Daniel Buzdugan a dezvăluit secretul relației sale de 27 de ani: „Libertate mai mare ca mine nu cred că a avut niciun bărbat”

Publicat: 23 Sep. 2020, 20:26 Vedete

Daniel Buzdugan, matinalul de la Radio ZU, este vesel și liber! Liber în sensul că nu îi place să fie îngrădit și are o relație foarte frumoasă cu soția sa, Monica, bazată pe încredere și prietenie. În interviul exclusiv pentru Ciao.ro, Buzdu și-a amintit că a început să muncească de la vârsta de 15 ani, cum și-a câștigat primii bani și ce a făcut cu ei, dar și despre cum a ajuns nașul lui Flick, dragostea lui pentru Grecia și familia sa. Cu umorul care îl caracterizează, Buzdu a dat răspunsuri pe măsură!

Radioul este prima dragoste, dar care a fost primul tău job! Îți mai amintești?

Da. Eu am avut bucuria să mă întrețin singur încă de la vârsta de 15 ani când m-am dus la Opera Română din Iași și  eram colaborator acolo la figurație. Făceam figurație la Operă și la Teatrul Național, erau în aceeași instituție. Și luăm bani pe colaborare, bani cu care puteam să îmi iau prăjituri, suc, să îmi cumpăr o haină. Și de la vârsta de 15 ani mi-am câștigat singur existența. Simțeam că cresc, ai mei nu aveau bani pentru că mama era casnică, eu m-am născut la 7 luni, aveam un kilogram și o sută, și a trebuit să renunțe mama la serviciu ca să aibă grijă de mine. Tata avea un singur salariu și trăiam dintr-un singur salariu cu toții. Eu, mama, tata și încă un frate.

Ce ai făcut cu primii bani câștigați?

Cu primii bani câștigați mi-am luat geacă de iarnă, lucruri de-astea, haine și mai ieșeam din când în când pe la cofetărie prin Iași. Deci am muncit de mic.

Cum a fost perioada asta de pandemie pentru tine? Ai ieșit pe plus sau pe minus?

Pe minus, ca la toată lumea, cred. Sau, nu știu, poate alții au dat-o bine, le dorim succes, să se bucure și să îi mulțumească lui Dumnezeu că  sunt bine. Da, a fost o perioadă fără bani, fără evenimente, o perioadă pe minus material, dar pe plus pe plan familiar pentru că nu am mai stat împreună, nu am mai citit împreună, nu ne-am mai bucurat împreună unii de ceilalți ca în perioada asta. Eu sunt un om care văd  și cred că toate lucrurile se întâmplă cu un scop și am luat  mai mult partea bună din toată treaba asta.

Cum a fost nunta din Grecia? L-ai nășit pe colegul Flick! A fost ceva spontan sau aveați totul stabilit dinainte?

Eu eram în Creta și am aflat cu o zi înainte. Flick m-a sunat cu o zi înainte să vin să îl iau de la aeroport, a doua zi seara. Am zis, păi să ne vedem la aeroport? El și-a luat cazare în altă parte, eu în mintea mea am zis  că mai bine ne vedem poimâine dimineață după ce se cazează și el… Dar el, “nu, nu, vino mâine seară că eu aterizez acolo și vreau să discut ceva cu tine și cu Monica”. Zic, ok, bine, hai că vin, dar mi se părea ciudat. Dar asta e, omul a venit, nu ne-am mai văzut de mult, mergem, bem o bere la o tavernă, povestim, sunt în vacanță.

A doua zi mă sună și îmi spune că nu mai poate să mai vină pentru că nu a făcut QR codul care se face ca să intrii în Grecia, în afară de testul Covid. “Dar hai să îți spun ceva, îți dau videocall, că e și Denisa lângă mine și vrem să vă spunem ceva. Suntem la mine acasă în București și noi ne căsătorim”. Și i-am zis, “du-te mă de aici că faci mișto de mine. Tu ești pe undeva prin Atena, în aeroport, și îmi faci o surpriză”.

