Dan Negru, în cel mai sincer interviu despre banii câștigați din TV! „Nu sunt un prezentator ieftin. În criză, primele lovite vor fi brandurile de lux, și în televiziune eu sunt un brand de lux”

Dan Negru are multe de spus despre situația în care ne aflăm! Cum a fost afectată televiziunea cu formatele ei scumpe și cum a fost afectat de criza cauzată de coronavirus, a explicat totul pe îndelete și exclusiv într-un interviu pentru CIAO.RO.

Reporter: Dan, cum ești acum, la ieșirea din starea de urgență? Am început starea de alertă! E mai bine, e mai rău pentru tine, te afectează în vreun fel?

Nu îmi dau seama încă de efecte, o să mai dureze ceva până o să ne dumirim. Deocamdată suntem încă anesteziați. În România criza mi-a pus la pământ Next Star dar în Moldova am apucat să filmez în avans formatul meu de acolo, „Wheel of Fortune”. Am avut astfel și șansa să compar panica de la noi cu panica de peste Prut pentru că așa cum fac interviul ăsta în România la fel am interviuri în Chișinău. Sunt mult mai puțini panicarzi și televiziunea, chiar dacă pare mai anacronică, e mai responsabilă acolo,  cu mai puține breaking news/uri la fiecare minut. E adevărat, dai și ce cere publicul. Noi trăim din breaking news-uri și suntem cei mai buni consumatori de colivă.

Ce părere ai de toată această nebunie? Românii par să își piardă răbdarea! Deja s-au încins chefuri prin Herăstrău…

Pe puștii care au făcut chef în Herăstrău toate televiziunile i-au făcut „inconștienți” și „iresponsabili” și toți politicienii i-au arătat cu degetul deși greșeala e tocmai a lor, a ălora care n-au putut să-i convingă și să-i responsabilizeze. Suntem cei mai buni la a arăta cu degetul și la a da vina pe ceilalți. Nimeni nu a încercat să-i înțeleagă, să le explice pe limba lor ce e bine și ce e rău. Dacă petrecerea din Herăstrău a fost un eșec atunci vinovații de eșec sunt ăia pe care-i vezi zilnic la tv și care n-au fost convingători pentru puștii de 18 ani. E un eșec de comunicare.

Ai reînceput filmările la Antena 1? Dacă da, cum a fost revederea cu colegii și în ce condiții? 

Am pregătite niște zile de filmare dar totul se poate schimba de la o oră la alta, nimic nu mai e sigur. Mă văd cu colegii mei pe platforme video dar e greu să faci ședințe pe ecrane. Adică, cel mai bun chiul se trage în ședințele pe ecrane.

Crezi că vom trăi un nou moment istoric din această toamnă, cu vreun al doilea val de Coronavirus?

Ai observat că nimeni nu mai spune „nu știu”? Că toți au păreri? Și vinovați suntem noi, ăștia de prin media care că să ne scoatem niște bani în plus la salariu lăsam orice prost să spună orice. Ba mai mult, cu cât e prostul mai prost, cu atât e mai de arătat.  Despre al doilea val toți au păreri atât de multe că eu nu mai știu ce să cred. O fi și asta o strategie? Cât mai multă informație ca să nu mai înțelegi nimic. Vezi lucrurile corect atunci când stai în afară „cadrului”, când le vezi din depărtare. Noi toți suntem „în cadru”, cu păreri și opinii. Asta înseamnă că încă vedem lucrurile prea de aproape. Strâmb, distorsionat.

Cum ai fi gestionat tu această criză, dacă erai la cârma țării noastre, pe post de președinte al României?

Ha,ha. America a avut un președinte negru dar Europa încă nu a avut. Asta mai lipsea, un negru președinte ca in rest i-am avut pe toți. O vreme am urmărit discursurile și ordonanțele apoi m-am plictisit și am trecut pe Netflix. Avem comunicatori slabi, asta e tot ce mi-a rămas din perioada asta. Discursuri ieftine  rostite de politiceni care nu știu să se îmbrace și nici să gesticuleze. Se face școala pentru asta și când îi văd la tv mă întreb ce fac consultanții aia care ar trebui să-i învețe pe comunicatori să comunice. De exemplu, estetic n-am înțeles mesajul vestimentar cu geacă de piele a ministrului care citea ordonanțele. Mi-ar plăcea să ne decodifice mesajul gecii de piele. Dacă o fi existând vreun mesaj.

Ce le-ai reproșa autorităților? Ce au făcut rău și ce au făcut bine în această situație?

Nu sunt în măsură să aduc aplauze sau reproșuri dar pe „felia” mea cred că mai e mult de lucrat la comunicare. Lumea politică încearcă să se perfecționeze la comunicare aducând jurnaliști în politică dar nu e deajuns. Uite, nu pot să spun despre cine e vorba dar am o bănuială că până la anu’ pe vremea asta încă un jurnalist cu notorietate va trece în politică. O să fie un breaking news despre asta în câteva luni. Hai să vedem dacă sunt un bun oracol.

