc de virus. Nu mi-e teamă, e ca și cum ti-e teamă de moarte.