El zice că nu, chiar suntem acasă, mi-a arătat inelul, chiar și verighetele, “am cerut-o și noi ne-am hotărât că e cel mai bine așa că după aia sărea lumea cu tot felul de întrebări despre când facem nuntă și ne-am gândit  că mai bine o „lovim”, am mers, am făcut și gata. Eu l-am întrebat de ce nu mi-a zis pentru că știu în Creta pe toată lumea și puteam să îi aranjez chestia asta. El mi-a zis că nu a vrut să știe nimeni, că nu știu nici părinții lor, doar noi, eu și cu  Monica, “veniți mâine să ne luați de la aeroport, să mergem în partea cealaltă de insulă pentru că acolo au făcut aranjamentele și au stabilit cu o firma din România.

I-am întrebat cum de n-au făcut în România. Ideea este că ei vroiau să facă foarte repede, așa au hotărât și nu au mai stat pe gânduri. La noi la mare, de exemplu, nu te poți căsători pe plajă. Dacă vine unul de la Iași și îi trece prin cap să se căsătorească romantic, la malul marii, nu se poate. Așa s-a întâmplat, noi fiind acolo în Creta, ei aveau ca variante Santorini și Creta. Așa că și-au oficializat starea civilă cu noi pe post de nași în Creta. Apoi și-au tradus toate actele și s-au înscris în România, li s-a recunoscut.

Deci a picat bine! A fost o surpriză!

A fost o surpriză plăcută, spontană, mi-a plăcut la nebunie! Eu sunt un om super spontan! Sunt unul dintre cei mai spontani oameni din lumea asta și din păcate, o spun cu tristețe, că sunt unul din oamenii spontani de la noi, pentru că mi-ar plăcea ca toți oamenii să fie așa! De exemplu, acum un an și ceva, era într-o zi de februarie, eram așa de obosit și de stresat…plecam dimineața, veneam noaptea, iar o luăm de la capăt, plecam prin țară, mai aveam emisiuni, evenimente,  și la un moment dat într-o vineri eram rupt de oboseală.

Am zis că nu mai pot. Și a venit Monica acasă, soția mea, și mi-a zis să mă duc să iau copiii de la școală. I-am spus că nu mă duc, pentru că sunt rupt, terminat și vreau să stau în pat o oră-două, să nu aud de nimic, să nu știu de nimic, după care să ies să mă plimb, să fac puțină mișcare pentru că nu mai pot, înebunesc de stat în clădiri, birouri.. Ea s-a supărat. A zis că  numai pe ea cade. Din păcate nu putem să ne puenm în papucii altuia. S-a dus ea să ia copiii,  apoi s-a dus la cumpărături prin oraș. Am sunat-o și i-am propus, fiind vineri, să mergem până la Brașov sau la Constanța și să ieșim puțin din București. „Aaaa, păi tu numai pe drumuri,  numai să plecăm, numai cu mintea în vacanță, dar tu nu știi că trebuie să faci bagaje, că trebuie să pui…”.

I-am zis că nu punem nimic și că plecăm cu ce avem pe noi. Ea nu și nu. Eu am zis bine, am închis telefonul și am zis ok, trebuie să plec, trebuie să fac ceva. Am sunat un prieten la Iași care are o agenție de turism și  l-am rugat să îmi ia și mie un bilet până la Atena. Avionul pleca peste 4 ore, mi-a blocat biletul și mi-a zis să mă gândesc. I-am spus să îl ia, m-am dus la aeroport la Otopeni, m-am urcat în avion, am ajuns la Atena și pe la ora 22 și ceva seara, mă sună Monica.  Mă ruga să cumpăr niște pâine și lapte când ajung acasă. I-am spus că nu pot pentru că nu sunt în România. Ei nu-i venea să creadă, „Ești in metrou la Victoriei”. Zic, ia uite ce scrie aici, era în limba greacă! Mi-a zis că nu crede așa ceva că dacă îi spuneam venea și ea cu copiii! Așa am stat un weekend eu cu mine, a fost de vis! M-am plimbat, am vizitat, a fost superb!