Ce vrei să faci tu imediat ce redevenim cu toții liberi, fără alte condiții și restricții?

Nu cred că se va întâmpla degrabă asta. Cunosc oameni care au dezvoltat psihoze și fobii în lunile astea și nu coronavirsul e cel mai grav. Sunt multe boli contagioase, transmisibile pe care le vor descoperi mulți dintre noi, boli care existau și până acum doar că nu aveau un bun marketing. Psihoza infecțiilor, a virusurilor, va rămâne mulți ani indiferent de evoluția coronavirusului. A apărut un marketing bun pentru viruși și infecții.

De ce ți-a fost cel mai mult dor în perioada de izolare?

Mama a rămas la Timișoara. De ea mi-a fost cel mai dor.

Ce ai învățat tu în aceste 2 luni de zile de stat acasă? Te-ai schimbat în vreun fel? Ești mai precaut sau…și mai zgarcit?

Sincer, n-am învățat nimic. Am întrebat în stânga și dreapta printre prietenii mei și niciunul n-a învățat nimic din experiența asta. Nici nu cred că era ceva de învățat. Schimbările bruște nu sunt o noutate pentru noi.  Familia mea a trecut prin astfel de schimbări când mama, tata, bunicii au fost deportați peste noapte în Bărăgan pentru că erau „chiaburi”, așa erau numiți țăranii înstăriți de către comuniști. Schimbarea aia a fost tot peste noapte. I-au ridicat și i-au deportat într-o noapte. Apoi, 45 de ani ai mei n-au mai avut voie să între în casele pe care ei le-au construit. Am făcut-o eu, nepotul care a venit.

Cum e cu școala online? Ce zic copiii tăi de această experiență și tu, ca părinte? Probabil că ei s-au bucurat că mai merg la școală abia din septembrie. Sau…cine știe ce se mai întâmplă până atunci. 

Școala online e sinistră. Ecranele au trei roluri: enterteinment, informație și marketing. Nimic altceva. Un profesor te învață dar un mentor te contaminează. Nu poți să fi contaminat printr-un ecran. Profesoara mea de română, doamna Viorica Bălteanu din Timișoara, m-a contaminat cu Arghezi, Blaga sau Jules Verne. Pentru că avea un har care se simțea, vibra în aer. Asta ecranele n-o vor face niciodată. Digitalizarea forțată a învățământului va aduce generații de handicapați emoțional.

Soția ta, Codruța, e medic stomatolog! Și-a redeschis clinica după 2 luni. A investit mai mult acum, pe timp de criză, pentru toate măsurile de precauție  luate pentru pacienți?

Am fost pe la clinică în ziua în care a redeschis și mi-a luat ceva timp până am recunoscut-o pentru că era îmbrăcată ca un astronaut.

Dacă ar fi să dai un breaking news acum care ar fi acela?

Televiziunile au degradat termenul de „breaking news”, îl vezi o dată la 10 minute. Totuși, ai noștri sunt mai înapoiați, americanii au trecut la „red breaking news”. Breaking News trebuie să fie ca un curcubeu, să nu-l vezi în fiecare oră. Breaking news e că am stricat până și breaking newsurile.

În condițiile actuale, cum vezi televiziunea până la sfârșitul acestui an? Crezi că mai  sunt condiții să organizezi așa un Revelion fabulos la Antena 1, care să rupă toate audiențele?

Televizunea ca breaslă a intrat bolnavă în criză asta. Părea că se însănătoșește datorită consumului mare de TV din luna martie, vârful crizei, dar a fost o păcăleală, o iluzie. Televiziunea e în metastază, nu va muri așa cum nu a murit nici radioul, dar nu mai e instrumentul media principal. Televiziunea și-a pierdut cea mai puternică influență, cea politică. Obama sau Trump au fost boicotați de televiziuni și salvați de online, Brexitul a fost al online-ului, nici în România televiziunea ca breaslă n-a mai avut influența de a pune președinți așa cum se întâmpla cândva. Influența politică e în online și asta a fost cea mai grea lovitură  dată TV-ului la nivel mondial.

 În România semnalul  l-au dat americanii care au vândut televizunea pe care o aveau, ProTv, transferându-și influența acolo unde contează, în Google, FB, Insta, adică în online.

În criza economică primele lovite vor fi brandurile de lux, și în televiziune eu sunt un brand de lux pentru că show-urile mele nu sunt ieftine și, recunosc, nici eu nu sunt un prezentator ieftin. Așa că vom vedea ce va fi și cine-și va mai permite branduri de lux. Revelionul meu e și el un produs scump cu sute de vedete într-o singură noapte, adică un produs de lux dar sper că vom avea energia financiară de a păstra brandurile construite în zeci de ani. Dacă nu, vom trece și Revelionul printre victimele Covidului.

