6?, vă întrebați? Păi, cum, parcă erau 4… Dana, Dragoș, Sofia și Kadri? Parțial adevărat, aceștia sunt membri la vedere, însă mai sunt 2 care întregesc totul, 2 despre care se știu mai puține lucruri sau chiar deloc.
Primul este diabetul. ”Diabetul, un amic”, acel amic despre care Dana vorbește, scurt, pe blogul ei. O să o facem și noi ceva mai târziu pentru că, nu-i așa, înainte trebuie să vorbim despreal șaselea membru al familiei! Ei bine, este o fetiță, o fetiță creață, o frumusețe de copil.
Știți cum se spune? În viață suntem datori să bifăm 3 fapte esențiale: să plantăm un copac, să construim o casă și să aducem pe lume un copil. Adevărat, acestea sunt, dacă vreți, obligații naturale care vin cumva lin, fără mare efort, și dacă spune cineva că este erou pentru că le-a făcut, înseamnă că trăim în paginile unui roman romantic în care binele învinge întotdeauna, iar lumea este salvată. Ar fi așa, evident, dacă nu ar exista rău… dacă nu am vedea preoți care bruschează bebeluși în timpul ritualului de botez, dacă nu ar fi copii abuzați, mame abuzate, copii abandonați, bătrâni disperați. Acestea nu pot fi șterse cu buretele, există în realitatea în care trăim, dar, ce credeți, există o contrapardidă, există oameni care vin și repară, fie și în parte, aceste adevăruri negre.
Cuplul Nălbaru-Bucur sunt un astfel de exemplu. Pentru că ”Visuri la cheie” nu este numai o emisiune, se transformă ușor, ușor într-un concept, cei doi soți au decis să împlinească destinul unei fetițe de a avea o familie în adevăratul sens al cuvântului. Iată că, de la dorința la faptă este numai un pas, iar cei doi soți s-au îmbogățit cu un al treilea copil, unul care nu a fost plămădit și crescut în pântecele doamnei Bucur, dar care este parte din Universul lor magic. Univers magic pe care cele două vedetele și l-au asumat în mod natural și îl hrănesc în cel mai sănătos mod cu putință. La ei în casă totul este despre dragoste, totul este despre curat, totul este despre sănătos. O stare de ZEN păstrată cu sfințenie de o Dana care se ocupă exemplar de familie, așa cum făceau pe vremuri femeile tradiționale, fără să se jeneze de asta, și un Dragoș, mereu atent, mereu calm, un bărbat care deține controlul 100%, chiar și atunci când glicemia îi dă bătăi de cap.
„Spăl rufe şi vase, gătesc, fac ordine şi curăţenie în casă, o duc şi o aduc pe Sofia de la cursuri, mă joc cu copiii, merg la cumpărături, la film, să mă văd cu câte o prietenă, la studio să termin proiectele pe care le-am început, onorez invitaţii la diverse conferinţe sau proiecte la care sunt invitată şi care îmi plac, îl însoţesc (împreună cu copiii) pe soţul meu la filmări, îl spăl pe K şi-l pregătesc de somn, citesc cu Sofia sau doar o ţin în braţe şi vorbim până adoarme şi ea, beau un sfert de pahar de vin cu soţul meu şi povestim “de-ale noastre” în linişte şi după ce toate luminile s-au stins, adorm”, a scris Dana pe blogul său, despre activitatea de zi cu zi. În completare, artistul Dragoș Bucur folosește o singură frază pentru a caracteriza minunea de viață de familie pe care o are: „Nu îmi amintesc ce făceam înainte să am copii”.
”N-aș fi crezut că preocupările acestea casnice mă pot umple cu atât de multă energie pozitivă. Până acum o săptămână cumpăram de la vecini ouă dar, acum avem destul loc în curte, am decis să ne luăm propriile noastre găinușe. Dragoș a construit un spațiu în care stau găinile și arată foarte cochet în curtea noastră verde”, povește Dana, în continuare, pe blogul personal.
Viața lor de familie se desfășoară departe de blițurile aparatelor de filmat, departe de evenimentele pline de ștaif al unui București, parcă, lipsit de timp, departe de ultimul model de mașină de lux și, mai ales, departe de autosuficiență și superficialitate.
”Da, stau la țară și, probabil, mă transform într-o țărancă dar, vă jur, niciodată nu am fost atât de fericită! Ieșim aproape în fiecare zi în pădure, ne plimbăm cu barca pe lac, bem un pahar de vin seara, sub cerul plin de stele, ascult în fiecare dimineață cum se trezește pădurea, vecinii mei îmi zâmbesc și mă salută atunci când trec pe lângă ei. Dacă vreunul dintre voi simte că ceva lipsește în viața sa, că un gol nu se umple, gândiți-vă că poate e vremea să întoarceți pagina vieții voastre. Și faceți-o cu curaj și în direcția în care inima vă cheamă! Inima nu dă niciodată greș”, mai spune Dana Nălbaru.