Am văzut că la tine pe Facebook  la informații personale scrie: “Mănânc mult seara”! Așa eJ? Faci mult sport, ești adeptul dietelor, ce nu îți place din punct de vedere alimentar și ce anume ți-ai impus să respecți cu strictețe la acest capitol?

La mine problema e că am vreo 5-6 spre 7 kilograme în plus, dacă aș scapa de cele 7 kilograme în plus, m-aș simți bine. Și acum mă simt ok dar știu că  se poate mai mult, dar sunt foarte pofticios. Ziua mănânc corect, dar pe bază de oboseală, de stres, de consum nervos, de du copiii, ia copiii, fă aia, du aia… Adică eu sunt, cum să zic, unitatea centrală din casă și mă gândesc la toate și sunt omul care le rezolvă pe toate. Chiar de multe ori îi zic Monicăi, spune-mi ce vrei să obții, cu cuvinte scurte. Eu am o filozofie: „Bărbatul are nevoie de comenzi scurte ca la câine!”.

Și asta trebuie predat la dirigenție, din clasa a VIII-a până într-a XII-a. Fetele să învețe niște lucruri simple despre aplicația asta numită bărbat! În momentul în care ai început să îi faci compunere și să îi explici că nu ai făcut, că puteai să fii așa că nu știu ce…l-ai pierdut! În momentul ăla s-au închis ușile ca la metrou la atenția bărbatului, el dă din cap și zice da, da da și ok, dar în mintea lui e să se termine toată discuția, să scapi de gura nevestei și cam asta e toată chestia. Efectul va fi mult mai bun în momentul în care îi spui ce vrei să facă, ce să îți aducă și ce vrei să obții. Suntem diferiți și nu ne înțelegem unii pe alții. Femeia este emoțională, noi suntem logici. Nu prea are treabă sufletul femeii cu logica și normal că rațiunea se bate cu emoționalul. Femeia este emoție, varianta telefonului de ultimă generație, adică noi bărbații suntem primul telefon apărut și a apărut după aceea varianta îmbunătățită.

Ești om de radio și ai dimineți albe, să le zicem așa! Și totuși, ce te enervează cel mai mult dimineața? Este Buzdu vreodată morocănos?

Mă enervează, de exemplu dimineața, când ajung la muncă, aici sunt multe birouri. Și mă enervează foarte tare când eu dau „Bună dimineața” cuiva, unui domn/doamne și nu mi se răspunde și lumea se uită așa, ciudat, adică „Ce mai vrea și ăsta, frate, de la mine?”. Intrii în lift și dai „Bună dimineață” și mi se pare așa, îmi strică ziua lucrurile astea.

Apropo de lucrurile astea și de normalitate. Eu mă duc în Grecia vara pentru că ador să merg acolo și mai  ales în Creta, unde am foarte mulți prieteni. Nu am prieteni în România cum am acolo. De aceea pentru mine acolo e ca acasă. Acolo te salută toți, îți zâmbesc, chiar e o bucurie ca bătrâni, tineri să îți spună „Salut”, pe când la noi e o ciudățenie. De asta mă duc acolo, pentru normalitate,  oamenii au rămas la un nivel de bunătate ca odinioară, că peisaje faine sunt peste tot în lume.

Deci dacă ar fi să te muți în altă parte decât România ai alege Grecia, nu?

Da, pentru normalitate. Eu în momentul când întru în Grecia am senzația că îmi cuprinde sufletul, îmi ia sufletul în brațe, mai ales vara. Efectiv am senzația că mă inundă cu fericire și nici nu știu de unde vine fericirea asta. De la mare, de la soare, de la cerul albastru, de la felul lor de a fi, de la normalitatea pe care o respiră prin toți porii.

