Ce mănâncă, de fapt, Mihaela Bilic, atunci când n-o vede nimeni. Nu este deloc o ”sfântă” în bucătărie

Cu siguranță multă lume se întreabă ce anume mănâncă controversata nutriționistă Mihaela Bilic. Mai sinceră ca niciodată, ea a recunoscut că nu este deloc o ”sfântă” atunci când intră în bucătărie. 

Popularitatea Mihaelei Bilic a crescut foarte mult în ultima perioadă, iar acum ea ajuns să semneze un contract cu Pro TV, înlocuind-o astfel pe Oana Cuzino.

Ea ne recomandă mereu ce să mâncăm ca sa fim sănătoși și să nu ne îngrășăm. Spune, de asemenea, că nu este adepta regimurilor drastice. Însă puțini sunt cei care știu că ea însăși aproape că s-a înfometat. S-a întâmplat în urmă cu mulți ani, atunci când își dorea să slăbească rapid.

Ce mănâncă, de fapt, Mihaela Bilic

”Eu fac toate prostiile lumii, și asta îi încurajează pe cei care mă ascultă, ceea ce nu e neapărat bine. Ultima oară eram pe stradă, mâncam un croissant și m-a oprit un domn să-mi zică: „V-am prins!” Păi, când, Doamne, iartă-mă, am zis eu că nu mănânc? Cartofii prăjiți, merdenelele și croissantele sunt slăbiciunile mele. Am preferat să rabd o zi întreagă și să mănânc ce-mi place, decât să mănânc numai rădăcini și sa­late.

Toată viața mea a fost o cură de slăbire, pen­tru că am avut mereu privilegiul de a-mi inventa ce dietă am vrut, de la cura de slăbire cu înghețată, din timpul rezidențiatului, o cutie de 600 kcalorii și atât, până la cura de slăbire cu două felii de pâine prăjită pe zi, după care nu am slăbit niciun gram. Nu mi-a ieșit întotdeauna, am variat de-a lungul vieții între 55 kg și 65 de kg la o înălțime de 1,70 m. Am trăit me­­reu la extreme și mi-a luat timp să fac pace cu mine”, a declarat Mihaela Bilic pentru Formula AS.

Recunoaște că a trecut prin momente grele, atunci când nu reușea să-și țină greutatea sub control. Și asta pentru că îi scădea încrederea că poate activa ca nutriționist.

”Eram disperată, mă în­gră­șasem din cauza unor tratamente”

”Cum aș fi putut eu să stau în fața unui om, să dau sfaturi, când nu reușeam să mă con­trolez pe mine? Toate căutările mele în direcția asta au explodat la 40 de ani. Eram disperată, mă în­gră­șasem din cauza unor tratamente hormonale, fiindcă am vrut să fac copii, nu reușeam să slăbesc, eram dis­perată.

Țin minte că mi-am zis: „Nu mai pot, cu toa­te curele tale de slăbire, nu mai vreau!” Nu mai voiam nici măcar să mă gândesc la ce trebuie să mă­nânc. Și atunci am zis: „Mihaela, ce nu-ți place ție? Peștele! Perfect, o să mănânci pește cu legume un an de zile, ca să nu mai trebuiască să te gândești de­loc la mâncare. Peștele e sănătos, nu poți da greș cu el.”

Atunci mi-am dat seama că cel mai mare duș­man al meu nu era mâncarea, era propriul cap. După două săptămâni, nu mai aveam fantezii culinare, dorințe, pofte, am simțit dintr-odată o mare eli­be­rare. După vreo șase luni, fără să-mi dau seama, ajun­sesem mai slabă ca niciodată”, a mai mărturisit nutriționista pentru aceeași sursă.