EXCLUSIV | Andreea Ibacka, mămică a doi copii: “Momentan suntem între prietenie și război” + Cu ce o surprind micuții

Andreea Ibacka este mămică a doi copii, o fetiță – Namiko, și un băiețel – Tiago. Vedeta încearcă să petreacă timp cu ei cât mai mult și să se bucure de ei.

Andreea Ibacka este mămică a doi copii care îi ocupă mult timp, însă nu se plânge. Actrița a reușit să–și organizeze programul în așa fel încât să onoreze și contractele, dar să aibă și timp pentru copii și pentru soțul Cabral.

Cei doi părinți au diverse activități cu Namiko și Tiago. Micuții se înțeleg, însă se mai și “ceartă”, după cum a dezvăluit Andreea Ibacka.

Andreea Ibacka, mămică a doi copii. Cu ce o suprind micuții?

Cum reușești să te împarți între proiecte și familie? Știu că tu petreci și ții cont foarte mult de timpul petrecut cu copiii.

Ca orice părinte cred, că nu fac ceva special altfel decât alte mămici. O am pe mama, îi mai ia de la grădiniță și se joacă cu ei acasă. Dacă ajung târziu îi bagă și la băiță, le dă de mâncare, desigur, apoi și la somn. Astăzi am petrecut jumătate de zi cu copiii, am fost la niște controale la medic, bine că e totul sub control, urmează să plecăm în vacanță, așa că o să stau foarte mult timp cu ei.

Plecăm și cu copiii, și cu cățeii, la mare, la noi, pe litoral, să vedem câtă relaxare… Am închiriat un apartament cu curte. Iar cu proiectele, încerc să finalizez proiectele pentru a avea câteva săptămâni, sper eu, două-trei săptămâni, mai lejere. Oricum, peste vară, știi și tu că sunt proiecte mai puține.

La ce proiecte lucrezi acum? Ai multe și în online.

Da, produc foarte mult conținut, mă rog, foarte mult… mai mult decât reușeam înainte când aveam și un proiect TV zilnic. Conținut pentru social media. Sunt implicată în multe campanii publicitare.

Sunt implicată într-o serie de evenimente de educație financiară sau de educație pentru preșcolari – proiectul cu care am călătorit prin țară, am făcut evenimente și în online, dar și offline, prin grădinițe.

Da, sunt proiecte de care am mai povestit punctual pe canalele mele, dar știi cum e, nu insist foarte, foarte mult cu asta. Încerc să fac în offline direcția asta.

„M-a surprins fiul meu, la 4 dimineața, când am trecut să-i verific si nu l-am găsit acasă în pat”

Cu ce te mai surprind copiii?

Uite, de exemplu, m-a surprins fiul meu, la 4 dimineața, când am trecut să-i verific să văd dacă dorm bine, dacă nu au înghețat, dacă le e cald. Dormim cu aer condiționat și eu sunt un pic stresată pe tema asta. Și m-a surprins pentru că la vârsta lui nu l-am găsit acasă în pat.

Copilul dormea foarte liniștit, dar nu era nici în pat, nu era nici pe covorul de lângă pat, era pe parchet, direct, culcat pe burtă, dormea foarte liniștit. Cel mai liniștit, ca un puișor ce este, și atât de liniștit era încât eu l-am mutat în pat și chiar și așa nu s-a trezit.

Mi-a stat inima când am intrat, și eu buimacă totuși, trezită din somn, și cu lumină foarte puțină difuză, să nu găsesc copilul în pat. “Unde a dispărut?!”

Care e mai “mamos” dintre ei? Fiica sau fiul?

Fiica mea este independentă, ca multe fetițe și femei, și foarte curajoasă. Adică ea încearcă fel de fel de… nu știu… sporturi încă de mică, am dat-o la înot, sarea în bazin de la 2 ani fără nicio problemă, a făcut escaladă, tot de la 2 ani, se ducea până în tavan, face arte marțiale deja de un an și jumătate.

El e mai “băiatul mamei” deocamdată, sigur că e micuț are proape 3 ani. Dar trebuie să tăiem ușor, ușor cordonul ombilical. Sunt foarte diferiți.

Oricât de asemănător, probabil, ar fi parentingul pe care noi îl facem cu copiii noștri, cred că materialul genetic este de fapt cel mai important pentru că evoluează atât de diferit.

Andreea Ibacka, o mămică implicată. Cum e tăticul Cabral?

Ce activități aveți tu și Cabral cu copiii?

Atât timp cât cel mic era prea mic să-l includem în activități, mai departe de casă sau mai solicitante din punct de vedere fizic, trebuia să facem chestia asta, unul rămânea acasă cu el. Erau unele activități pe care nu voiam să o privam pe ea, cum ar fi offroad, camping și așa mai departe, la care trebuia să meargă doar cu tatăl ei. Și eu stăteam cu cel mic acasă. Acum, totuși, cred că ei se potrivesc aceluiași gen de activități, e o diferență destul de bună între ei, aproape 3 ani, și putem totuși să ne grupăm să petrecem timpul ăla de calitate de care auzim în filme, toți patru. Sau mă rog patru, plus trei căței. Familie numeroasă.

„Nu pot să pun acasă 2 copii să facă asta fără să se împingă, să se certe”

Multă treabă, activitate, cu doi copii și trei căței. N-ai timp să te plictisești. Aveți ajutor? O femeie la curățenie, o bonă?

Am avut la un moment dat, acum ne mai ajută bunicii, desigur, copiii sunt în colectivitate și asta sigur că contează foarte mult pentru program, dar și pentru dezvoltarea lor. Adică mie mi s-a părut un pas foarte bun pentru ei. Cel mic a început chiar la 2 ani colectivitatea mai devreme decât în mod normal sau decât am făcut cu sora lui și a fost mai bine așa.

Pe de altă parte, am simțit așa un salt considerabil, după ce ei au început să facă activitățile astea. E incredibil cum primim poze pe grupul de părinți și să îi văd pe 15 – 17 pitici, câți sunt în grupă, de doi-trei ani că stau toți cuminți la masă și decupează, și lipesc, și colorează. Zic “Doamne, nu pot să pun acasă 2 copii să facă asta fără să se împingă, să se certe”.

Da, eu am făcut doi copii cu gândul să fie cei mai buni prieteni, sper la un moment dat să ne iasă treaba asta. Momentan suntem între prietenie și război.