Doi ani de la #Colectiv! Supravietuitoarea Livia Lupu: „Parca a fost ieri. Imi visez prietenii ca ard”

Doi ani de la #Colectiv! In anul 2015, in noapte de 30 octombrie, clubul Colectiv era mistuit de un incendiu. S-a intamplat intr-o seara de concert. Locatia era plina pana la refuz, avand 300 de clienti. In incendiul care a izbucnit din cauza unor artificii, 64 de persoane au murit. Alte 146 de persoane au fost ranite.

Doi ani de la #Colectiv! Chiar daca se spune ca timpul vindeca ranile, nu este valabil si in cazul supravietuitorilor. Multi dintre ei se lupta in continuare cu ranile lor sau cu cosmarurile care nu le dau pace.

„Au trecut foarte repede aceşti doi ani. Încerc să fie ca înainte, dacă nu m-ar durea… te ţine pielea. Când e mai urât afară, se strânge pielea. Dar e mai greu că îţi lipsesc, că nu îţi vezi prietenii, decât durerea ta. Am pierdut 10 prieteni, incluzând trupa. Timpul le rezolvă pe toate, dar doi ani e puţin. Parcă-i ieri. Câteodată te simţi normal. Eu nu am visat niciodată că ard, dar îmi visez prietenii, am coşmaruri, eu neavând coşmaruri înainte. Plâng şi acum. Plângi când îţi aduci aminte, plângi pentru că îţi este greu. Am plâns şi în spital, la un moment credeam că nu o să mai am lacrimi. Plângeai de durere, plângeai de durerea altora, de mila asistentelor, de a ta. Unii nu ies din casă deloc, decât la tratament”, povesteşte Livia Lupu, unul dintre supravieţuitorii incendiului.

Doi ani de la #Colectiv!

Livia sustine ca amintirile sunt proaspete in minte ei, ca si cand s-au intamplat ieri. Aceasta inca se trateaza pentru ranile sale.

„Eu am văzut perfect tot, pentru că eram la prima masă. Au pornit artificiile, au făcut un „fâs”, a încercat cineva să stingă cu paharul de bere. A cerut un extinctor care nu a făcut nimic, pentru că nu mergea. A spus Găluţ (Andrei Găluţ, solistul trupei Goodbye to Gravity, n.r.): „Asta nu era în program, ieşiţi”.

A fost foarte repede. Atât a fost. Câteva secunde. Eu am intrat pe un hol şi acolo am rămas, nu am văzut ce era în spate. Eu am fost blocată în uşa ce era închisă, nu am putut ieşi. Mă călca lumea, am avut picioarele vinete.

Degetele mi-au fost strivite. Când s-a deschis uşa, eu am avut instinctul de a mă face ghem, apoi şi flacăra a ieşit peste mine. M-au scos un prieten şi Adi Despot de la Viţa de Vie”, povesteşte tânăra.

Doi ani de la #Colectiv!

Chiar daca e constienta ca trebuie sa isi traiasca viata mai departe, Livia inca se teme. Aceasta a marturisit ca nu mai suporta spatiile inguste sau intunecate. Ori de cate ori iese afara, prefera sa o faca la terasa, in aer liber.

„Primul concert a fost ciudat, căutam uşa. Dar a fost şi mai ciudat când am fost la film la mall, pentru că ieşi pe culoarul acela îngust. Mi-a fost mai frică acolo mai rău decât la un concert. Dai din unul în altul şi nu mai vezi uşa. A fost crunt.

Eu plec de la film ultima, ca să fie liber culoarul. La primele artificii era să fac infarct, la un concert al lui Iglesias. Am reţineri, pentru că acum ştiu ce se poate întâmpla. Gândeşte-te că în Centrul Vechi se întâmplă ceva, arzi ca şobolanii.

Mai merg în unele locuri, dar stau pe afară. Mulţi se gândesc că nu li se poate întâmpla nimic lor. Aşa gândeam şi eu, acum uite… De la tragedia din Colectiv nu mai fumez”, spune Livia.