Cum a marcat-o pe Nadine copilăria petrecută la orfelinat: „Am ieșit foarte violentă. Iubeam să mă bat, abia așteptam ocazia unui conflict”

Cum a marcat-o pe Nadine copilăria petrecută la orfelinat. Nadine duce o viață fericită alături de familia sa, însă prezentatoarea a avut o copilărie de coșmar, iar traumele le resimte și în prezent. Nadine este foarte dedicată creșterii fiului ei, dar și propriei evoluții spirituale. Pentru a se vindeca de rănile trecutului, vedeta practică meditația. Nadine și-a dechis sufletul în fața, fanilor pe o rețea de socializare, unde a făcut mărturisiri copleșitoare.

Cum a marcat-o pe Nadine copilăria petrecută la orfelinat. Nadine Voindrouh, 47 de ani, nu a avut o viață deloc ușoară. Cea mai dificilă perioadă a fost cea a copilăria, pe care a trăit-o privată de iubirea părintească, într-un orfelinat. Experiențele trăite în acel loc o mai chinuie și azi pe Nadine, care nu poate scăpa de traumele, care au marcat-o la o vârstă atât de fragedă. Vedeta a spus că la vârsta de 6 ani era îngrozită de bătaie, apoi când a crescut mai mare, violența fizică a devenit singura formă de apărare pe care o știa.

Cum a marcat-o pe Nadine copilăria petrecută la orfelinat

Nadine a trăit o copilărie de coșmar care o afectează și în ziua de azi. Prezentatoarea a mărturisit că lucrează foarte mult la ea însăși pentru a-și vindeca traumele.

„Din casa de copii am ieșit foarte violentă. Când am intrat la 6 ani, îmi era frică de bătaie, când am ieșit, în perioada preadolescenței, iubeam să mă bat. Abia așteptam ocazia unui conflict.

În perioada asta lucrez la a-mi diminua și mai mult orgoliul și a anihila orice urmă de gând sau atitudine agresivă în caz de conflict. Cu excepția că îmi voi apăra trupul în caz de atac, atât al meu cât și al altora- nu aș putea rămâne doar martor.” a mărturisit Nadine pe rețelele de socializare.

Nadine: „Acea atitudine de om superior care…”

Nadine recunoaște că acel copil rănit și abandonat, care știe să se apere doar prin violență fizică, se află ascuns în sufletul ei, dar a învățat să-și controleze temperamentul.

„Acel om încă există în mine, însă înlănțuit și bine păzit. Testarea nu va fi ușoară cu siguranță. Nu-mi place acea latură a mea căruia îi sare muștarul. Mă micșorează… Nu-mi place când îndrăznesc să gândesc că vreau să pun pe cineva la punct.

Știu că granițele dintre noi sunt extrem de importante, deoarece unii pot intra cu bocancii în viața ta făcând ravagii, însă vreau ca mereu să reacționez conștientă că acel om, indiferent de nivelul sau de mitocănie, este rupt din Dumnezeu, doar că nu are habar

Între timp, meditez cu specific pe această atitudine de „cine te crezi, bă, tu, ca să-mi vorbești tu mie așa?’ Adică acea atitudine de om superior care trebuie să curețe din calea sa muritorii’. susține ea.

La ce metodă a recurs Nadine, pentru a-și vindeca rănile sufletești