Cum arata fiica regretatului Dem Radulescu! Actorul de comedie care a dat viata scenelor de teatru si filmelor in care a jucat a avut o viata frumoasa. Acesta s-a stins din viata in anul 2000, la varsta de 68 de ani. In urma sa a lasat roluri frumoase si impresionante, dar si o fiica superba care ii seamana.
Irina are 31 de ani si este, asa cum era de asteptat, actrita! Aceasta lucreaza la Teatrul Mic din Bucuresti si locuieste in aceeasi zona in care statea cu parintii ei, Dem Radulescu si Adriana Schiopu. Inca de mica, Irina a crescut in lumea teatrului. Tatal ei, regretatul Dem Radulescu, o lua cu el printre marii actori ai vremii.
Irina a acordat un interviu pentru Recorder.ro unde a rememorat cateva din amintirile pe care le are alaturi de tatal ei. Aceasta a marturisit ca Dem Radulescu era un om atat de iubit incat ziua era asaltat de oameni din 5 in 5 minute. Drept pentru care, Dem Radulescu, care a devenit tata la 55 de ani, isi scotea fiica la plimbare doar dupa ce apunea soarele.
Unde ai copilărit, Irina?
Am copilărit în primii ani la Constanța, la bunici. La bunicii materni, unde am trăit în mijlocul comunității de turci. Toți prietenii mei erau turci, la vremea aia. Am crescut ca o persoană foarte deschisă către toate națiile, toate religiile. Și după aceea am fost adusă la București, ca să fac școala aici.
Dumneata ești o specie rară printre tinerii actori din ziua de azi. Ai serviciu!
Da, eu am avut noroc pentru că m-a ales doamna Cătălina (n.r. – Cătălina Buzoianu) în anul 2008 – eram încă studentă –, să joc în „Furtuna”. Ăsta a fost norocul cu care am fost și angajată în teatru.
Ești colegă cu mama dumitale?
Da.
Ați jucat împreună?
Nu, pe scenă niciodată. Am făcut doar la radio piesa „O noapte furtunoasă”.
Ce ai învățat de la tatăl dumitale?
De la tata am învățat să mă bucur de tot și de toate; și de la mama, la fel. Sunt oameni care s-au bucurat… E ușor să îți amărăști sufletul, dar e bine să-ți cultivi această capacitate de a te bucura de lucrurile mici.
Tatăl dumitale era un domn sobru în intimitate? Ți-a dat o educație rigidă, spartană?
Nu. Nu. Nu. (râde) Nici vorbă! Educația mea a fost latină. Tata mi-a dat o educație latino-balcanică. Era sobru când era nevoie, sigur.
Te dojenea?
Nu. Eu am fost, într-un fel, feblețea și slăbiciunea lui. Mama trebuia să fie mână de fier, că altfel nu, cu noi nu se putea. Mie îmi era totul permis… Am fost o răsfățată, dar nu o prost educată. Și atunci, răsfățul mi s-a răsfrânt în comportament.
Ce obicei aveați doar voi?
Tata era atât de iubit, că ieșeam la plimbare noaptea, ziua era asaltat de admiratori.
Mergeam mult pe jos, noaptea. Mă ținea de mână; și cutreieram străzile, că eu sunt o mare iubitoare a mersului pe jos – la fel era și tata. Și am rămas cu o slăbiciune a plimbărilor noaptea, ceea ce nu e cel mai sigur lucru. Dar noaptea a rămas un sfetnic bun pentru mine.
Și mama ta?
Noi nu am avut mereu o relație mamă-fiică, am avut o relație soră mai mare-soră mai mică, iar uneori eu sunt sora mai mare (râde).
Citeste tot interviul aici!