Artiștii sunt cumva „în cap” până în septembrie când se aude că s-ar da drumul din nou la concerte și evenimente! Ce părere ai? Ai prieteni afectați din această cauză? Sunt mulți care trăiau doar din așa ceva!

Problema artiștilor din România e lipsa educației financiare. Știu artiști care câștigă în două ore cât un profesor în două luni dar care nu au știut ce să facă cu banii. Prima lecție financiară a artiștilor români a dat-o greierașul lui Topârceanu: „cri, cri, cri, toamnă gri, nu credeam că o să mai vii…”.

De asta showbiz mondial are consultanți financiari pentru artiști, sportivi. Am prieteni în showbiz care și-au irosit toți banii în investiții imobiliare prin cartiere mărginașe, bani îngropați doar pentru că au auzit ei că imobiliarele produc câștiguri și au investit după ureche. După cum am prieteni celebri care și-au aruncat toții banii pe bursă fără să aibă minime cunoștințe financiare.

Viața în sport sau în showbiz e relativ scurtă, publicul se plictisește repede. Mai mult decât atât, în showbiz, în televiziune acu’ mai mult ca oricând contează gașca, haita din care faci parte. Televiziunile, showbizul și nu doar cele de la noi sunt pline de găști, de haite și dacă nimerești între găști ești pierdut oricât talent ai. De asta educația financiară e importantă ca să știi ce să faci cu banii câștigați în perioada scurtă sau lungă cât talentul tău a produs câștig.

Ai făcut o postare pe Facebook despre grecii și bulgarii care își deschid litoralul de la 1 iunie și au invitat românii să meargă acolo în vacanțe. Ai căutat și prețuri de cazare în iunie la noi la Mamaia! Ce zici? Ce preferi? Mergi la noi la mare cu familia vara asta sau, ca să glumim puțin și să facem haz de necaz, nu ești „consumator de produse românești”?

Nu-mi place turismul de pe litoralul românesc. A fost din categoria „luat cu japca” dintotdeauna. Nu prea am încredere într-un litoral care nu are nici măcar un lanț hotelier internațional important. Cunosc bine litoralul românesc pentru că am muncit ani mulți acolo. În anii 90 lucram la Radio Vacanța toate verile, am prezentat toate festivalurile importante de pe litoral de la Festivalul Mamaia până la Festivalul Callatis așa că știu bine litoralul românesc. Faptul că marea nu e foarte primitoare sau că climă nu ne ajută prea mult contează mai puțin. Litoralul e tras în jos de hotelierii care investesc puțin și vor să câștige enorm în alea două luni de plajă. Lăcomia hotelierilor a distrus și a defăimat litoralul românesc.

Acum, pe bune, ai planuri de vacanță vara asta? E ratată cu totul sau duci copiii undeva, la relaxare?

Cine poate să știe ce o să fie? Ne simțim bine acasă, toți împreună. E și asta o vacanță. Facem parte din categoria celor pe care statul acasă nu i-a dat peste cap. Dimpotrivă. Cred că la un moment dat va exista chiar nostalgia statului acasă pentru mulți.  Sindromul Stockholm, când te îndrăgostești de cel care te ține ostatic.

Cum te vezi în 2-3 ani de-acum încolo, profesional vorbind și personal?

Cred că sunt abia la începutul carierei mele în televizune pentru că televiziunea va fi a publicului  +30 de ani adică a ălora care au crescut cu programele mele. În lumea civilizată a televiziunii prezentatorii tv au +40 tocmai pentru că publicul lor e cel care a crescut cu ei.  E adevărat, acolo televiziunile își permit să plătească și mai ales să crească branduri tv.

Dar pun mai mare preț pe viața de acasă decat pe cea de la serviciu. Cândva, dintre toți doar cei de acasă își vor mai aminti de noi. Restul e fum.

Când nu o să mai faci televiziune, deși știm că nu trăiești din asta, în ce alt domeniu te-ai vedea activând?

 Televiziunea ca breaslă e imprevizibilă mai ales în perioada următoare care va aduce schimbări majore de consum media. Televiziunea nu mai are curajul să inventeze de teama eșecului, uită-te la televizor și vei vedea același teme  și formate altfel ambalate. Eșecul va fi principala teamă a televiziunii în anii care vin.

Cât despre oameni, știu exemple admirabile de oameni mari de radio/ TV îndepărtați de găști, de haite: Andrei Gheorghe, Țopescu, Iosif Sava  etc…

Nu lipsa audiențelor i-a scos din joc, ci găștile din care nu făceau parte.

De câțiva ani port discuții despre cum ar fi să trec și în alte părți ale televiziunii decât în fața ecranului. Încep să mă gândesc și la asta dar mai e timp.