Ai senzația că asta e în ADN-ul oamenilor de acolo, normalitatea, simplitatea lor, bucuria. Îmi place foarte mult că ei se îmbracă simplu. Nu se stresează prea mult că ies la masă la tavernă și trebuie să își aranjeze ținuta. La noi, mă zgârie pe creier, dacă te duci la mare, unde îmi place și acolo, e alt stil de distracție. Dar dacă ieși la noi la mare seara la restaurant trebuie să fii îmbrăcat ca scos din cutie pentru că toți ochii sunt pe tine, mai ales când ești persoană cunoscută. Îți analizează nevasta, copilul, pantoful, mășină, telefonul, este o apăsare.

De asta prefer să mă duc în altă parte, e o simplitate. Mă duc în șlapi, pantaloni scurți și un tricou… Mâncarea lor e cinstită pentru că ei nu te înșeală, nu spune că e pește din mare și de fapt este din supermarket. Simplitatea și cinstea astea mă încântă!

 Cum este, în zilele noastre în care primează tot mai des divorțurile, să ai o căsnicie de peste 17 ani și o relație de 27 de ani? Pare că devine ceva atipic! După ce “rețeta a succesului” vă ghidați ca și cuplu?

Eu am și fost plecat mult de acasă, plecam dimineața, veneam seara, în weekend aveam evenimente prin țară, mai răruț că e mai drăguț…Nu știu dacă e neapărat asta, adică faptul că eram ocupat. Ne-am bucurat unul de altul și faptul că am fost un om liber. Dacă vroiam să ies din casă să mă văd cu prietenii sau ea să iasă cu colegele, cu prietenele, nu a fost nicio chestie. Un spirit de libertate. Pentru mine libertatea este esențială. Ca structură, nu știu dacă e chestie care ține de zodie. Când văd cunoștințe care ca să iasă la o bere trebuie să recurgă la tot felul de artificii, zic de ce e așa de complicat când poți să îi spui că ieși cu prietenii, te plimbi cu bicicletele…

La un moment dat plecam dimineața și veneam seara, aveam o pasiune pentru fotografie și mergeam cu un prieten să pozăm diverse și spuneam am plecat cu cutare și vin peste o oră, era simplu să spun unde sunt și ce fac. Libertate mai mare ca mine nu cred că a avut niciun bărbat. Eu mai am o teorie că lanțul ți-l stabilești singur. Bărbații în ziua de azi au tendința de a se lăsa dominați, pentru că în primul rând nu au încredere în ei, “nu pot să îi spun că mă duc cu băieții pentru că se supără”. Mărimea lanțului ni-l stabilim singur. Dacă vrei să aibă lanțul 2 cm rămâi acolo și ai să suferi ca un câine, dacă vrei să ai libertate mai mare, păi ți-o iei tu singur. Dacă ar fi fost situația să fiu controlat, bătut la cap de la începutul relației, că am avut relații în care mă trezeam cu domnișoara respectivă unde spuneam că mă duc sau afla de la prietenele prietenilor și mă trezeam acolo cu ea. Îi spuneam că nu e ok pentru că mă face de râs, e rușinos, înjositor și pentru mine și pentru tine sau dacă ai văzut că sunt acolo, trebuia să pleci, nu îmi apari în față și la o masă de bărbați tu te pui în poală și îmi spui “Hai acasă”!

 Te-ai certat vreodată serios cu colegul Mihai Morar de la Radio ZU? Vă contraziceți des? Ați avut perioade în care nu v-ați vorbit?

De contrazis…da, avem păreri diferite dar nu ne certăm, nu ne-am certat niciodată.

 

Publicat: 23 Sep. 2020, 20:26 Vedete
Pe aceeași temă