Iată, așadar, pentru că inima nu dă greș vreodată, soții Bucur, așa cum sunt ei cunoscuți oficial, au ”gândit” cu inima pentru o inimă, ancorându-o natural în familia lor inimoasă, care își petrece concediile cu rulota prin lume, verile în pustietatea de la Corbu și ei, adulții, serile în fața unui pahar de vin roșu. Faptul că minunea brunetă cu părul creț nu a fost adusă acasă de la maternitate, ci de la o altă casă unde probabil că a crescut până acum, la cei aproximativ 3 ani pe care îi are, este un detaliu care, cunoscându-i pe cei doi soți Bucur, se va transforma în ”și altele”.
Și pentru că la început discutam despre al 5-lea element din familia Bucur, iată că a venit vremea să-i dedicăm un capitol în povestea aceasta, doar din simplul motiv că ar putea servi ca lecție pentru cei care nu au timp să aprecieze, nu au vreme să înțeleagă, nu-și doresc să deschidă ochii.
Avea 24 de an, era perfect sănătos, un actor pe val, un bărbat apreciat. Când… BOOM: „Diabetul a fost ca o palmă care m-a dezmeticit, am realizat că nu sunt invincibil, că lucrurile nu pot funcţiona aşa la nesfârşit deşi încă vreo 2 ani am continuat cu acelaşi stil de viaţă. Eu spun despre diabet că m-a liniştit, că m-a făcut să fiu atent şi pregătit pentru lucrurile bune care au venit. Acum mă gândesc că poate să plece…”, povestea actorul la un moment dat.
Boala s-a declanșat într-o perioadă extrem de agitată a actorului, o perioadă în care nu dormea, consuma mult alcool, fuma foarte mult și mânca foarte prost. ” Nu iubesc diabetul, dar îi mulțumesc!”. Este tot replica bărbatului Dragoș Bucur, nu a actorului Dragoș Bucur, iar ea există pentru că boala l-a învățat o serie de lucruri foarte importante pentru el. „Eu, diabetic fiind (deşi cred că uneori asta e doar o scuză) nu vreau să mai filmez pentru cine ştie ce film american de clasa C sau D, pentru jumătate din onorariul unui figurant american, nu vreau să stau pe scaune de plastic aşezate la 2 metri de rulota actorilor străini, să mănânc mâncare rece pe brânci şi să mă încălzesc noaptea în jurul unui radiator în rulota de costume. Eu vreau pauză de masă normală pentru a avea timp să îmi cântăresc hidraţii şi să îmi schimb insulina dacă e nevoie, eu vreau rulotă pentru intimitate şi odihnă între cadre, vreau over-time şi respect.”, explică actorul pe site-ul amdiabet.com. Iată, așadar, cum raportarea vizavi de o problemă serioasă o face să devină mai puțin serioasă, iar același lucru este valabil și în cazul soției lui, Dana, care declară că s-a îndrăgostit de diabetul soțului ei în momentul în care s-a îndrăgostit de el.
”Știți, noi doi (eu și diabetul lui Dragoș) ne-am cam împrietenit. A fost dragoste la prima vedere pentru că a venit la pachet cu proprietarul. Când și-a scos prima oară pen-ul ca să-și facă insulină (luase niște ciuperci la cuptor, dar voia să mă impresioneze) am făcut ochii mari, ca cepele, și el a mustăcit mulțumit…”Am cucerit-o” și-a zis în gând. Eu mă întrebam dacă nu-l doare și chiar l-am întrebat iar el a mimat o grimasă în timp ce acul intra în burtă. Actor. După cinci zile acceptam cererea lui în căsătorie și după șapte luni eram doamna Bucur. Ok, așa mă cheamă în buletin: Alina Daniela Bucur.”, povestește artista, în continuare.
Și, pentru ca tabloul să fie perfect, aceeași poziționare fericită i-a fost insuflată și Sofiei, primul lor copil, chiar din momentul în care a început să înțeleagă cum stau lucrurile exact în lumea în care a aterizat. ” Eu știu de când m-am născut că el are diabet, așa că nu mi se pare mare chestie. Îl ajut să se testeze dacă e la volan și are nevoie sau dacă îl ține pe Kadri, sau îl ajut să își facă insulina. Facem matematică pe tema asta, adică el îmi spune că a mâncat la prânz o felie de pâine sau o farfurie cu paste, iar eu calculez câtă insulină trebuie să își facă în funcție de cantitatea de hidrați. Îl iubesc și mereu va fi așa!!!”, explica puștoaica de 10 ani. ”Ne iubim, vrem să trăim împreună, avem niște copiii minunați, ne respectăm reciproc și știm să ne cerem scuze atunci când greșim”, asta, în loc de concluzie sau răspuns la întrebarea: ”Cum reușesc să..?”.