Cove: ”Mi-am cucerit sotia cu simtul umorului”

De la șofer de autobuz – în perspectivă, la actor – în realitate. Între ele a mai fost vorba și despre o carieră militară care, însă, a rămas în faza de proiect. Un drum interesant pe care l-a avut Cove de parcurs, în viață, un drum despre care am discutat în interviul de mai jos.

”Ce-ți dorești să te faci când vei fi mare?”. Ce răspundeai la această întrebare, în copilărie?

(râde) Șofer pe autobuzul 178. În copilărie stăteam mult la bunicii mei care locuiau în zona Gării de Nord, iar ai mei stăteau în Teiul Doamnei, așa că de acasă la bunici luam autobuzul și îmi plăcea foarte mult. Așa am ajuns la concluzia că la maturitate ar fi interesant să mă fac șofer de autobuz.

Miopia te-a făcut actor, deși tu trebuia să te faci militar? Am înțeles bine? Poți să ne povestești puțin despre această situație interesantă?

Da, așa e. După ce am terminat școala generală, m-am pregătit pentru admitere la Liceul Militar. Tata îmi zicea că e bine să dau acolo, iar la vremea aceea o carieră militară era un mare plus, pe mine mă și fascina domeniul și aia a fost. Am zis: gata, dau la Liceul Militar! Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit, pentru că pentru a intra la un asemenea liceu trebuia să trec de probele scrise și proba sportivă, dar și de examenul medical. Așa am aflat că am miopie, ce e drept nu era foarte mare, nu era gravă, dar pentru a fi admis trebuia să am analizele respective perfecte. Și m-au respins! Tata mi-a zis că aia e, o să fac liceul și după, o să mergem la Academia Tehnică Militară unde era mai simplu, puteam să dau examenul și cu miopie. Planurile s-au schimbat peste ani, pentru că după liceu eu am decis să mă fac actor și uite că viața a luat o altă direcție pentru mine.

Regreți această situație? Regreți că nu ai putut avea o cariera militară?

(râde) Acum regret pentru că la vârsta asta eram deja pensionar și avem o pensie bună. Eram și eu vreun general, ceva… Glumesc! Nu, nu regret nimic.

Ai făcut rugby? Gabriel Coveșeanu a făcut rugby? Mi se pare puțin cam dur pentru un om atât de profund, pentru un artist. Ai mai urmat și alt sport în afară de acesta?

Povestea cu rugby e simplă. Acolo unde locuiam, în zona Vitan pe lângă stadionul Olimpia, erau foarte mulți copii de vârsta mea, iar de la școală ne chemau la diferite cluburi. Am fost și la box, la judo, la fotbal, dar la rugby mi-a plăcut cel mai mult. Deși e un sport aparent dur, rugby-ul îți dezvoltă spiritul de echipă, spiritul combativ și am făcut vreo 10 ani acest sport, de la 8 ani până la 18 ani, deci m-am ținut de el. După ce am intrat la teatru nu mai aveam când să fac și sport.

Dacă nu a fost sport, iată, a fost showbizz. Cumva tot în vizorul oamenilor. Care este Startul personajului Cove și ce i-a determinat succesul?

După teatru, am descoperit televiziunea și mi-am dat seama că îmi face plăcere să interacționez cu telespectatorii prin intermediul camerei, așa am început. Nu mi-am dorit niciodată să fiu personaj public sau să fiu vedetă., pentru Nu m-am gândit niciodată la succes că noi am fost învățați din școală să facem lucrurile cât mai bine, să ne facem treaba, cum se spune, iar dacă în urma a ceea ce lumea aprecia și câștigam o oarecare notorietate, aia era o răsplăta a lucrului bine făcut. Noi nu aveam chestia asta cu succesul, cu ”să ajung vedetă”, nu exista conceptul ăsta în mintea noastră.

Încercăm să găsim soția perfectă ”sub atenta supraveghere” a mamei

Au fost multe proiecte pe care le-ai făcut atât în teatru, cât și în TV. Acum ”Vorbește lumea” și un nou show ”Mă însoară mama”. Hai să ne lămurim. Te desparți de ”Vorbește lumea”? Ce a însemnat acest show în cariera ta, cu ce plus a venit?

Nu! Nu mă despart de emisiunea ”Vorbește lumea”, voi fi în continuare acolo, pentru că este proiectul care îmi oferă posibilitatea să aflu lucruri noi, să întâlnesc personalități marcante ale vieții publice, dar și să primesc sfaturi utile de la specialiștii noștri. Voi lipsi câteva zile, dar să știți că m-am gândit la câteva surprize pe care i le pregătesc Adelei. Ea nici nu își imaginează ce o așteaptă, așa că stați cu ochii pe „Vorbește Lumea” în fiecare dimineață.

Și, pentru că tot am adus vorba despre asta, cred ca ar fi indicat să vorbim despre noul show pe care-l prezinți la Pro TV. O nouă emisiune matrimonială? Ce ne poți spune despre acest show?

”Mă însoară mama!” este un reality show care s-a bucurat de mult succes în toate țările în care a fost difuzat și sunt convins că și românii îl vor aprecia. Mamele își înscriu băieții necăsătoriți, trecuți de adolescență și care încă locuiesc în casa părintească, într-o cursă care se poate termina la altar. Încercăm să găsim soția perfectă pentru băiat cu acordul și ”sub atenta supraveghere” a mamei.

La tine a fost cazul să intervină mama să te însoare?

Din fericire, nu a fost cazul și dacă ar fi intervenit nu ar fi fost o problemă. Mama nu m-a influențat niciodată, a stat deoparte de alegerile mele, nu s-a implicat în niciun fel, dar poate uneori ar fi fost bine să o facă pentru că am făcut și alegeri greșite.

Ce le transmiti mamelor care-și înscriu băieții? Ce le transmiți băieților?

Mamelor vreau să le spun că împreună putem găsi partenera perfectă pentru fiul lor, acea femeie care să aibă grijă de el cel puțin la fel de bine cum a făcut-o ea. Iar băieții trebuie să aibă încredere în mine, să fie conștienți că nu există ”nu se poate”, că partenera perfectă, femeia ideală există pentru oricine trebuie doar să aibă răbdare și să își dorească să o întâlnească.

Hai să ne amintim puțin despre povestea ta de dragoste? Cum a început ea și de ce trucuri te-ai folosit pentru a o cuceri pe ea?

Am cunoscut-o pe soția mea prin intermediul unor prieteni comuni, la o aniversare. În momentul respectiv fiecare dintre noi avea alte priorități în viață și alte drumuri de urmat. După mulți ani ne-am reîntâlnit la o altă aniversare, în același cerc de prieteni și din momentul acela a început povestea noastră.

Cred că am cucerit-o cu simțul umorului. Dar dacă stau bine să mă gândesc nu știu dacă am cucerit-o eu pe ea sau ea pe mine. (râde)

De ce ea?

Pentru că alături de ea am simțit ce înseamnă acasă.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de când ești soțul Florentinei?

Nu vreau să zic cuvinte mari, dar alături de ea am învățat să mă bucur de fiecare moment, de orice clipă a vieții. De multe ori ne concentrăm mult mai mult pe viitor: ce o să fie, cum o să fie, etc., si uităm să ne bucurăm de prezent. Ea zice mai des ”hai, să facem, să trăim”.

Cum ai defini dragostea voastră?

Dragostea noastră e ceva care trece peste timp, un parteneriat în care ambii vor să construiască o viață frumoasă împreună.